4,974 matches
-
piele și musculatură. Fiecare deformație a ei devenea o metaforă puternică a excitațiilor unei noi violențe. Corpul său, cu formele lui unghiulare, cu neașteptatele-i îmbinări de membrane mucoase și linii ale părului, mușchi detrusor și țesut erectil, era o desăvârșită antologie a posibilităților perverse. Stând cu ea în mașina întunecată lângă gardul aeroportului, ținându-i în mână sânul alb luminat de avioanele în decolare, forma și frăgezimea sfârcului ei păreau să-mi violeze degetele. Actele noastre sexuale fuseseră încercări exploratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor, reprezentau darvinismul social într-o formă paranoică, dar și unii și alții împărtășeau aceeași dorință de a crea «omul nou», în fapt voința de a distruge autonomia individuală și de a plasticiza personalitatea până la completa contopire cu o comunitate desăvârșită, închipuită ca spațiu al fericirii și plenitudinii. Potrivit opiniilor lui P.P. Negulescu se poate vorbi de „ura nestinsă a comuniștilor față de cel mai bogat și destoinic decât tine”. Poate tocmai de aceea, cultura a fost desconsiderată și cenzurată atât de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
insinua și a plăcea; 2)Arta de a corupe; 3) Arta de a calomnia, minți și mistifica; 4)Arta de a intriga și, în sfârșit, 5)Arta de a teroriza. Cine stăpânește aceste cinci elemente ale propagandei oportuniste este un desăvârșit artist, este omul politic perfect: În sfârșit, când insinuarea nu reușește, elocvența nu seduce, corupția nu dă rezultat, calomnia nu face impresie și intriga e neputincioasă, atunci oportuniștii apelează la un mijloc extrem, de disperare: terorizarea, adică întrebuințarea forței brutale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trăiască în plin pe Hristos și vor fi eliberați. Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini». Răbdați-i! Toate veacurile au fost pline de ticăloși. Valoarea desăvârșită a încununării suferinței este dacă ai fost și umilit. Suferința neamului românesc eu o numesc o suferință mântuitoare. Spun: va avea o mare misiune poporul român. Sunt foarte optimist, tocmai pentru faptul că noi trăim de două mii de ani pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un om statornic, de un om dintr-o bucată, de un om de bronz. Noi, creștinii, avem modelul prin excelență de caracter moral, în persoana Mântuitorului, care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor și pentru Evanghelia sa, fiind totodată expresia desăvârșită a concordanței dintre gând și faptă. [...] Mai de aproape, trăsăturile omului de caracter sunt următoarele: A) Are o singură față, este sincer, nu cunoaște prefăcătoria. Nu este mai respingător și mai condamnabil decât omul, care, pe buze poartă vorbe dulci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
civic și combativ. Presa și justiția trebuie lăsate de politicieni să-și facă datoria cu profesionalism și să-și aleagă oamenii cei mai capabili. Ele sunt garanți ai adevăratei democrații. Dacă oamenii ar fi perfecți și democrația ar fi ireproșabilă, desăvârșită. De aceea trebuie să o perfecționăm continuu în limita posibilităților noastre, creându-i climatul de libertate și stabilitate. Românii trebuie să reînvie tradiția dinainte de 1948 privind munca. Am avut anumite perioade de avânt economic atunci când am muncit cu adevărat. Se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de istalația de purificare a apei, apăsat, așa! Hai, înc-oleacă, ultima, ai de gând să-mi zici ceva? Nu, nu se-acceptă! Liniște! ... tocmai terminam de disecat corpul buhăit. O mulțime de instrumente nichelate pe-o măsuță, într-o ordine desăvârșită, tot felul de sticluțe și cutiuțe cu alifii-prafuri-boieli-eteruri... Îl însemnasem cu carioca, unde naiba e pancreasul?, nu mai țin minte, am un fel de forceps, am tras, l-am desfăcut, șira spinării se clătina ca un cablu mai gros, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de prost, nici n-a furat! Dacă fura, îl lăsau în pace, avea de unde