3,128 matches
-
toată noaptea, iar cînd l-am Întrebat pe tata dacă cerul plîngea, n-a avut glas să-mi răspundă. Șase ani mai tîrziu, absența mamei continua să fie pentru mine un miraj, o tăcere strigătoare pe care Încă nu mă deprinsesem s-o fac să tacă prin cuvinte. Tata și cu mine locuiam Într-un mic apartament de pe strada Santa Ana, lîngă piața bisericii. Apartamentul era situat chiar deasupra librăriei specializate În ediții de colecție și În cărți uzate moștenită de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
da-s cumsecade. Barceló nu era tocmai George Bernard Shaw, Însă, cu toate că nu izbutise a-și Înzestra pupila cu dicția și cu șarmul lui don Manuel Azaña, strădaniile sale sfîrșiră prin a o rafina pe Bernarda și prin a o deprinde să se poarte și să vorbească În felul unei dudui provinciale. Avea douăzeci și opt de ani, Însă mie mi s-a părut dintotdeauna că are cu zece mai mult, fie și numai În priviri. Era creștină practicantă și devotată fecioarei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pragul pieței și mi-am Întors privirea spre apartamentul lui Barceló. Ferestrele rămăseseră Întunecate, plîngînd de ploaie. Am vrut să o urăsc pe Clara, Însă n-am fost În stare. Să urăști cu adevărat e un talent pe care Îl deprinzi cu anii. Am jurat că n-aveam s-o mai văd, că n-aveam să-i mai pomenesc numele sau să-mi mai amintesc de timpul pe care Îl pierdusem alături de ea. Prin cine știe ce stranie rațiune, m-am simțit Împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care Îl slujea, dar simțea că Îi aparține, iar posibilitatea de a-l părăsi și de a-și duce copilul altundeva Îi părea de neconceput. Și-l amintea cu amărăciune pe adevăratul tată al lui Julián și, cu timpul, se deprinse să-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am citit opera aceasta cu mult amuzament și mă felicit pentru asta întrucât, de fapt, cartea este incoloră și plicticoasă. Dl Strickland a făcut portretul unui soț și tată excelent, unui om blând, harnic cu înclinații morale. Clericul modern a deprins din studiul științei care cred că se numește exegeză o ușurință uimitoare de a explica lucrurile neplăcute scuzându-le, dar subtilitatea cu care reverendul Robert Strickland a „interpretat“ toate faptele din viața tatălui său, pe care un fiu bun poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vremea aceea experiența mea directă de viață era foarte redusă și mă ispitea ideea de a da peste un incident - între oameni cunoscuți mie - de genul acelora despre care citisem prin cărți. Mai recunosc și că acum timpul m-a deprins cu asemenea întâmplări printre cunoștințele mele. Dar atunci am fost și puțin șocat. Strickland avea cu siguranță patruzeci de ani și mi se părea dezgustător ca un om de vârsta lui să se preocupe de aventuri sentimentale. Cu aroganța specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Deodată a izbucnit în plâns și a ieșit repede din odaie. Am fost surprins. Acum presupun că lipsa țigărilor aduse de obicei de soțul ei i l-a readus în minte, și noua senzație că micile bucurii cu care era deprinsă lipseau acum, i-a adus brusc un junghi în inimă. Și-a dat seama că viața de altădată s-a sfârșit definitiv. Era imposibil să mai menținem conveniențele sociale. — Presupun că ați prefera să plec, i-am spus colonelului, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Le coeur a ses raisons que la raison ne connait point.“ Dna Strickland își plimbă încet privirile de la unul la altul: — N-o să se întoarcă niciodată, spuse ea. — O, draga mea, nu uita ceea ce am aflat cu toții adineauri. A fost deprins cu confortul și cu cineva care să-l îngrijească. Cât crezi că o să mai treacă până se plictisește de o cameră murdară dintr-un hotel sordid? Și, mai mult decât atât: n-are bani. Trebuie să se întoarcă. Atâta vreme cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
impresionat. Parcă deodată aș fi fost transportat într-o lume în care se schimbaseră valorile. Stăteam acolo, pierdut, ca un străin într-o țară în care reacțiile omului față de lucrurile familiare sunt cu totul altele decât cele cu care e deprins. Stroeve încerca să-mi vorbească despre tablou, dar era incoerent, așa că am fost silit mai mult să ghicesc ceea ce voia să spună. Strickland rupsese toate legăturile care-l ținuseră până atunci încătușat. Nu se descoperise pe el însuși - cum sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prima dată ar găsi mintea oamenilor mai pregătită pentru ele. Dar nu trebuie să uităm că în viața mea nu văzusem ceva de genul acela. În primul rând, m-a luat prin surprindere ceea ce părea să fie stângăcia tehnicii lui. Deprins cu desenele maeștrilor clasici, convins că Ingres este cel mai mare desenator al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură moartă, niște portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era populată de ființe ciudate care făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ata e întinsă pe jos și suspină aproape fără zgomot. — Ata! strigă el. Ata! Ea nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea aceea înfiorătoare îl făcu aproape să leșine și trebui să-și aprindă un trabuc. Ochii i se deprinseră cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea până-n tavan pereții erau acoperiți cu o compoziție stranie și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Avea un nas