779 matches
-
paisprezece veacuri de amintiri care să-l împingă din spate, de la bătălia lui Al-Bakr și de la primii califi. Pentru un tir cu bătaie lungă ai nevoie de un recul important. Dacă strămoșii noștri și-ar fi făcut un slogan din deprimantul "Sfârșiți odată cu trecutul negru"*, noi n-am fi avut nici Reforma o revenire la timpurile evanghelice -, nici Revoluția franceză o întoarcere la Sparta -, nici Comuna din Paris o revenire la anul 1793. Remarcabilă perspicacitatea lui Péguy, care vedea în Revoluția
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
uitau la tine cu privirea nedumerită, ranchiunoasă și stupidă a unei vaci muribunde. CÎțiva nu ieșeau niciodată din camere. Un tînăr schizofrenic avea amîndouă mîinile legate În față cu un bandaj, ca să nu le facă probleme celorlalți pacienți. Un loc deprimant și oameni deprimanți. Simțeam din ce În ce mai puțin efectul injecțiilor și după opt zile, am Început să le sar. După ce-am stat fără injecții douăzeci și patru de ore, am hotărît că e timpul să plec. Soția mea s-a dus să discute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu privirea nedumerită, ranchiunoasă și stupidă a unei vaci muribunde. CÎțiva nu ieșeau niciodată din camere. Un tînăr schizofrenic avea amîndouă mîinile legate În față cu un bandaj, ca să nu le facă probleme celorlalți pacienți. Un loc deprimant și oameni deprimanți. Simțeam din ce În ce mai puțin efectul injecțiilor și după opt zile, am Început să le sar. După ce-am stat fără injecții douăzeci și patru de ore, am hotărît că e timpul să plec. Soția mea s-a dus să discute cu doctorul Fredericks
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dar nu avea nici un înțeles. De am fi cunoscut concepția programului, am fi căutat să arătăm lui Ștefan Popescu greșita lui viziune, mai ales că orizontul se luminase mult. [Ca un adevărat artist, prietenul nostru, foarte impresionabil, trăia în atmosfera deprimantă a amicilor lui și a soției greu lovite prin moartea fiului ei unic și mult iubit, Leon Palade.](Ibidem, p. 346.) În ajun dejunase la noi generalul Coandă și ne povestise conversația lui cu mareșalul Mackensen la o masă unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le descria, nu aveau menirea să le răpească oamenilor orice rază de lumină, orice licărire de speranță. Dimpotrivă, Cehov îi chema pe contemporanii săi, pe oamenii conștienți și cinstiți, să lupte împotriva manifestărilor negative. Cehov a înfățișat tablouri negative și deprimante ale epocii sale, dar a creat și multe pagini pătrunse de idealuri și aspirații nobile spre un viitor luminos, pe care, atât el, cât și eroii săi pozitivi îl așteptau cu înfrigurare. Cehov iubea din tot sufletul poporul rus, îl
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
care aveau atîta nevoie profitabilele lor domenii. În perioada aceasta a existat și o presiune permanentă în favoarea introducerii maghiarei ca limbă a administrației și a învățămîntului superior. Conflictele dintre habsburgi și Franța au dus la o lungă serie de înfrîngeri deprimante și nefavorabile încheierii tratatelor de pace. Aproape toate au dus la pierderi pentru teritoriul habsburgic, care implicau în general granița de sud-vest. Între 1792 și 1797, Austria a purtat lupte în Războiul Primei Coaliții, în alianță cu Prusia, Marea Britanie, Olanda
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Nu știu cum să vă spun, chiar dacă nu aud foarte bine, io sunt un tip destul de muzical. Problema-i așa. Io fluier, oameni buni. Pur și simplu. Tot timpul. Bineînțeles că asta-mi atrage o sumedenie de reproșuri, unii spun că fluier deprimant a pagubă, alții, pe considerente medicale, îmi atrag atenția că aș putea să mă aleg cu ceea ce popular se cheamă roșu-n gât. Le pasă de soarta mea și asta mă bucură. Dar să mai termin naibii odată. Cu fluieratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mei când trebuia să se prezinte la comisia de evaluare a sănătății în cadrul Regionalei de Căi ferate Brăila-Galați, tata având antecedente de hipertensiune arterială. Eram studentă în anul I când tata ne-a părăsit, pe un ianuarie cețos, pâclos și deprimant, imediat după sărbătorile anului nou. Accidentul vascular cerebral l-a făcut seara pe 3 ianuarie, pe 7 ianuarie a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine, nu ni s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