cotiza... Anaaaa... Anaaa... Nu vrea să răspundă, nenorocita! A plecat... L-am urcat cu greu pe scări. Uimitor, dar la el în casă e o ordine desăvârșită. - Hai, încetează, dă-te jos... îl trag să nu se cațere pe balustrada balconului. - De ce să mă dau? Pentru că nu-ți place ție? Dragi to’arăși și pretini... Lume, lume... sorooo lume, din bucata mea de pâineee... Dictatorul a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să facă asta aproape o jumătate de oră, iar trupul continuase să trăiască și inima să-i bată, cu aproape desăvîrșită normalitate, vreme de o săptămînă și mai bine. Asta era pricina pentru care balenierele veneau din toate părțile lumii, să Încarce țestoase uriașe din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, căci nicăieri nu găseai carne de mai bună calitate, care să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și oboseală, și cînd, cîteva ceasuri mai tîrziu, Îi deschise din nou, Îl văzu acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru ca smoala: cel mai desăvîrșit mort viu pe care și l-ar fi putut Închipui vreodată, ploconul pentru care se milogise de Elegbá vreme de aproape patru ani nesfîrșiți. La Început, nu Îi veni ușor să creadă că nu continua să viseze și clătină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu putere, lipindu-l, cu un scrîșnet de oase, de cea mai apropiată stîncă. Tot ce catadicsiră să facă a fost să se uite cu atenție la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de aproape un ceas ca să ghicească, mai degrabă decît să-și confirme, că sub o ieșitură aflată la vreo zece metri de culme se deschidea o cavernă cu margini neregulate, prin care efectiv intrau și ieșeau, zburînd cu repeziciune și desăvîrșită siguranță, familii Întregi de corbi-de-mare. Își spuse, cu o logică Întărită de libertatea mișcărilor și de viteza pe care acestea o căpătau În venirile și plecările lor, că de fapt caverna interioară, În pofida neînsemnatei intrări, al cărei diametru nu depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Madeleine, acum răposat, și o aprinse foarte Încet, expirînd, satisfăcut, un nor gros de fum. Era stăpînul. Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique Lassa tresări terorizat. - Scriu. - Știi să scrii? se miră Iguana. - Dacă n-aș ști, n-aș scrie, veni răspunsul logic. Eu țineam jurnalul de bord pe vapor. - Asta o face Întodeauna căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai fericită, și Închiși acolo, fără să se arate la față decît rareori, Îndrăgostiți unul de altul Într-un fel aproape bolnăvicios, trăiau unul pentru celălalt Într-un soi de posesiune reciprocă și obsesivă, preschimbați Într-o ființă unică și desăvîrșită, care se hrănea din ea Însăși, Într-un fel de ritual machiavelic de antropofagie amoroasă. Dar Într-o zi, chiar În dimineața În care Împlinea douăzeci și unu de ani, Niña Carmen descoperi că avea nevoie să fie liberă, să fie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare. Carmen de Ibarra Îl privi nedumerită. Cu toate că petrecuse aproape un an alături de el și fusese martora și victima atîtor cruzimi din partea lui și a desăvîrșitei absențe a oricărui sentiment, Încă i se păreau de neconceput anumite reacții ale unei ființe care, Într-adevăr, nu părea să aibă nimic În comun cu restul ființelor omenești. - Dar e Încă viu! protestă ea În cele din urmă. - Respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
