7,752 matches
-
el luneta și maceta. Se cocoță pe culme, se instală În turnul lui de observație și scrută marea, asigurîndu-se că nu era nici urmă de vapor la orizont. De-acum nu mai aștepta nerăbdător prezența unei nave cu vele În depărtare. Acum nu mai avea nevoie decît de ceea ce avea și ar fi dorit ca nici un alt vapor să nu mai ajungă vreodată În „apele sale”. Cinci supuși, o femeie și mîncare din belșug, precum și praf de pușcă, rom și cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fie un monstru. SÎnt sigur de asta. — Asta e părerea pe care o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei măști respingătoare se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de toate un supraviețuitor Înnăscut, un fetus care refuzase moartea pe vremea cînd de-abia respira, o neîmbînzită forță a naturii, În stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de noroi lăsate de mareea joasă sunt un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de flori de cealaltă parte sunt plantate așa încât să formeze cuvinte pe care nu le poți citi decât de la mare depărtare. De-aproape, nu-s decât o grămadă de begonii cerate, roșii și galbene. Nu-mi spuneți că n-ați văzut niciodată emisiunea noastră Miraculoasa lecuire creștină! zice Brandy. Își joacă pe degete cruciulița de aur de la gât. Dacă ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sărut, și-a pornit cu vântul spre Ballard. Numai când vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat. Autostrada 5 șerpuiește în depărtare. Din vârful Acului Spațial, benzile sudice sunt lumini roșii în plină viteză, iar benzile nordice sunt lumini albe în plină viteză. Iau o carte poștală și scriu: Îl iubesc pe Seth Thomas atât de mult că trebuie să-l distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe o carte poștală din viitor, și Brandy o citește. Când nu știm pe cine să urâm, ne urâm pe noi înșine. O pală de curent ascensionar îmi ridică cele mai groaznice temeri de pe plasa antisuicid și le poartă în depărtare. Seth scrie și Brandy citește. Trebuie să continui să te autoreciclezi. Eu scriu și Brandy citește. Nimic din mine nu e original. Sunt efortul combinat al tuturor celor pe care i-am cunoscut vreodată. Eu scriu și Brandy citește. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vina lor. Le-ar plăcea ca eu să cred că trebuie să răscumpăr ceva. Nu eu am aruncat tubul ăla de fixativ. Tot ce-am făcut a fost să sting becurile din cameră. Apoi s-au auzit pompierii venind din depărtare. A fost lumina portocalie pâlpâind dincolo de draperiile mele, și când am coborât din pat să arunc o privire, hainele mele de școală erau în flăcări. Atârnând uscate pe frânghia de rufe și umflate de aer. Rochii și pulovere și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine, pentru că avea mai mult de gîndit. Așa se simțea și în acel moment. Trebuia să bea ceva neapărat, ca un făcut nu era nici un chelner prin preajmă. Basarab Cantacuzino își reveni din starea de prostrație, cine știe ce văzuse el în depărtare. "Unii oameni nu văd departe în spațiu, ci în timp", s-ar fi putut prea bine ca Basarab să fi fost dintre aceștia. "Să ne ajute Dumnezeu, domnule Bîlbîie, să putem apăsa la vreme pe trăgaci", și spre uimirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e decît o păcăleală, o cacealma? Basarab Cantacuzino și nebunii ăia de la Arsenal, Comitetul de la Vladia, totul nu-i decît o mascaradă, doar se joacă de-a complotul, de-a lovitura de stat, ca să vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mortul e vinovat". Parcă scăpase de o mare povară și avea chiar îmbucurătoarea senzație că se simte mai bine, că alunecarea sa către sfîrșit a fost pentru un timp suspendată. Prin geamul deschis răzbătea tropotul patrulelor călări, iar undeva în depărtare se auzea huruitul unei tanchete: "Au luat-o în serios domnii, își zise în gînd. Mîine dimineață vom afla și lista arestaților, va fi un proces, ziarele vor scrie din plin și așa va trece anul. Oricum, e un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu aceeași bucurie a Întâlnirii. Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
asta a lui Îi simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întâlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l‑a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, când a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s‑a folosit pentru a amâna Întâlnirea cu marea erau atât de neconvingătoare: nu‑i plăcea să meargă vara‑n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sunt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea‑i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strânși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lângă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja, în ciuda relativei lui tinereți, titlul de Mare Navigator, iar isprava lui n-a făcut decât să dovedească tuturor că aceia care i l-au acordat nu se pripiseră. Noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a Rairateei, ale cărei forme se puteau ghici în depărtare. Mai întâi aveau să se ivească cele două mici stele care conturau vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
erau luminate deopotrivă de uriașul incendiu care cuprinsese peste douăsprezece locuințe, iar marile pirogi trase pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Să mă vizitați pe rând, adaugă. Va trebui să rămân satisfăcută pentru mult, mult timp... Se ridică și se depărta de-a lungul apei, iar cei trei prieteni o urmăriră cu ochii până când nu mai era decât un punct în depărtare. Apoi se priviră și se părea că se-nțelegeau, fără să fie nevoie de cuvinte. Întâi trebuie să ne întoarcem toți trei teferi, observă Tapú Tetuanúi, exprimând gândurile tuturor. Și până atunci, poate că vreunul se va răzgândi, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
impresiona profund. Luna, care încerca, în zadar, să străpungă întunericul, abia se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe Marara ajunseră la concluzia că nu era vorba despre un animal de mare, ci de cea mai mare și mai ciudată navă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
l-am văzut, chiar dacă nu am debarcat pe el. —De ce? Pentru că era o coastă foarte accidentată, cu valuri uriașe și cu un curent care ma purta spre nord, paralel cu țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți albi. Chimé din Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la pește treizeci de pași depărtare, ajunse la concluzia că tocmai asistase la cel mai grozav miracol care poate avea loc pe suprafața pământului. Faptul că un proiectil cu vârf de metal traversa aerul atât de rapid, încât nu-l putea urmări cu privirea, si se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fabulosul Miti Matái, să descopere insulele ascunse în spatele norilor, să ghicească despre ce fel de insula este vorba sau să-și dea seama, din clipocitul unui val care îi ajunge la urechi, că se gaseste pământ la șaptezeci de mile depărtare. Dar, deși aceasta presupusa insula se găsea la mai puțin de șaptezeci de mile, căpitanul Mararei nu ordona să îndrepte navă într-acolo, ci preferă să continue în aceeași direcție, pana cand ajunseră pe punctul de a o depăși prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un semnal prestabilit și, câteva clipe mai tarziu, piroga apăru din întuneric și se opri în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem pleca! Următoarele două zile le petrecură ancorați la oarecare depărtare de insula, făcând tot felul de supoziții despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor trei Pahí-Vahínes, care apelau, încă o dată, la toate resursele lor în încercarea de a-i mai detensiona pe bărbați, aflați pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor trei Pahí-Vahínes, care apelau, încă o dată, la toate resursele lor în încercarea de a-i mai detensiona pe bărbați, aflați pe punctul de a porni lupta, la mii de mile depărtare de căminele lor. Nici unul dintre cei aflați la bordul Mararei nu mai luase parte până atunci la o asemenea expediție. Nimeni nu omorâse vreodată pe cineva. În ultimii treizeci de ani, Bora Bora se aflase în pace cu vecinii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]