809 matches
-
un pahar cu șampanie. Acum se aud doar zgo motele străzii. Și strada n-are nici o poezie la ora asta. Strada nu te duce cu gândul la sex sau aventură sau amor sau preludiu. Strada e mai degrabă derizorie și deprimantă și plină de pericole nevăzute. Bine măcar că-l am pe-ăsta în spatele meu. La cum sunt îmbrăcată, aș putea să fiu violată și vina ar fi tot a mea, fiindcă pe mine scrie viol mare cât China. Gata. Am ajuns
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Trece un minut, târând după el niște lanțuri grele, de oțel, de care stau legate câteva mii de ceasuri de buzunar, defecte. Ai terminat? Vocea nebunei s-a auzit destul de clar. Descopăr în vocea ei urme de dragoste pură. Devine deprimant. Mă așez pe un fotoliu din cameră. Pe sin gu rul fotoliu din cameră. Actorul fotogenic zâmbește. Ce zâmbet fotogenic. Mi-am acoperit ochii cu mâna, dar îl văd printre degete. Acum nu-i mai pasă de repli cile idioate
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, zise Adrian, incapabil să-și disimuleze bucuria provocată de compliment. Știți, e inclus în programa de bacalaureat, adaugă el. — Doamne, ce idee deprimanta! veni reacția lui Fanny. — Aoleu, dar de ce? — Păi, toată chestia e că pentru mine Adăpostul n-a fost o lectură obligatorie. N-a fost tema de studiu, nici lecție de tocit pentru examene. A fost o chestiune intimă, secretă, subversiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința lui și cu un chițăit deprimant, care nu putea să fie al lui Jerry. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, Cred că am întâlnit marea dragoste. Imaginează-ți că cea mai frumoasă femeie din lume e fericită să împartă cu mine până și ciuperca de la picior. Apropo, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a schimbat la față, de parcă ezita dacă să zâmbească Încercând să mă păcălească, sau să-mi Întoarcă privirea, sau să-și ia o mină tristă, Încercând să-mi câștige compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te simțeai brusc secat de energie. — Tu... tu..., rosti cu greutate Monkey. Cuvintele lui aveau o rezonanță aparte, de parcă le-ar fi scuipat din adâncul stomacului, odată cu fierea sau vreun lichid gastric. — Tu nu ești genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
foarte sănătos, zise domnul J.L.B. Matekoni. Îl folosesc dintotdeauna. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Ei îi plăcea săpunul cu ulei de palmier, foarte bun pentru ten, dar înțelegea că bărbaților le place ceva mai tonifiant. Era o baie deprimantă, dar măcar era curată. Dintre celelalte camere, numai una era locuibilă, sufrageria, care avea în mijloc o masă și un singur scaun. Totuși, podeaua era murdară, cu straturi de praf îngrămădite sub mobilă și pe la colțuri. Cine se ocupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mele anarhice de investigație polițienească. Sau poate speraseră că spiritul meu neobedient ar putea fi înfrânt dacă mai întâi aș fi înjosit în mod dramatic. Chiar și într-o zi însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine cu tava în mână. Cufundată în decorul locuinței sale era mai puțin vioaie, era de o decență mizerabilă, asortată cu restul. Mi s-a părut deprimantă. Lângă brațul meu se afla o suprafață plană acoperită de bibelouri... Detest bibelourile, Angela, știi, ador camerele aproape goale, cu o veioză într-un colț, câteva cărți și nimic altceva. Am făcut o ușoară mișcare cu umărul, îmi simțisem brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Poate în mașina aceea se afla Manlio. El, din când în când, se distra să agațe câte o creatură nocturnă. De ce nu ea? Nu, ea nu. Încetasem să mai bat, brațul extenuat îmi tremura. Ea nu era frumoasă, era spălăcită, deprimantă. Micimea ei mi se părea o protecție, nimeni nu putea să și-o imagineze când devenea alta și corpul ei stins se aprindea de viață. Dar