779 matches
-
răniți, pe care decurionul îi scutise de serviciu, aranjaseră cu câțiva milițieni întreceri cu gândaci pe podeaua din mozaic, iar miza - pe care o puneau la bătaie mai mult ca o glumă bună, ca o reacție împotriva dezamăgirii și a deprimării - era o sumă reprezentând salariul pe care nu-l mai primeau de cine știe când. în vreme ce se întindea sub manta, Sebastianus răsuci în minte, tulburat, ultimele cuvinte ale lui Marcentius. Da, poate că veteranul nu se înșela. Fără îndoială, orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată din când în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o cămașă veche, de zale, mâncată de rugină în mai multe locuri: — Ai văzut acolo, în față? îl întrebă, făcând semn cu capul. Metronius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru că ai ales să fii victimă. Ești fericit pentru că ai ales să te bucuri de viață. Te-ai setat pe întâlnirea cu tot ceea ce-ți poate trezi această stare de bucurie, fericire, pace sau pe cea de tristețe, supărare, deprimare. Ai atras în viața ta acele evenimente care răspund așteptărilor tale. Atunci când trăiești pe frecvența iubirii, când accepți tot ce intră în viața ta și alegerile tale se pot ordona prin prisma iubirii, dar când alegi ghidat de teamă sau
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cazanul În care fierbeau rănile, secretele și dejecțiile alchimiei socialiste de producere a „omului nou”, m-a găsit departe de țara natală, În Lumea cu adevărat Nouă de peste ocean. Trecuseră doar trei ani de la plecarea mea din România. Entuziasmul și deprimarea ritmau o dificilă descătușare de trecut. Himera scrisului, de care continuam să mă Înlănțui, trimitea, Însă, neașteptate semne generoase. Necunoscutul scriitor român ajuns În 1987 În Berlinul Occidental se afla, la finele răvășitor al anului 1989, „protejat” de patru volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
alături de dorobanțul de pază se uită îngrijorat la mai-marele său. Theodosie încercă să și controleze ținuta, dar o oboseală inexplicabilă îi trăgea umerii în jos și-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța că nu se va observa deprimarea pe care o resimțea, grăbi pasul în așa măsură încât firavul diacon alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întîlnirea noastră a fost scurtă, stângace și violentă. Paroxismul m-a golit parcă nu doar de conținutul canalelor seminale, ci de toate viscerele corpului meu, dizolvate într-o gelatină cenușie și omogenă. M-am întors pe spate cuprins de o deprimare oribilă. 84 De sentimentul că sânt terminat, că sânt într-o capcană, că l-am trădat pe el, cel de acum șaptesprezece ani, că am trădat mansarda, ruinele, poezia. Maturitatea mă chinuie și mă scârbește. Sigur, eram pe atunci un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui Chausson în execuția romantică a lui Enescu. În trilurile păsării urechea analistului poate deosebi un purpuriu de nuanțe sufletești: „ciudă, elan liric, deprimare, gust de a fi antipatic fără motiv, interes - gelozie.” Între stăpân și pasăre se dezvoltă legături greu de explicat, păsărica dezvoltând ca și stăpânul său o teamă irațională, căci „ se temea de oameni, de muște , de umbre”și suferea de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
toți amicii d-tale, cu o nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina d-tale însănătoșare. Nu te mira că-ți vorbesc mai întîi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fel de "deprimare a moralului", cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că, tristețea d-tale [fiind] trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne doar bucuria curată. Vezi, d-le Eminescu, diagnoza stării d-tale trecute este astăzi cu putință și este
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se auzi pe undeva, și două faetoane de lăptari matinali se îndreptară spre oraș. Se făcuse dimineața. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri și hotărâri mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o mare voință de a se ridica deasupra tuturor. Își puse în gând să facă astfel încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere trivialitatea nimănui. Nădăjdui orbește că Otilia se va păstra mândră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru care s-a suferit. Se aude de răzbunări în Ardeal față de acei dintre frații noștri ce ne-au primit cu bucurie. Cum să nu-ți lași și tu inima, ca și ceilalți, pradă descurajării ? Nu ne-au rămas decât deprimarea, speranțele înșelate și victimele ! Mi se rupe inima de sângele risipit în zadar. Cum am avut și câteva mici victorii strălucite, în care s-a luptat cu baionetele împotriva unei artilerii dirijate de aeroplane sau scoțând cavaleria în fața unui câmp
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să se uite la casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să-i alunge acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau muștele, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mușchii gurii ei nu răspundeau dorinței de a vorbi despre asta. Ferm, aproape agresiv, spuse: —Clodagh nu este deloc cum era mama. Nu? Speranța lui Dylan era amestecată cu o curiozitate suspicioasă. Faptul că redecorezi sufrageria nu este semn de deprimare. Cel puțin, nu din câte știu eu. Nu refuză să se scoale din pat? Și nu dorește să moară, nu? Nu, spuse el, dând din cap. Deloc. Nimic de genul ăsta. Deși mama ei nu începuse așa. Totul fusese progresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în biroul meu. Lisa s-a trezit, afectată de golul care urma unui mare succes. Toată strălucirea serii trecute dispăruse. Da, revista era perfectă, da, petrecerea fusese un triumf, dar era doar praf în vânt. De ce era atât de important? Deprimarea ei era amestecată cu o și mai mare dezamăgire. Era vorba despre Jack. Fusese sigură ca va veni acasă cu ea. Simțea că merită asta, că era recompensa perfectă pentru toată munca ei și pentru toate realizările pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
