1,560 matches
-
atât de sugestivă, trădând „o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care l-au descris, fraza din Marele Gatsby a lui Scott Fitzgerald: stilul său - „o serie neîntreruptă de gesturi reușite”. Descins dintr-o familie selectă, face studii nu mai puțin alese (la Merton College și mai apoi la Oxford), fără Însă a le Încheia. Are totuși prilejul să se afirme Încă de pe băncile școlii și ca literat, și ca desenator, iar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să dăm credit total celor mărturisite de Vaché În scrisori sau declarațiilor unor prieteni, gestul său final a fost premeditat pas cu pas. WildeOscar Fingall O’Flahertie Wilde (1854-1900). Un irlandez cu destin ciudat, tragic - după unii, grotesc - după alții. Descinde dintr-o familie burgheză, al cărei prestigiu e, la Început, mai presus de orice Îndoială. Tatăl - un oculist celebru - sfârșește din cauza unui proces jalnic, defăimător, care Îl ruinează fizic și psihic. Mama, poetă plină de patos (publicând sub pseudonimul Speranza
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interpretări sociopsihologice, Îi refuză dandysmului și aura de Narcis, dar și tinicheaua de vanitos. Într-un spirit ceva mai pedestru, ei deslușesc În dandy produsul tipic al unei societăți În care clasele se reașază precum plăcile tectonice. De cele mai multe ori descins din burghezie, cum s-a văzut deja În excursul nostru istoric, el Încearcă să Își găsească o nișă aristocratică. Fapt Îngăduit de „slăbirea” frontierelor sociale datorită democratizării. Voința de ascensiune, uneori de un egoism orb, Își dă acum adevărata măsură
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vanitoși celebri pot fi asemănați prin trufia comună, universală, atât de omenească; dar ei se deosebesc prin fiziologia unei rase, prin geniul unei societăți. Primul aparține acestei rase nervo-sangvine a Franței, care merge până la limită În intensitatea elanurilor sale. Celălalt descinde din acei oameni ai Nordului, limfatici și palizi, reci precum marea ai cărei fii sunt, dar irascibili exact ca ea. Bărbați cărora le place să-și Încingă sângele rece cu flacăra alcoolurilor (high-spirits). Oricât de opuse le-ar fi temperamentele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un stadiu estetic kierkegaardian
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Eliade, 1997, pp. 141-145; M. Harris, 1991, pp. 309-311; E.A. Hoebel, E. Frost, 1976, pp. 52-54) Miturile „marii treceri” În unele sisteme mitologice sau religioase, „marea trecere” este prezentată ca o călătorie plină de dificultăți, la capătul căreia sufletul va descinde Într-un spațiu al odihnei veșnice. Chiar dacă cei vrednici au parte de un statut privilegiat, diferența de acces la un asemenea tărâm Între cei aleși și ceilalți nu constituie axa majoră a constructelor mitologice: Oedip Își scoate ochii, pentru că pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
București lunar, între septembrie 1932 și mai 1933. Redacția era formată din Horia Liman, Dan Petrașincu și Ieronim Șerbu. Este o publicație literară de orientare moderat modernistă, dar subliniat contestatară în privința valorilor anterioare. Editorialul Gong conține un program destul de cețos („Descins în arenă, aruncătorul discului nostru nu aduce nici stridența unui extremism de jargon literar, nici ramolismentul burghez al unor tradiționale restricții estetice [...], el aduce numai realitatea vie a unor talente antrenate afirmării în timp”), din care transpare totuși orgoliul delimitativ
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