poate că așa era cu toți. Cine eram eu să merit ceva în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Îl descoperisem în vara aceea întâmplător, în timpul unei plimbări până la vărsarea râului. Nu exista acolo nimic altceva decât un șantier pentru repararea bărcilor, cu doi polonezi murdari care demontau motoarele, apoi plaja se termina. Baraca aceea i se păruse Elsei deprimantă și nu prea curată. Eu îi dădusem dreptate, dar apoi am prins obiceiul să mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să termine antreurile (salată cu mușchi de vită pentru el și crochete de pește cu verdeață pentru ea), vorbiseră de toate, numai despre ce scria el nu. Leigh află că Jesse a crescut în Seattle, dar i s-a părut deprimant acolo și că, pe la douăzeci de ani, a prestat diverse munci prin Asia de Sud-Est, dar și aici i s-a părut deprimant. I-a povestit cât de surprins a fost când Deziluzia a ajuns în topul celor mai vândute cărți, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
numai despre ce scria el nu. Leigh află că Jesse a crescut în Seattle, dar i s-a părut deprimant acolo și că, pe la douăzeci de ani, a prestat diverse munci prin Asia de Sud-Est, dar și aici i s-a părut deprimant. I-a povestit cât de surprins a fost când Deziluzia a ajuns în topul celor mai vândute cărți, ce suprarealist i s-a părut să câștige milioane dintr-un lucru care era ceva mai mult decât un jurnal de călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acum? Zach s-a întors la computerul lui, iar eu m-am întors în dormitor și m-am prăbușit în pat. Eram dezamăgită. Zăceam acolo și mă uitam pe fereastră. Dintr-odată, priveliștea mi s-a părut al naibii de sumbră. Era deprimantă. Aveam senzația că am aterizat brusc într-un film de Paul Thomas Anderson. Ν După două seri, când am sunat-o pe Daphne, eram până peste poate de stânjenită. Cum să-i spun că Zach de-abia mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-ți placă. —Sunt din alea cu pretenții de film de artă? l-am întrebat. Nu, comedii! exclamă el. Problema e că mie mi se par amuzante, dar nimeni altcineva nu consideră la fel. Cei mai mulți oameni spun că filmele mele sunt deprimante, dar eu cred că nu există comedie fără tragedie. Din nefericire, șefii marilor studiouri nu-s de acord cu mine. Ei, vrei să-ți mai arăt o dată figura cu paiul? Ν Eram chiar fericită pe drumul spre casă, după petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
oribilă din mașină, omițând totuși unele detalii. Iâh! Cum a putut să-ți spună așa ceva? Ar merita un Adio și n-am cuvinte. Nu poți să te măriți cu individul ăsta, scumpa mea. Un mariaj fără sex ar fi foarte deprimant. Asta se cheamă negare totală, zise Julie. Nu aveam nici cea mai mică idee la ce se referea. —Asta-i problema cu cei care sunt în faza de negare, continuă Julie. Habar n-au că se află în ea. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
eu am fost întotdeauna de părere că mai rău decât în Totul despre sex nu se poate. —Oricum, Charlie regizează filme foarte bune, adăugă Julie. —I-ai văzut filmele? am întrebat-o nemaiștiind ce să cred. Iâh, nuuuuu! Par extrem de deprimante. Dar cronicile din The New Yorker sunt beton. Pot să-ți spun ceva? Sunt deja moartă după el. Se pare că e un auteur în devenire. —Julie, ești atât de cinică! —Vorbești de parcă asta ar fi ceva rău. Ia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Situația devenea bizară. Am ridicat ochii și am întâlnit privirea lui Jolene și a lui Lara, care se uitau la mine de parcă mi se întâmplase ceva cu adevărat trist, ca, de pildă, de parcă îmi lăsasem rădăcinile nevopsite sau ceva la fel de deprimant. Te simți bine? mă întrebă Jolene examinându-și precaută friptura, care tocmai îi fusese servită. —Minunat! i-am răspuns. Le-am oferit cel mai radios zâmbet de îndrăgostită, vrând parcă să le spun: Sunt mai fericită decât vă puteți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