privea cu prea mare compasiune, în timp ce era clar că restituirea unei sume atât de mari era o faptă pe care „nu oricine ar fi fost în stare s-o facă“. Însă avea noblețea să recunoască în sinea lui că toată deprimarea lui nu era decât vanitatea reprimată neîncetat, ceea ce-l făcea să sufere cumplit. De-abia la mult timp după aceea își dăduse seama și se convinsese cât de serioasă fusese întorsătura pe care o puteau lua lucrurile cu o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiindcă adevăratele tristeți sânt negre, lipsite de farmec și de vis, cărora li se substituiește o reflexivitate bizară. Oboseala din tristețe este incomparabil mai mare decât cea din melancolie, este o oboseală care duce la dezgust de viață, la o deprimare teribilă și iremediabilă. Ceea ce diferențiază tristețea de durere este predominarea elementului reflexiv la întîia, pe când la a doua predomină senzația, materialitatea grea și fatală, care dă un caracter atât de organic durerii. Tristețea și durerea nu pot duce decât la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
temele false, de atacuri la persoană, dincolo de acest bruiaj, până la urmă, jocul politic democratic își păstrează esența, și sunt convins de asta. Și aici m-aș adresa tuturor celor care, în ultimul timp, au această stare de dezamăgire și de deprimare. Eu cred că în România, în momentul de față, există resurse pentru reformă mult mai mari decât erau în ’90 sau în 2000, sau chiar în 2004. Important e dacă aceste resurse ale reformei se solidarizează. Și care sunt ele
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
chiar în 2004. Important e dacă aceste resurse ale reformei se solidarizează. Și care sunt ele? În primul rând, resursele intelectuale. Și aici aș dori ca mesajul meu să fie bine înțeles în primul rând de intelectuali, pentru că dezamăgirea și deprimarea se manifestă mai ales în mediile intelectuale. R.T. Domnul Pleșu, l-am văzut într-un interviu recent, este dezamăgit, domnul Mircea Cărtărescu scria despre marea lehamite... V.S. Superdezamăgit. R.T. ...Și este foarte dezamăgit. Bănuiesc că și colegul dumneavoastră de la ICR
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
române, în momentul de față ne găsim în cel mai bun moment posibil din toată istoria noastră. De ce să fim deprimați? De ce să fim dezamăgiți? A, de noi înșine să fim dezamăgiți? R.T. E o mare dezamăgire asta. O mare deprimare. V.S. Da, da. Dar, până la urmă, nu dezamăgirea față de noi înșine este soluția, e nevoie de un efort de construcție și de reconstrucție a națiunii române. Iar cei care sunt în primul rând chemați să participe la acest efort sunt
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
sunt resursele cele mai puternice? La intelectuali găsim aceste resurse, și eu cred că e nevoie de solidaritatea tuturor pentru a participa la acest efort de reconstrucție națională. Dincolo de toate... R.T. N-ați văzut că sunt blazați, sunt căzuți în deprimare, în supărare. Sunt supărați pe viață, pe viața politică, pe... Cine le face o injecție de optimism? V.S. Da. Eu mă gândesc la pașoptiști, domnule Robert Turcescu. Știți cum călătoreau ei? Cu diligența. Și, în condițiile în care comunicau numai
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
mileniului trei, când internetul funcționează peste tot, când putem comunica online... R.T. Și diligența a fost înlocuită de mașini cu sute de cai-putere... V.S. ...De ce n-am avea resursele, în primul rând sufletești, pentru a depăși toate dezamăgirile și toate deprimările. Repet, oricât de grea ar fi situația acum în România, și nu este una simplă nici politic și nici economic, oricât de grea ar fi această situație, ea este incomparabil mai bună decât situațiile cu care s-a confruntat România
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
asemenea declarație. Dar mie mi se pare, așa cum spuneam mai devreme, că, de fapt, candidatura lui Traian Băsescu este nu numai utilă, ci și necesară. Din punctul meu de vedere, ar trebui să candideze și, dacă vorbeam mai devreme de deprimare și de disperarea unor categorii de români, eu cred că al doilea mandat al lui Traian Băsescu va fi perioada în care aceste reforme pe care le dorim cu toții, care privesc nu numai economia, ci și funcționarea statului român, și
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Lojă. Iain McLeod de la masoni miadat cheile de la sală, Îmi amintește el. Chiar mă Întrebam ce-mi zdrăngăne În buzunar. Popice În a doua zi de Crăciun. Cu Bladesey. Cât de patetic și fără prieteni poți să ajungi? Declin și deprimare peste tot. Casa e ca un veceu, peste tot numa mormane de gunoaie și țoale vechi și puturoase. Până și io Încep să simt duhoarea când intru În casă. Sinucigașii ăia slabi și iresponsabili, copiii ăia drogați și vagabonzii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tot scrie la fel. Meschinărie a lui Ionuț Chiva ar fi fost foarte bună poate tocmai fără prea multă încărcătură „erotică“ ce strică, de fapt, aerul de autopsie rece al unei relații terminate cu o bătaie pe cinste și o deprimare cu iz de alcool. Se pricepe să inventeze ceea ce aș numi reacții în lanț, de la o scenă domestică de sex matinal înainte de programul de lucru, până la năruirea completă a securității pe care ți-o poate da, uneori, un câine pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
un an bun, dar numai fiindcă vitamaxul și calmepamul meu au fost oamenii tineri. De energia și speranța lor am avut nevoie ca de aer, pentru că mulți din prietenii, colegii și cunoscuții de vârsta mea au fost doborâți de boală, deprimare, istoveală, iar tristețea lor m-a atins cum n-aș fi crezut. Dar nu m-am lăsat copleșită. Am scris pe rupte studii, articole, ba chiar mici proze. Puse cap la cap, se adună vreo 550.000 de semne cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]