după 275, era ceva firesc: cele mai multe din ele erau concentrări de birouri, oficii economice, puncte de ocupație sau stații de vamă. Un singur oraș adevărat era în Dacia, cu adânci rădăcini aici, răspunzând unor nevoi militare și comerciale, Apulum, care descindea dintr-un Ampulum sau Ampelum dacic, "răsbotezat" de romani și apoi tradus de slavi în Bălgrad. În Dacia asistăm la o lentă pieire a orașelor, iar sensul de "loc fortificat" al cetății nu indică părăsirea Daciei, ci păstrarea și apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de acest fel se află în diferite părți ale țării, de pildă în Țara Făgărașului. Dintre formele de sate, ctitorite de obștile țărănești, acestea din urmă, prin structura lor primordială, reprezintă forma cea mai veche a satului românesc, sate ce descind direct din cele dacice și daco-romane. Satele acestea, cu tradiția stinsă datorită vechimii, trebuie să-și aibă originea în satele dacice sau măcar o parte din ele. Numele acestor sate, care nu provine din nume proprii de oameni, se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la începutul secolului al VII-lea până la sfârșitul secolului al X-lea. Dacă migratorii, dintre 275-602, nu și-au pus amprenta asupra profilului etnic și de limbă al populației daco-romane, în schimb, elementul slav a provocat dislocarea acesteia. Slavii au descins din părțile Vistulei și ale Nistrului superior în Dacia (nordul Dunării) pe două căi: pe la apus, prin câmpia Tisei și Panonia, și pe la răsărit, prin Moldova și câmpia munteană (vezi cap. V). Slavii instalați în Dacia aparțineau grupului sclavinilor (dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bahlui, dată unui râu ce străbate Iașul. Apoi pădurea Deliorman, din sudul Dobrogei, cu legăturile sale, Tutracan (Turtucaia), la sud de Dunăre și, spre apus, Teleorman, o altă denumire fiind Caracal. De la pecenegii aflați în Carpații dintre Transilvania și Moldova descinde, crede Iorga, o întreagă populație, aflată pe clina răsăriteană a muntelui, și anume ceangăii, din zona Bacău, este o diferență între ei și secui.23 La sfârșitul secolului al XI-lea, cumanii îți împlântau hoarda în șesul muntean, ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o societate românească diferențiată în clase, cu o boierime proprie. Prin urmare, toate împrejurările necesare închegării statelor erau întrunite, ceea ce nu exclude ca întemeierea să fi venit din vecinătatea lor, precum voievozii români din Maramureș descălecați în Moldova sau voievodul descins din Făgăraș, Negru Vodă, român sau cuman. Insistând asupra realităților social-politice locale, A. D. Xenopol, care admitea descălecatul, afirma: "Moldova exista ca țară, înainte de a ființa ca stat"! Temelia era veche, organică, chiar dacă vârful ierarhiei politice putea fi slav sau turanic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1989, C. a luat apărarea unor mari valori ale literaturii române (Tudor Arghezi, Marin Preda, Marin Sorescu) în fața valului de contestație și a apărat, în genere, valorile democrației, demonstrând un talent polemic (în latura cu precădere morală) remarcabil. Judecățile criticului descind dintr-o precisă unitate de măsură, dintr-un criteriu stabil; raportându-se una la cealaltă, ele se înscriu în serii perfect coerente. Articolul despre un mare scriitor și cel despre proaspătul debutant comunică într-un fel neașteptat, participă împreună, fără
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
justiției. C. este fără îndoială printre cei dintâi epigoni eminescieni. În multe dintre „romanțele” sale sună inconfundabilele acorduri ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) și Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda descinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
CONSTANTINESCU, Dan (6.II.1921, Hunedoara - 13.III.1991, Freiburg), poet și traducător. Descinde dintr-o familie de intelectuali; tatăl său, Anghel Constantinescu, director al Școlii profesionale din Hunedoara, și mama, Zoe (n. Nicoară), aveau cultul cărții și făcuseră o adevărată pasiune pentru muzică. După terminarea studiilor secundare la Orăștie, C. se va îndrepta
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
, Neculai (26.X.1844, Preutești, j. Suceava - 2.II.1896, Iași), poet. Tatăl, Nicolae Beldiceanu, avea moșie la Preutești; pierzând-o, ajunge judecător la Tribunalul din Suceava. Mama descindea, de asemenea, dintr-o familie de mici boieri din Preutești. B. a copilărit în sat și a învățat la Fălticeni și Iași, unde a urmat cursurile Academiei Mihăilene. A ocupat funcții administrative: subprefect, comisar de poliție. Între 1870 și 1874
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului”. Descinzând din „erori de limbă”, miturile n-ar fi fost altceva decât denumiri voalate ale corpurilor și fenomenelor cerești - soarele, aurora, crepusculul. Îmbrățișată și de unii autori români (At. M. Marienescu, Aron Densușianu, Grigore Silași, George Coșbuc), teoria naturistă a fost
