1,551 matches
-
zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de vreme, vulnerabilității, frământărilor abstracte și sterile („Cântecul nu e bun,/ Cuvântul e oftat, / Brațul tărăgănat,/ Moleșită aripa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Steaua”, „Pro Didactica”, „Pro Europa” ș.a. În 1989, C. publică microromanul Călătorie prin oglinzi, în care realitatea mundană este văzută, precum la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a unei evanghelii negre ( Liniște de argint), unde Mântuitorul își vede sinele nemântuit prin revelație și sacrificiu (Demențe XXIX), iar tatăl pogoară din cer lângă o mamă „cu tâmple roșii”, ca într-o alegorie alchimică tenebroasă. Numeroase sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
prin aceasta însuși titlul de glorie al civilizației ninivo-babiloniene față de contemporaneitate. Când efecte miraculoase erau obținute pe căi pământești (chimice, fizice sau medicale), magia era numită albă sau naturală; când instrumentul întrebuințat era spiritul diavolului, magia se numea neagră sau demonică. Chaldeenii mai practicau magia teurgică, a relațiilor forțate cu spiritele superioare. Cu toate că persanii au furat magia de la asirieni, i-au dat o atât de mare atenție, răspîndind-o în același timp, încît numele preoților lor "Magos" a trecut asupra întregii dogme
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
pe care le-a inoculat în doze mici, cu perseverență, internaționalismul comunistă. Aberație a ultimei mode intelectuale, care o reiterează pe cea din anii 30 fixată de Mircea Eliade în eseul A nu mai fi român, antieminescianismul care se înfățișează demonic sub chipul reconsiderării, relecturării critice și despărțirii de un Eminescu denaturat de ideologiile oficiale, este, în esență, un antiromânism, stimulat, printre altele, de pornirile de «urinare pe bisericiă (Tudor Arghezi) și de complexele europenizării. Volens-nolens, acțiunile demolatoare ale dilematorilor (care
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
rămâne veșnic terestru și revoltat. Există o neliniște argheziană, o revoltă interioară permanentă a artistului care trece printr-o criză de conștiință, după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sumbră e întuneric, ploaia se aude "departe afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă/ Fântâna și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului este demonic și poetul caută o explicație a originii sale: "O fi fost mă-ta vioară/ Trestie sau căprioară/ Și-o fi prins în pântec plod/ De strigoi de voievod?" Sau poate se trage dintr-o "făptură negrăită/ Cu coarne de gheață
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trebuie protejată, deoarece o taină poate fi cunoscută printr-o taină și mai mare; 10. Relația cu realul este una extatică; 11. Misterul Întregul univers poetic blagian se află sub puterea magică a misterului, sub vraja morții, a stihiilor, a demonicului; 12. "Marele Tot", în cosmologia lui Blaga, presupune ca fiecare lucru să tindă către partea sa de increat; 13. Creatorul de mituri poetul este creatorul de mituri, de imagini trans-semnificative; 14. Dorința de pierdere în anonimat, regresiunea spre originar, transcendentul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la nivel cosmic. Lumina sugerează absorbția spre absolut a ființei îndrăgostite. Poezia construiește un mit ce restructurează identitatea paradisiacă a ființei, o recuperare către "situații mitologice și sublime, cum este bunăoară aceea a fructului oprit sau a glasurilor divine și demonice prin frunzișul de rai" (L. Blaga). Erosul "reactualizează timpul și spațiul mitic" (I. Pop), e un centru generator de ordine și sens, o revelație a iluminării. Biografie Poezia Biografie păstrează reflexe ale expresionismului metafizic. Ea pune problema destinului poetic, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
primare, un alter-ego al meșterului, pe care-l pune în contact cu iraționalul (Anton Nicolae); este înzestrat cu forță telurică și putere vizionară, stopând zona instinctelor elementarului; pare a fi bântuit de coșmaruri și prevestiri apocaliptice". Bogumil este un spirit demonic, un confident al meșterului, un slujitor al dogmei bogumilice, opunîndu-se rațiunii, nefiind de acord cu Manole, care încerca să evite crima printr-o soluție științifică: "calculul e un joc necurat". El îl împinge pe meșter la jertfă. Întreaga piesă stă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al dogmei bogumilice, opunîndu-se rațiunii, nefiind de acord cu Manole, care încerca să evite crima printr-o soluție științifică: "calculul e un joc necurat". El îl împinge pe meșter la jertfă. Întreaga piesă stă sub semnul "demonului creației" (George Gană), demonicul fiind cheia întregii viziuni a lui Blaga. Acțiunea se desfășoară pe Argeș în jos, în timp mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
împinge pe meșter la jertfă. Întreaga piesă stă sub semnul "demonului creației" (George Gană), demonicul fiind cheia întregii viziuni a lui Blaga. Acțiunea se desfășoară pe Argeș în jos, în timp mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic, vizionar până în momentul când se prăbușește din clopotniță, își "teatralizează" propria sfâșiere lăuntrică. Din acest scenariu expresionist se rețin semnele rău-prevestitoare: zidirea bisericii durează șapte ani