muncisem din greu ca să-mi consolidez cariera, ceea ce era pe jumătate adevărat. Între noi fie vorba, adevărul e că n-aveam DVD player. Mai mult decât atât, am obiecții fundamentate moral și social împotriva DVD playerelor: nimic nu e mai deprimant decât o fată fără prieten în New York, un DVD player și un teanc de DVD-uri deja vizionate - înseamnă acceptarea unei popularități îngrijorător de scăzute. Dacă primești atâtea invitații câte se cuvine să primească o fată din Manhattan, abia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu te mai iubește la fel de nebunește. Oare cum am ajuns de la ce nostim e că nu știi să gătești la asta, mă întrebam în timp ce zăceam în patul din camera de oaspeți a lui Julie. Mă simțeam ca într-un film deprimant de-al lui Meryl Streep, în care toată lumea locuiește în suburbii, poartă haine demodate și nu pricepe ce s-a întâmplat cu relația lor de cuplu. — Acum n-o să se mai întoarcă la mine, i-am spus lui Julie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fel sunt și coșulețele din Chinatown în care să-i duci. Crystal e la curent cu noile tendințe. De fapt, Crystal este perfectă. Era de-a dreptul très tragic să apară în viața mea într-un moment ca ăsta. Era deprimant de strălucitoare. Câteva minute mai târziu a sosit și Billy, prietenul ei. Billy e un bărbat superb și, de asemenea, tot în pas cu moda. Se țineau de mână. Nu făceau un secret din faptul că sunt „îndrăgostiți“. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în Union Square, îți dă o durere de unghii îngrozitoare. Dumnezeule, mă gândeam în timp ce treceam pe lângă un milion de modele de telefoane mobile, spre raionul cu televizoarele, fata asta efervescentă ca șampania nu mai are nici un fâs. Era un moment deprimant. M-am așezat în fața unui calculator și am accesat Internetul. Apoi mi-a sunat mobilul. Era Julie, voia să știe unde sunt. I-am spus. S-a îngrozit. —La nenorocitul de Wiz? Îți cumperi un DVD player? Ai înnebunit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
m-am purtat ca și cum era îngrozitor. —Todd, știu că mă placi, dar eu, una, sunt cu Eduardo, iar tu ești cuplat cu cea mai bună prietenă a mea, i-am spus. — Dar nu vreau să fii iubita mea. Poftim? Ce deprimant. Voia doar să se culce cu mine. Aproape că-i mai rău. —Vreau doar să fii fericită, asta-i tot. Îl cunosc pe Eduardo foarte bine, din școală, și știu că n-o să te facă fericită. I-am spus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Uite, aici e prezentarea filmului, îmi zise Jazz. M-am uitat pe bucata de hârtie pe care mi-a dat-o. Scria: Jurnalul Comedie Scrisă și regizată de Charlie Dunlain Charlie? Charlie nu făcea filme nostime, de succes. Făcea filme deprimante, intelectuale, cu buget redus, la care nu se uita nimeni. Îmi era de ajuns că fusesem trezită din morți de un regizor fără viitor, darămite de copilul răsfățat al festivalului de la Cannes. —Jazz, nu pot să vin. Trebuie să predau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a face politică ar fi altceva decât a scrie poeme și ca și cum a scrie poeme n-ar fi un alt mod de a face politică! Cel mai teribil e însă că nu scriam mare lucru, că mă cufundam într-o deprimantă inacțiune de expectativă, gândindu-mă la ce-aș face sau ce-aș scrie dacă s-ar întâmpla cutare sau cutare lucru, visând viitorul, ceea ce echivalează, am mai spus-o, cu a-l desface. Și citeam cărțile care-mi cădeau întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vom spune. Ca să uite gândurile de rău augur care nu vroiau să-i dea pace, Cipriano Algor încercă să se concentreze asupra peisajului, o făcea în disperare de cauză pentru că știa că nimic liniștitor nu-i putea fi oferit de deprimantul spectacol al serelor de plastic întinse cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]