centre au ajuns poeți ai neamului și toți nebunii ratați ai Capitalei, poeți simboliști“. Încăput [mai târziu] pe linia tradiționalistă, nu numai ca poet, dar și ca teoretician politic de extremă dreaptă, N. Davi descu a urmat tradiția obștească și deprimantă a scriitorului român ajuns prea curând la acea limită de unde nu mai are cu ce să ne surprindă. Deși mai puțin vârstnic ca mine și trăind În plăcută burlăcie, fără grijă de nevastă și copil, năpăstuiți de multă vreme, Nae
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rară În viața noastră! - ca să Îm bră țișeze și să se dăruiască, fără remușcări și deziluzii posibile. Primul său articol apărut În Noua Revistă Română, intitulat O tragedie etnică, l-a relevat dintr-odată pe scriitor. Era o amară și deprimantă recapitulare a vicisitudinilor poporului evreiesc, făcută de un fiu răzvrătit cu soarta de până acum a acestui popor, un fiu din[tre] cei mai buni fii ai neamului mai degrabă bles temat decât „ales“ - și cu concluzia teribilă a ine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a trebuit să acopere casa vecinului meu. Această ritmică interioară derivă, desigur, dintr-o reală vocație muzicală, altoită cu o concepție de viață artistă și quasi-boemă, de care uneori am abuzat, dar pe care am găsit-o de la o vreme deprimantă pentru o viață de acțiune și de faptă băr bătească, pentru care eram totuși Înzestrat. Melomania, așadar - care m-a Înstrăinat, Încă din prima tinerețe, de școală și de gândul unei cariere, dar pe care am trecut-o, ca o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mulțimea și diversitatea condimentelor lui emoționale, și acea simplă și rezumativă mecanică sexuală denumită „a face amor“ și producătoare de plăceri În serie prin manipularea câtorva robi nete și supape ejaculatoare la Îndemâna oricui și cu o producție uniformă, tristă și deprimantă, cum sunt „partidele fine“ progra mate de cinq à sept, cu bideul și apa caldă pregătite dinainte pentru clătitul gurii și al celorlalte organe anexe. Am văzut pe unul În târgul Moșilor tatuat peste tot, iar din jos de buric
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iar dacă o treime din viață mi-am petrecut-o dormind și o altă treime, aproximativ, visând la umbra lascivă a dragostelor - mă Întreb acum, În cea sul din urmă al socotelilor: ce am făcut cu restul vieții mele? E deprimant, spune Byron, când te gândești că nu putem trăi nici cu femeile, dar nici fără ele. Fericiți atunci cei eliminați dinainte de la beneficiile, ca și de la pagubele amoroase. Să fie apoi adevărat că dragostea femeilor nu ne face mai apți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Marioțeanu, pe care o zăresc și astăzi la restaurantul lacto-vegetarian de pe bulevard, fostă amantă atitrată a prințului Turun, fratele regelui Farak al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 de brili ante mari; și, pentru finalul deprimant al acestui palmares, Pertică reasa, neam cu generalul, ajunsă Încă mai demult o arătare putredă de boală și de alcool, cum mi-a ieșit Într-o seară Înainte În fața unui bar suspect din Pasajul Victoriei, nesigură pe căl câie și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
purtați pe ulițe. (Îmi vine să las cât colo pe Stendhal și pe Jules Michelet, cu ale lor analize clasice ale fenomenului amoros, când ascult În nopțile astea, pe stradă, confidențele prietenului Geacă, cele mai crude, mai dezgustătoare și mai deprimante confidențe ce am auzit despre femei. Fiindcă prietenul Geacă s-a ținut de ele mult mai stăruitor decât mine, și-a purtat printre ele chipiul Într-o parte, cizmele Chantilly și cravașa lui de ofițer sedentar, reușind a se introduce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
De fapt, de când l-am cunoscut, omul acesta citește; face parte din categoria devoratorilor de biblioteci, cu vastă cultură, dar care nu vor (sau nu pot) să scrie un rând. Ceea ce m-a frapat, de când am intrat în camera sa deprimant de aseptică, este faptul că a început să semene din ce în ce mai mult cu Primo Levi. Trist într-o tristețe generală. Bătrâni elvețieni exilați la marginea orașului, deșeuri umane de care nimeni nu mai are nevoie, dopați simultan și cu vitamine și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și delăsarea din această instituție. Și nu, TVR nu e „un colos cu picioare de lut“, cum se spune, ci dea dreptul un pitic cu picioare de oțel! (2009) Delicatese pentru copii și pensionari Revelionul este, de regulă, cel mai deprimant moment al anului. Presiunea care se exercită asupra noastră, a tuturor, „în noaptea de cumpănă dintre ani“ (bleah, ce expresie grețoasă!) este grozavă. Noaptea aceasta trebuie să fie cea mai. Trebuie să ne distrăm cel mai mult, să ne simțim
