863 matches
-
Sunt, de asemenea, trei plicuri maro pe masă, adresate mie. Maro și plicticoase. Le deschid într-o doară. Unul câte unul. Am un sentiment de neliniște în legătură cu conținutul lor. Și am dreptate. Trei respingeri de la trei companii de film. Mă deprim. Citesc formulele distante, standard, „mersi, dar nu, mersi“, iar și iar, apoi rup scrisorile. Au aceeași soartă ca florile mele. La gunoi. Împreună cu visele mele distruse. Epilogtc "Epilog" Un an mai târziu.tc "Un an mai târziu." Bine ați revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
afla un colțișor acoperit, în care erau mașinuțe pentru copii. Ne-am așezat pe un podium ca să privim ploaia. Hai, vorbește, spuse Midori. Știu că vrei să-mi spui ceva. Nu vreau să mă scuz, dar am fost cu-adevărat deprimat atunci și creierii îmi erau parcă încețoșați. Nu eram capabil să observ nimic. Am înțeles că, de fapt, tu erai cea care mă ținea la suprafață abia după ce nu ne-am mai văzut. În clipa în care te-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceva pentru tine, dar am să ți-o mărturisesc oricum. Înainte să părăsești apartamentul ăsta, trebuie să Înțelegi că ăsta nu e un bordel și că nu aduc puicuțe aici. Vin aici doar ca să beau, să desenez și să mă deprim, să mă deprim, să desenez și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar am să ți-o mărturisesc oricum. Înainte să părăsești apartamentul ăsta, trebuie să Înțelegi că ăsta nu e un bordel și că nu aduc puicuțe aici. Vin aici doar ca să beau, să desenez și să mă deprim, să mă deprim, să desenez și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuie să Înțelegi că ăsta nu e un bordel și că nu aduc puicuțe aici. Vin aici doar ca să beau, să desenez și să mă deprim, să mă deprim, să desenez și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai multă furie decât caracter, Armanoush a Întrebat: — Adevărat? — Mda, Însă cu câtva timp În urmă m-a prins Johnny Cash. Și până aici mi-a fost. Din clipa aia am Încetat să mai ascult altceva. Îmi place Cash. Mă deprimă atât de tare, Încât nu mă mai simt deprimată. Nu asculți nimic de pe la voi? Muzică turcească... pop turcesc... — Pop turcesc!!! Nici gând! Asya a scuturat alarmată din mâini de parcă ar fi Încercat să alunge un vânzător ambulant insistent. Simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și evreii trăiau Împreună de secole și găseau Încă o cale de a coexista sub aceeași umbrelă. — Nu Înțelegi nimic, nu-i așa? a sărit Kirkor Hagopian furios. Trăiești În basmele tale! Hovhannes Stamboulian nu-l văzuse niciodată atât de deprimat și de pornit. Totuși nu s-a potrivit vorbelor lui. — Nu cred că fanatismul ne va ajuta cu ceva, a spus cu o voce aproape șoptită. Credea cu tărie că fanatismul naționalist va folosi doar la Înlocuirea unei mizerii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înaltă presiune 1.03 Necroză osoasă aseptică 1.04 Toxicitatea oxigenului 1.05 Sindrom de stres termic 1.06 Infecție Pseudomonas diseminată 1.07 Infarct cerebral Alegeți: — Nu alege, Îl preveni Beth. Lectura detaliilor nu va face decât să te deprime. Mulțumește-te cu atât: ne aflăm Într-un mediu foarte periculos. Barnes nu s-a deranjat să ne ofere toate amănuntele mai dramatice. Știi de ce una din regulile Marinei Militare spune că oamenii nu trebuie ținuți În adânc mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stradă, pentru a merge fiecare la casa lui. nu, nu mă mai întreb cum face ea să răsară brusc din patul meu, ci cum face ea să nu aibă nevoie de somn. Cum face ea să fie atît de sincer deprimată la ora trei dimineața, dar fără niciun semn de oboseală, ca și cum somnul nu ar conta pentru ea, ca și cum ea nu ar face parte din această specie umană, supusă acestei obligații fizice de a dormi opt ore în timpul nopții. nu am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce dădea în vileag compania de autobuze, avea toate șansele să iasă pe primul loc. În cazul în care câștiga, avea să se intereseze dacă ziarul rival avea vreo ofertă de slujbă. Când sosiră, broșurile de prezentare ale căminelor o deprimară la culme pe Fran. Erau atât de lucioase și prelucrate, ca o reclamă la vreun hotel de weekend, care promitea bufet suedez și piscină, deși știai că realitatea consta mai degrabă în niște sendvișuri cu brânză și o cadă mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
