828 matches
-
n-are nimic deosebit, dar podul palmei stângi poartă o cicatrice cu aspect de arsură, mergând în diagonală de la baza degetului mare până la baza degetului mic. Camioneta nu-și merită numele, e doar o furgonetă de mărime mijlocie, un model demodat, și e plină de vase. Când cei doi bărbați au ieșit din casă, cu douăzeci de kilometri înainte, cerul abia începuse să se lumineze, acum dimineața a adus în lume destulă lumină ca să se putem observa cicatricea lui Marçal Gacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
recepționerul îmi aruncă o privire confuză, ca și când n‑ar avea nici o idee despre ce vorbesc. Sunt buni, ce să mai vorbisem! În cele din urmă, Luke termină de completat formularele și le înmânează bărbatului. Acesta îi întinde o cheie mare, demodată și îi cheamă un băiat de serviciu. — Nu cred că avem nevoie de ajutor, spune Luke, zâmbind și îmi ridică valijoara. Nu suntem supra încărcați. — Du‑te tu înainte, spun. Eu vreau să... verific ceva. Pentru mâine. Îi zâmbesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plimb prin parfumerie, uitându‑mă la elegantele lambriuri art deco; la tavanele înalte, largi; la ornamentele sculptate aflate la tot pasul. Dumnezeule, cred că e unul dintre cele mai frumoase magazine în care am fost vreodată. În spate sunt lifturi demodate care te fac să simți ca într‑un film cu Cary Grant și pe o măsuță e un teanc de ghiduri ale magazinului. Iau unul, ca să mă orientez un pic... și nu‑mi vine să cred. Are zece etaje. Zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
devenit francez! Lionel aruncă punga cu resturile de cărămizi la ghenă. Închide ușa de la ghenă și se întoarce spre lift. În raza privirii îi apar două picioare de femeie. Ridicându-și încetișor privirea, vede mai întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un altul, neînceput. Se juca cu un pix verde, un „West Point“, demodat, metalic, butucănos, cu biluță, ieșit din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Jim Watts, știam eu! Tu și serile tale de miercuri. Te-ai întâlnit cu proasta aia în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
urcat, și acum eram la poarta colegiului. Îl trimisesem la o plimbare pentru că nu se mai putea vorbi cu el. Intrasem în "melc". În curtea interioară nu era nimeni. Se vedeau, în schimb, la etaje, la toate etajele, în spatele perdelelor demodate, umbre care se mișcau alene încoace și încolo. Patrulele lui Aneriu. În școală, prima patrulă pe care o văzusem părea fericită să mă vadă. Probabil eram prima față mai străină pe care o vedeau după o lungă noapte fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o distanță de zece metri. Prin ea, o alee de piatră albă își făcea loc maiestuos, pornind de la gardul din fier și ajungând până la ușa profesorilor. Ceva îmi atrase atenția... un om. Un om înalt, drept, mândru, cu o haină demodată și cu pantaloni de stofă albaștri intră atunci pe portița școlii, înaintând fără grabă până la ușa colegiului. Mă gândeam că ar fi fost un simplu pieton, dar mersul său era deosebit față de al celorlalți. Era diferit. Nu știu exact prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de a vorbi, de a găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în față și lipi țeava pistolului de fruntea mea. Apoi făcuse singurul lucru care îi trecea prin minte... mai trase o dată. Demodatul iz al prafului de pușcă îmi ajunse la nări. Același rezultat. Cum... Cum... Tu... Da, Dutrumof. Eu. Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul revoluției și sfârșitul tău! I-am coborât încet mâna dreaptă și am ridicat-o pe a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să permită oamenilor să-și mențină dreptul de a dispune de țesuturile lor, pentru totdeauna. Ni s-a spus că interesul unui pacient față de țesuturile sale și dreptul său la intimitate se încheie odată cu moartea. Și aceasta este o gândire demodată, care trebuie schimbată. Pentru că descendenții unei persoane decedate pot să aibă aceleași gene, iar intimitatea lor este invadată, în cazul în care se face cercetarea, sau dacă conținutul genetic al persoanei moarte este publicat. Copiii persoanei decedate își pot pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Cam scump, din import; Cum era cătrănit, Ca un veritabil resort A... sărit Plugul cel ruginit Și-a vorbit Mai mult... suduit: -Ești cea mai urâtă dihanie! Din cauza ta, pocitanie, Treaba nu-mi merge și-s supărat! Toți mă cred demodat, Și că în prezent Nu mai sunt ...eficient, Și am cel mai slab...randament! Nu știu dacă s-a supărat Plugul modern dar a... tăcut La-nceput ! Nu părea...afectat, Și-a virat, ca în joacă, Începând Și arând, Odată
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a recitat Cele mai frumoase poeme de-amor, De dragoste poezii și de dor, Erotica, ce adesea îi scoate din minți, Și pe cei mai...cuminți! La el însă, ...degeaba! Teoretic, știa cum e treaba, Dar avea un principiu azi demodat De la părinții părinților lui, Din îmbătrânitul sat, De Istorie așezat, Lângă Vaslui: După ce te-ai cununat Abia ai mușcat Din ,,măr"! Și-l mănânci tot! Altminteri te considerăm idiot ! Idila șuie s-a terminat, La modul nu tocmai ciudat; Codana
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