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din Junii corupți, răzvrătitul din Înger și demon, proletarul comunard din Împărat si proletar, îndrăgostitul din Mortua est. Lumea în care se deplasează acești eroi lirici este una searbădă, nedreaptă. Eroul lui Eminescu este neadaptabil, neconformist, singuratic, răzvrătit cu chip demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică) se îmbină cu răzvrătirea. Acum se conturează opera eminesciană dominată de motivele romantismului european și ale folclorului românesc: pesimism, viața ca vis (după Schopenhauer), atmosfera sumbră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu viziunea mitică despre nașterea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Conștientă că nu are acces la viața veșnică, fata de împărat motivează: "Căci eu sunt vie, tu ești mort". După trei zile și trei nopți, fata își amintește în somn de Luceafăr (mitul oniric), îl ademenește, iar acesta ia înfățișare demonică, născându-se din soare și din noapte: "Și soarele e tatăl meu,/ Iar noaptea-mi este muma". De astă dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului (înger
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cel veșnic, din care răsare tot șirul de oameni trecători..." (G. Călinescu). De la dascălul Ruben, Dionis află despre deosebirea dintre om și Dumnezeu, cel din urmă având în el "toate neamurile ce or veni și ce au trecut". Sub semnul demonic, Ruben și atelierul său se metamorfozează într-un infern de alchimie, cu diavoli în fiole de experiență. Dan intră în dialog cu umbra și se dedublează (motivul umbrei), vrea să plece din lumea dominată de ipocrizie. Și Maria, chemată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
readus la condiția de muritor. Caracterizarea lui Dionis Dionis, eroul din prima nuvelă fantastică românească, are numele zeului Dyonisos din mitologia greacă. El încearcă să atingă absolutul în cunoaștere, nu reușește și este nefericit. Portretul fizic: tânăr de o frumusețe demonică ("fața era de o dulceață vânătă-albă", "ochii triști în forma migdalei"), înzestrat cu o fire melancolică, tristețe, inocență, aspirații spre idealuri superioare. Dionis avea aproape 18 ani, se retrăgea în visare și singurătate, moștenea doar un portret de la tatăl său
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deși are o înfățișare blândă, e un adevărat Mefisto, care-i explică ucenicului, deosebirea dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu e vremea însăși, iar omul ocupă numai un loc în vreme. Omul și umbra sa își pot schimba firile. Având intenții demonice, Ruben îl inițiază pe călugăr și-l îndeamnmă să aspire spre cunoașterea absolută. Folosindu-se de cartea magică, Dan se desparte de umbră și află că sufletul său a trăit în pieptul lui Zoroastru. Dan întoarce câte șapte foi din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Emilia Răchitaru, un "client" cu "relații", autorul remarcă la el delicatețea, loialitatea. Doamna T. îl iubește sincer, îi simte sensibilitatea superioară. Tânărul are suficiente calități, dar nu face parte din categoria învingătorilor. Unica împlinire în care crede este dragostea ireală, demonică, devastatoare, nelumească. George Demetru Ladima G.D. Ladima este un personaj static, multidimensional, un alter-ego al autorului. Portretul fizic: "înalt, slab, cu ochii rotunzi și orbitele mari, adâncite... cu mustață de sergent-major și cărare de frizer". Pentru Fred Vasilescu: "un om
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Protagonistul e un om slab, lipsit de voință, care parcurge drumul de la cizmarul cinstit la cârciumarul terorizat de bani. Obsedat de avere, Ghiță intră în degringoladă morală odată cu sosirea lui Lică Sămădăul, la hanul Moara cu noroc. Având o fire demonică, acesta din urmă îl obligă la complicitate pe cârciumar și-i pregătește treptat finalul tragic. Dar fondul său pozitiv nu dispăruse complet și avea uneori remușcări. Nu numai Ghiță, ci și Ana, soția lui, devine o victimă a lui Lică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
două evenimente înfiorătoare: jefuirea arendașului și uciderea femeii tinere. După ce Ghiță a fost umilit de Lică, până și în viața de familie, s-a hotărât să se răzbune pe acesta și să-l dea pe mâna jandarmului Pintea. Dar personajul demonic le scapă. Gelos că Ana și-a petrecut o noapte în brațele lui Lică, o ucide și este ucis la rândul lui de Răuț, omul lui Lică Sămădăul. Acesta din urmă, ca să nu fie prins de Pintea, se sinucide izbindu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intră în contact, îi umilește, simte slăbiciunea lui Ghiță pentru bani, îl înfricoșează: "Acu nu te mai las să pleci; ai stat până acum din încăpățânare; trebuie să stai de aici înainte de frică". Lică Sămădăul are o putere de "seducție demonică" (Mircea Zaciu). Mai marele porcarilor o seduce și pe Ana, căreia îi impune un sentiment de frică și de dispreț. În final, în timpul unei furtuni cumplite, Lică Sămădăul simte că se apropie pedeapsa lui Dumnezeu și disperarea care îl cuprinde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1997. .Doinaș, Șt. Aug., Despre modă poetică, în Poezie și modă poetică, Editura Eminescu, București, 1972. Doinaș, Șt. Aug., Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974. Doinaș, Șt. Aug., Lectura poeziei. Urmată de Tragic și demonic, Editura Cartea Românească, București, 1980.. Dragomirescu, Mihail, Mihai Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1976. Drăgan, Gheorghe, Poetică eminesciană, Editura Junimea, Iași, 1989. Drăgan, Mihai, Mihai Eminescu: interpretări, Editura Junimea, Iași, 1982. Dragolea, M., În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se atașează celor două categorii examinate: nașterea miraculoasă și instanța ursitoarelor. Tendința de distrugere a nou-născutului apare manifestată În actele unor duhuri necurate. Judecând după studiile lui Van Gennep, toate acestea aparțin separării dificile, ruperii nou născutului de lumea prenatală, demonică și contestatară a nașterii. Balansul, dubla trecere a nou-născutului din lumea umană În cea a răpitorilor supranaturali și invers, ține de liminaritate. Trecerea se face din stadiul prenatal În stadiul natal, iar lumenul (pragul) trecut prin legănare se află Între
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]