descoperi un pâlc de persoane abătute care stăteau cu picioarele pe birouri și arătau de parcă tocmai fuseseră concediate. Haideți, haideți ă Fran împinse niște picioare la o parte și se așeză pe un birou. — Ce-i cu fețele astea? — Suntem deprimați, îi explică Keith. Mai întâi reducerea de preț, acum ziarul ăsta nou și singura chestie cu care ripostăm noi e o foaie volantă în care poți să-ți oferi bilele de sticlă la schimb cu discurile vechi ale altcuiva. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind dunele de marmură care ardeau rece pe țărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una din crizele lui de astm, era deprimat, îmi mărturisise că nu realizase nici unul din visurile lui de tinerețe și m-am aprins: ― Ascultă, Dinule, ce înseamnă a te realiza? A-ți închide destinul. Ca pe un cerc. Ești realizat, cu alte cuvinte poți să mori. Ai ajuns
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea îndoieli. Doar cu greu a fost convinsă că mai important nu este ce ți se întâmplă efectiv, ci ideile, stările cu care privești faptele astea. Spiritul vremii. Ceda întotodeauna în fața acestei sintagme magice. Însă, pe el, nimic nu-l deprima mai mult decât cum se zbătea ea nu atât să înțeleagă teorii sau idei filosofice, cât să le propună altora. Avea chiar o preferință pentru ideile lui Platon, pe care nu știu de unde le pescuise, nu erau obținute direct de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
început, ce începuseră cu puțin înainte, despre trecerea dincolo de irevocabila linie, în decrepit. Atunci fiica doamnei Marga Pop i-a spus lui Andrei Vlădescu că va încerca să-și interneze mama într-o clinică. „Nu vreau un spital obișnuit, ar deprima-o. Vreau un loc unde să fie bine îngrijită, să nu audă gemete, să nu vadă zilnic bolnavi sfârșiți. Un loc curat și luminos. Plătesc oricât. M-am gândit la clinica doctoriței Aslan, unde vin babete și babalâci din toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
azi-dimineață până să sosească ceilalți. Ba uite am prins și un șobolan lângă răcitorul de apă. Credea că nu venise încă nimeni aici și l-am lovit cu un prespapier. — Ia de aici afurisitul ăsta de șobolan. Și așa mă deprimă locul asta. Treci la telefon și fă-mi rezervarea la hotel pentru Derby. Dar normele de apreciere la Levy Pants erau foarte modeste. Punctualitatea constituia un motiv suficient pentru promovare. Domnul Gonzalez devenise șef de birou și-i supraveghea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în ultimul lot pe care l-am expediat pantalonii aveau cracii lungi de doar șaizeci de centimetri. Încerc să lămuresc problema asta. — Așa? S-au întâmplat și lucruri mai ciudate aici, spuse repede domnul Levy. Biroul începuse deja să-l deprime. Simțea nevoia să plece. Du-te mai bine și vorbește cu șeful de echipă din fabrică. Cum îl cheamă? Uite ce, semnează dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cumpără-ți o perucă blondă. — Nu m-am gândit la asta. — Ei bine, gândește-te un timp la asta și nu mai vorbi. Sunt obosit. Când am fost astăzi în oraș, m-am oprit pe la fabrică. De fiecare dată mă deprimă să trec pe-acolo. Ce s-a mai întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. Îmi închipuiam eu, suspină doamna Levy. Ai lăsat