îndrăzneț și coroiat și vreo trei rânduri bărbii. Se ținea foarte dreaptă. Nu cedase nici măcar o clipă farmecului moleșitor al tropicelor, dimpotrivă, era mai activă, mai mondenă, mai hotărâtă decât ar fi putut socoti posibil orice persoană deprinsă cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un întreg șuvoi de anecdote și comentarii. Făcu toată conversația pe care o avusesem până atunci să pară ceva îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e păstrată. Am mai văzut eu forma aceea, pe vremea tinereții mele. Cunosc mâna care a cizelat chipul acela. Am văzut-o cu mai bine de o jumătate de secol În urmă, În prăvălia meșterului Andrea, turnătorul de clopote, unde deprindeam arta topitului. Eu și cu dânsul. - Care dânsul? - Guido Bigarelli. Magister summus. Magister figurae mortae. - Guido Bigarelli? Arhitectul lui Frederic al II-lea? Marele Bigarelli? - Oh, mare Într-adevăr... În plănuirea răului. Relicvariul acela... Știu eu cum l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceleași concluzii la care am ajuns și eu. Dante roșise. Pe moment, nu reușea să găsească acea explicație rațională pe care celălalt o considera de la sine Înțeleasă. Se hotărî să schimbe vorba. - La școala lui Elia da Cortona ți-ai deprins subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al Împăratului Frederic, continuă Dante. Arrigo Încuviință În tăcere. - Până Într-acolo Încât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
găsească acea explicație rațională pe care celălalt o considera de la sine Înțeleasă. Se hotărî să schimbe vorba. - La școala lui Elia da Cortona ți-ai deprins subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al Împăratului Frederic, continuă Dante. Arrigo Încuviință În tăcere. - Până Într-acolo Încât să-l slujească și În lucrările sale de arhitectură, insistă poetul. Se pare că al său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a doua izbitură, auzi cum zăvorul cedează și intră. Chilia era cufundată Într-un semiîntuneric abia străbătut de crepusculul slab ce se strecura prin oblonul tras peste ferestruică. Se opri o clipă În prag, așteptând ca ochii să i se deprindă cu Întunericul. - Arrigo, autoritatea Florenței vine cu mine, ca să dai seama pentru crimele dumitale, scandă el cu o voce fermă și cu mâna ridicată, asemenea unei statui antice a justiției. Puțin câte puțin, vederea devenea mai limpede. Desluși profilul filosofului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poruncit să se adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru. Trebuie. Am deprins obiceiul. Fac o mulțime de lucruri despre care e mai bine să nu afle ai mei. A ezitat, permițându-i imaginației feței să picteze tablouri sinistre. — Săptămâna trecută am fost la vodevil. Myra era copleșită. Amory Își ațintise din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de studiu pentru viitorii ani. Ea Începuse, după cum s-a văzut, cu frumusețea ei și temperamentul ei impresionabil; restul era produsul romanelor populare accesibile și al conversațiilor din camerele de toaletă, culese de la femeile ceva mai În vârstă. Isabelle se deprinsese cu un mers artificial Încă de la vârsta de nouă și jumătate ani, când ochii ei mari și Înstelați Îi proclamaseră cel mai convingător calitatea de ingenuă. Proporțional, Amory se lăsa mai puțin amăgit. El aștepta să cadă masca, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai târziu, dar când ești bătrân, s‑a terminat), iar mai târziu va strânge bani pentru și mai târziu, ca să‑i aibă la ananghie, ceea ce să sperăm că nu va fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
său. Cuvântul „vânător“ și imaginea pe care o crea acesta În mintea ei Începeau să se suprapună cu imaginea unui falus. — Dar, În momentul cel mai important, vânătorul e capabil să renunțe la tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dar poate asta e prea mult spus, Întrucât nu știa o boabă de franceză și singurele cliente erau niște bătrânici japoneze. A avut ocazia să se plimbe cu ele prin Monaco, Maroc, Chamonix și a devenit din ce În ce mai experimentat. S-a deprins repede cum să facă bani, a Învățat ce le place japonezelor și a prins gustul luxului. Însă eu Îl știu cu mult mai dinainte. Pe vremea aceea eram Încă la școală, pe banii părinților. L-am Întâlnit prima oară Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. într-o perversă răsturnare de situație, a-i ajuta pe unii echivalează cu a le face rău altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor iscusite, a verbului eficace, a retoricii eficiente, Antiphon știe că, întotdeauna, nu adevărul triumfă, ci discursul mai abil, mai înșelător. Minciuna practicată cu măiestrie produce efecte superioare, în termeni de eficacitate trivială, celor ale veracității celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
înalte: a înfăptui isprăvi nobile și mărețe, a-i cinsti pe zei pentru a le obține favorurile, a merita afecțiunea prietenilor prin fapte adecvate, a câștiga stima cetății prin acte de bravură, a trudi pentru a merita niște recompense, a deprinde arta războiului pentru a avea dreptul la libertate, a-ți căli trupul pentru ca el să te asculte. Muncă, familie, patrie* - și merit! Nu-l vedem pe Heracle manifestându-și opțiunea, el nu vorbește; nu-l auzim cerând detalii ori explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]