seama că lumea odată văzută de sus este judecată altfel decît dacă n-ar fi fost văzută niciodată astfel, orice aviator din lume s-ar fi simțit emoționat dacă ar fi primit o asemenea invitație. Italo Balbo era un pilot desăvîrșit, un geniu al aviației și un nebun fermecător pentru că în orice spunea și făcea pornea de la faptul că întîi există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi restul. Lumea poate părea ciudată așa, privită așa, dar Balbo era îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om totuși, a încercat să fie nemilos cu sine și nu cu celălalt, " Eu am făcut. De ce crezi că m-am spălat în Dunăre?" Barcagiul n-a înțeles nimic. A amuțit și toată traversarea s-a petrecut într-o tăcere desăvîrșită. Cînd a fost să coboare din barcă omul a sărit să-l ajute și l-a auzit șoptind "vă rog să mă iertați, Îngere, dar așa sîntem noi, proști. Să trăiți, Îngere, și să mă iertați". Apoi totul a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adjutant rămîne, telefoanele și hîrtiile secrete pentru cei de teapa lui fuseseră inventate și dacă mergea ceva bine atunci poșta militară și telefonul mergeau. Referințele se țineau după el mai ceva decît umbra proprie, îl urmăreau și în cel mai desăvîrșit întuneric, în privința asta era liniștit. De fapt era liniștit și nu se emoționa niciodată în astfel de situații, pentru că se dovedise de cîteva ori, de fapt de fiecare dată cînd a fost nevoie, că, de nu se putea ajuta singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doua zi, pescuită din râu, în vizonul ei umflat de apă. Îi luaseră cerceii și ceasul cu diamante, ca să pară o tâlhărie. O terminaseră nu cu picioarele mângâiate până la moarte, ci în stilul tradițional, cu o gaură de glonț în spatele desăvârșitului ei coc franțuzesc. Un avertisment pentru alde Dirk și Dominique care ar dori să dezerteze. Te sună de la clinică, nu Lenny, ci un alt tip cu accent rusesc, încercând să te trimită pe la clienți, dar nu-l crezi. Paznicii te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
creta înspre el. Bucata albă, din material poros, îl lovea în cap, în nas, în gură, unde nimerea. Era un soi de distracție pe care Luana n-o înțelegea. Pentru orele de biologie se deplasau în laborator, într-o liniște desăvârșită. Profu avea ochi de sticlă, părul alb și fața inexpresivă. Ținea, pe colțul din stânga al catedrei, o cutiuță. Primul contact cu ceea ce conținea fusese dincolo de orice închipuire. Bărbatul le dicta lecția, copiii scriau, cu capetele coborâte în caiete. Luana stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe mai în vârsta doamnă Escu. Când Luana avea ore după-amiaza, el venea s-o ia de la facultate, mergeau să mănânce o prăjitură și se retrăgeau, apoi, în cuibușorul lor de nebunii. Până în iarnă, toate au decurs într-o armonie desăvârșită. În decembrie, însă, s-a întâmplat ceva ce nimeni sau foarte puțini credeau că se va întâmpla vreodată. Ștefan era la serviciu, Luana se afla pe stradă, în drum spre casă. La o intersecție de drumuri, auzi răsunând, dintr-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a durat doar cu o jumătate de secundă prea mult, iar Margaret a știut de Îndată că asta Însemna Încheierea Împotrivirii lui. — Hai, Mick, e pentru mine! Ai spus cândva că sunt singura persoană În care ai avut Întotdeauna Încredere desăvârșită, iar eu am spus același lucru, sau cam același. Asta desigur se Întâmpla când erai Încă Îndrăgostit de mine, Înainte să descoperi... — N-am fost niciodată Îndrăgostit de tine. — știi bine că nu te-aș ruga dacă n-ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de știință. Etica profesională Îi interzice să ia cu el ceva de pe insulă, dar zărește o piatră cioplită, un fragment din chipul unei zeități, nasul, o parte din buze și dintr-un obraz, destul ca să-i transmită sensul unei seninătăți desăvârșite. Privește În jur și-i dă drumul În rucsac. Ghidul din partea locului nu zice nimic, pentru că asta n are nici o importanță În ochii lui, la urma urmelor nu-i decât o piatră, nu-i așa? Pe deasupra, Îi este frică de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În căușul palmei, gata să se concentreze. Adam i-a imitat. și-a amintit de povestirile lui Karl despre filozofii antici și s-a simțit ca un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea era aproape desăvârșită, iar la radio nu era nici măcar fâșâitul dintre programe. În depărtare plângea un copil, un vaier subțire și Între tăiat, altfel mahalaua din jur era scufundată În tăcere. Lui Adam i-a trecut prin minte că radioul putea să aibă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]