întreprinderea tatălui tău să se ducă de râpă. Asta-i tragedia vieții tale. — Isuse Hristoase, cui îi trebuie fabrica aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bărbați face să-mi vâjâie capul. — S-ar putea să fim în stare să salvăm lumea, mugi Ignatius cu voce de orator. Pe cinstea mea, cum de nu m-am gândit la asta până acum? — Genul acesta de conversație mă deprimă mai mult decât îți poți imagina, îi spuse tânărul. Ai început să-mi aduci aminte de tata și ce poate fi mai deprimant decât asta? Mă tem că va trebui să mă grăbesc. E timpul să ne costumăm. — Nu! Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
costumăm. — Nu! Ignatius îl prinse de reverul sacoului. — Doamne Sfinte, șopti tânărul, punându-și o mână pe gât. Acum voi fi silit să iau tranchilizante toată noaptea. — Trebuie să ne organizăm imediat. Nu am cuvinte să-ți spun cât mă deprimi. — Va trebui convocat un miting mare ca să dăm startul campaniei. Nu va aduce cu un fel de petrecere? — Da, într-un anumit fel. Totuși, va trebui să prezentăm ceea ce ne propunem. Atunci s-ar putea să fie amuzant. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia să-mi răspunzi. — Și acuma hai să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul Gonzalez. Am corespondență pentru dumneavoastră. Pe când șeful de birou se îndrepta spre masă ca să aducă corespondența, se auzi o izbitură în partea din fund a încăperii. Toți, cu excepția domnișoarei Trixie care ațipise cu capul pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă în sperieți.“ „Hai la un bar elegant.“ „Hai la San Francisco.“ — Liniște, perverșilor, strigă Ignatius. Ascultați ce vă spun! — Dorian, se rugă cowboy-ul cu voce de soprană lirică. Fă-l să tacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din oraș, de ce-a trebuit să mă mut tocma’aici? Spune-mi și mie! Domnului Levy nu-i venea în cap nici un motiv pentru care ea s-a mutat tocmai în locuința aceea. Dar povestea lui Ignatius Reilly îl deprimase și ar fi dorit să fie cât mai departe de Constantinopole Street. — Și așa, se grăbi femeia să continue, bucuroasă că are cui să-și spună necazul. Chestia asta-n ziar e ultima picătură. Uite ce proastă reclamă are acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o formă insipidă de tachinare. Nu se scursese nici o oră până când și-a dat seama cât de profund era implicat. Phyllis Îl pusese la podea și-l folosea cum voia. Îl informase cu ce tren va sosi În general, Îl deprimase cumplit. Pe lângă faptul că n-o putea Înghiți pe Phyllis, ar fi dorit de fapt să asiste la meci Într-o companie masculină, cu prieteni de la Harvard. — Vede ea pe dracu’! informase el delegația venită În camera lui ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gândurile cu voce tare. Dar te iubesc... sau te ador... sau te venerez... — Poftim... nu-ți trebuie decât cinci secunde ca să epuizezi catalogul emoțiilor. El a zâmbit, involuntar. Nu mă transforma Într-un ins atât de nesemnificativ, Clara! Uneori mă deprimi cu adevărat. — Nu ești nesemnificativ. Numai asta nu se poate spune despre tine, a zis ea pătimaș, luându-l de braț și făcând ochii mari, iar Amory le-a putut distinge bunătatea În lumina amurgului. Unui bărbat nesemnificativ i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lăsa convins să renunțe, cel puțin de dragul polemicii. — Ai fost vreodată În starea mea de acum? a Întrebat el confidențial, fortaccio. — Sigur! — Des? — E starea mea cronică. Ceea ce a provocat alte discuții. Cineva a spus că uneori era atât de deprimat, Încât se gândea serios la sinucidere. Altcineva era de acord că nu există nimic pentru care să merite să trăiești. Căpitanul Bătătură, care se lipise cumva iarăși de grup, a spus că, după părerea sa, oamenii sunt irezistibil atrași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]