perversă Încât să-i fi iubit pe amândoi frații. Este pur și simplu o femeie bârfitoare... Crezi că e neapărat perversiune să iubești doi frați? Mai ales că eu nu am spus că i-a iubit În același timp! Ce demodat, ce arhaic poți să fii! Demodat, nedemondat, arhaic, cum vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe amândoi frații. Este pur și simplu o femeie bârfitoare... Crezi că e neapărat perversiune să iubești doi frați? Mai ales că eu nu am spus că i-a iubit În același timp! Ce demodat, ce arhaic poți să fii! Demodat, nedemondat, arhaic, cum vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a Christei, aruncată pieziș și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îndeosebi xilogravura. Ea îndrăznea să afirme că stilul lui era plăcut și cultivat. El crescuse într-un mediu burghez tradițional și, în orice caz, era o achiziție valoroasă pentru orice instituție cu aspirații serioase. De bună seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra omușorului, dar totuși. Așa am ajuns să fiu unul dintre amfitrionii Muzeului Național sau, mai exact, singurul, celelalte fiind doamne. Cu o placă lucioasă de alamă pe costumul meu de culoare închisă, rătăceam cu pași lungi, măsurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de însănătoșire. Chavel stătea la fel de neclintit ca și ceilalți: nu-i era frică, era prea adânc îngropat în locul acesta pentru a fi descoperit. Primarul își acoperi ceasul cu amândouă mâinile, încercând în zadar să reducă la tăcere sunetul constant și demodat: tic-tac, tic-tac. 3 A doua zi după-amiază, la ora trei (după ceasul deșteptător), un ofițer intră în celulă: prizonierii nu mai văzuseră un ofițer de câteva săptămâni, iar acesta era tânăr și lipsit de experiență, lucru care se putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca încăperea să semene cu sala motoarelor de pe un vapor, numai că acest vapor ancorase cu mulți ani în urmă, căci toate tuburile erau pătate și scorojite. Demodată încă din 1939, arăta în 1944 a mobilă de epocă. Charlot se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou, receptiv la ceea ce era modern și de bun gust. Bătrânul se așeză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
face vreunul dintre ei, de vreme ce nici unul n-are nici cea mai mică idee că celălalt se află aici. Jemima continuă să citească, în timp ce Ben își închide cartea hotărât și o ia spre casă. Îi aruncă un zâmbet victorios fetei îmbrăcate demodat care stă la casă, iar ea ia cartea și-o vâră într-o pungă de plastic, topită toată în vreme ce face asta. Te rog să te întorci altă dată, își zice ea în gând, te rog întoarce-te mâine, când poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pieptănat pe frunte și decolorat până la o nuanță de alb. Sau tuns scurt de tot, ca în armată. Fie că se purta capul ras, și favoriți lungi îmbinați sub bărbie. Pentru ei, moda zilei nu conta. Hainele le erau la fel de demodate ca și tunsorile. Nu purtau decât blugi, blugi și iar blugi și doar din când în când câte ceva din piele. Puneau accentul pe hainele mulate, dacă înțelegeți ce vreau să spun. în zilele bune, îți puteai da seama clar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celălalt în tăcere. Nu știam ce să spun. Apoi, din senin, am simțit cum dorința a explodat în mine. într-o fracțiune de secundă, Luke a încetat să mai fie un personaj amuzant. Nu-mi mai păsa de tunsoarea lui demodată sau de hainele lui caraghioase. Totul, inclusiv pantalonii ăia strâmți, și, mult mai important, conținutul lor, a devenit inexplicabil și insuportabil de sexy. Voiam să mă sărute. Voiam să-l târăsc după mine, departe de Rickshaw Rooms. Voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cu atât mai puțin într-un stabiliment de lux ca ăla. Deși știam că restaurantele la modă serveau din nou cârnați, piure, sos de ceapă, budinci și alte chestii ca astea, mie tot nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o femeie sub comunism? De chestia cu avortul, de exemplu, am scăpat: aveam 21 de ani atunci când, chipurile, comunismul a căzut și pe vremea mea te plimbai cu alesul câteva sute bune de kilometri, înainte de a trece la acțiune. Vremuri demodate... dar norocul meu, până la urmă. Plus că eu m-am măritat de foarte tânără și am făcut și un copil... pentru că l-am vrut. În al doilea rând, nu m-am plasat până acum niciodată pe baricada feminină pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant cu care mă bat ei pe umăr sau emoția cu care se năpustesc la pieptul meu; pasiunea lor mi se pare puțin anemică, iar veselia lor puțin cam banală. Nu le savurez. Sunt un demodat. Voi continua să scriu povești morale în distihuri rimate. Dar aș fi de trei ori mai prost dacă aș face-o pentru alt scop decât simpla mea distracție. III Însă toate acestea au fost doar o paranteză. Eram foarte tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ideii de a ne adresa unuia care-ți oferă drepturi de autor mai bune sau altuia care stoarce cât poate dintr-o carte. Unii făceau prost publicitate, pe când alții erau specialiști în materie. Unii erau mai moderni și alții mai demodați. Apoi mai vorbeam de agenții literari și de ofertele pe care le obținuseră pentru noi; despre redactorii-șefi ai unor reviste și despre genul de colaborări pe care le acceptau, cât dădeau pe pagină și dacă plăteau prompt sau nu. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să i-l arăt Alexei: Nu credeai că mă sinucid? Ei bine, se va vedea! Deocamdată am făcut rost de armă. Înainte de a mă hotărî, intrasem deja în magazin. Patronul îmi arătă câteva revolvere, și mari și mici, unele vechi, demodate, cu butoi, altele minuscule ca niște jucărioare. ― Nu-mi plac. N-aveți altele mai bune? ― Pentru ce vă trebuie? ― Vreau să-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]