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
simțeam că avem și noi acces la secretele părinților noștri. Serialul Rădăcini era destul de sumbru și singura zicere memo rabilă pe care a iscato era una cu prostii, în care Kunta Kinte rima cu „Magdalena, fii cuminte“. Dar cel mai deprimant serial era Linia maritimă Onedin. Când auzeam melodia aceea de la generic (care când am crescut aveam să aflu că e din Haciaturian), știam că avea să urmeze ceva extrem de plictisitor, care în plus se combina cu starea de sfârșeală de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poate, simțul umorul până acum, am extras și câteva „Observații” semnate de același Petru Necula pe marginea revistei școlare „Debuturi și tradiții” editată de prestigiosul liceu bârlădean „Gheorghe Roșca Codreanu”. Iată ce a scris mohorâtul cenzor vasluian: „Pentru conținutul ei deprimant, degajînd un sentiment al inutilului, al morții, poezia <<Liniștea morții>> a fost semnalată organului local de partid care a dispus eliminarea ei, Împreună cu comentariul care o Însoțea și din care cităm, fără alte comentarii, doar Începutul: <<Poemul talentatului nostru coleg
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
intervenții” nr. S.3/ 25 aprilie 1977. Din păcate, numele autorului (autorilor) Îi scăpase (scăpaseră) sau, pur și simplu, Împuternicitul nu voise ca posteritatea să audă de el (ei). d.h. Noi sîntem băieții veseli, bă, nu cei triști! Tonul „...trist, deprimant, apăsător” al poemului „Dorința” ce ar fi trebuit să apară În numărul 6 al periodicului, nu intrase În vederile cenzorului el preferând, cel mai probabil, ritmurile vioaie de genul „hei rup, hei rup” ale Însăilărilor avântate spre veșnica stea În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
șansă de a învinge rezistența marelui public. Discuțiile internautice pe tema neorealismului romînesc sînt pline de declarații ca : Nu mă interesează să merg la cinema ca să văd viață reală ; am parte de destulă viață reală în restul timpului. Ce e deprimant aici nu e faptul în sine că publicul larg preferă evazionismul, ci faptul că, judecînd după tonul țanțoș al declarațiilor de acest tip, cei care le fac par să creadă că nu pierd absolut nimic : ei nu vor să vadă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-șef la Elle, a dictat astfel o carte întreagă, Le scaphandre et le papillon (1997), iar filmul făcut de Julian Schnabel, pe un scenariu de Ronald Harwood, e ecranizarea acelei cărți. Pentru mulți spectatori, filmele despre paralitici sînt prin definiție deprimante, dar emoția care saturează acest film este jubilația. Inițial, Bauby nu vrea decît să moară, dar apoi își descoperă rezervele secrete de amintiri și fantasme ; în următorii doi ani trăiește din ele și trăiește în primul rînd pentru a împărtăși
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
maro-oliv, prin intermediul cărora trebuia să reproduc, pe foi imense de hârtie cenușie, forme umane modelate de el din plastilină, plasate În poziții „dramatice“ pe un fundal de catifea cu tot felul de pliuri și efecte de umbră. Era o combinație deprimantă a cel puțin trei arte diferite, toate aproximative și În cele din urmă m-am revoltat. Și el a fost Înlocuit de celebrul Dobujinski, căruia Îi plăcea să-mi predea lecțiile de piano nobile al casei noastre, Într-una din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu lanterna magică la un capăt și șirurile de scaune dispuse de-a curmezișul, cu pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale noastre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deseori pe la mine ca să stăm de vorbă, În rue Boileau, unde locuiam În două odăi sărăcăcioase Împreună cu tine și copilul nostru, dar s-a Întâmplat (lipsise un timp) să afle de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-am părăsit, dar regret că Serghei a trebuit să-și bălmăjească nedumerirea față de un portar indiferent. Știu puține lucruri despre viața lui În perioada războiului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]