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
face că nu isprăvește nici medicina (la Montpellier), nici literele și dreptul (la Paris). Încă în Elveția compunea poezii, de factură modernistă, precum și nuvele, și ar fi colaborat la „Le Feu-Follet” și la „L’Echo de Genève et du Léman”. Descins pe malurile Senei, își găsește timp să publice în „La Libre parole”, „La Brise du soir”, „L’Intransigeant”, „Le Figaro”, „Le Gaulois”, „Le Gil Blas”, „L’Echo de Paris”. Cult, spiritual, cu o înfățișare atrăgătoare, B.-P. se simte bine
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
de Virgil în Bucolicele:"Fie că muzele care l-au hrănit pe Virgil să-mi ridice de pe umeri bătrânețea și să-mi redea tinerețea. Trebuie să intonez multe cântece. Iată că revine domnia lui Saturn; iată că o nouă generație descinde din înaltul cerurilor, așa cum au prezis canturile secrete și venerabile ale profeților, așa cum semnele trimise de cer au indicat[...]. Începe, copile, să-ți recunoști mama după zâmbet; vreme de douăzeci de ani ea a suspinat, așteptând [...] Începe, copile, să-ți
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de la 1848 și al drepturilor naționale ale românilor, inițiator și militant de frunte al Astrei, el s-a dovedit unul din acele spirite care făuresc o țară și o epocă. N. Iorga îl caracteriza astfel: „Un profil de umanist european, descins din legendă pe pământul nostru ca să ne studieze limba și istoria, tainele sufletului și zbuciumul de veacuri”. MIRCEA POPA SCRIERI: Ecloga, Blaj, 1833; ed. (Drama pastorale), Blaj, 1860; Elemente de limba română după dialecte și monumente vechi, Blaj, 1854; Compendiu
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
tranzițiilor prin care am trecut și continuăm să trecem. Când, cu aproape jumătate de secol în urmă, intra în amfiteatrele Universității ieșene, prin ținuta liniștită și gravă, prin afabilitatea ușor reținută pentru ca relațiile să nu iasă din perimetrul civilității, părea descins din institute și academii străine unde predecesorii săi își făcuseră studiile. Nimic nu lăsa să se vadă că asistentul de atunci, după ce trecuse printr-un stagiu la Paris, traversase experiența teribilă a războiului și a prizonieratului. „Vrem a spune doar
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
noastre de altădată. Nu, pur și simplu, trăia cum putea. Și originalitatea familiei noastre - francitatea ei foarte discretă și la fel de îndepărtată de Franța ca și franceza traducerilor tehnice ale mamei mele - s-a estompat de la sine. Mătușa era un personaj descins din epoca stalinistă. Stalin murise de douăzeci de ani, dar ea nu se schimbase. Nu era vorba de o dragoste nețărmurită pentru generalisim. Soțul ei dintâi fusese omorât în învălmășeala ucigașă din primele zile de război. Mătușa știa cine era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult deasupra pământului, și te vor duce pe creștetele celor mai înalți munți” (28, pp. 96-97). Astfel de legende, cu rădăcini în tradiția ebraică și în vechi texte apocrife, au beneficiat de o carieră prodigioasă în folclorul popoarelor. Solomon putea descinde pe fundul mării cu ajutorul dracilor sau călare pe un pește mare (ca într-o legendă moldovenească), putea să întreprindă ascensiuni până la Dumnezeu sau călătorii prin aer pe spatele unei „păju- roaice” (12, p. 969) sau cu cai năzdrăvani sau, pur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înpărat, luo pre sine panțirul [= veșmântul ostășesc și armele] și brâul de aur cum să cade viteazului [...] Deacă-l văzu pre el, zmău turnă să fugă. Sv[â]ntul Gheorghe ajunse-l și-l înpunse el prin gură și [își] deștinse [= descinse] brâul și-l legă de grumazi și-l deade la fată și-i zâse ei : „Du-l în cetate !”. Fata tremura și-l ducea. Sv[â]ntul Gheorghe bătea-l cu grăbaciul [= gârbaciul] (115). Cele două variante prezentate indică limpede
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
părinților lor. Cu aceasta pare a se potrivi un pasaj din scrisoarea lui Johannicius (Kalojohannes), împăratul (imperator Bulgarorum et Blachorum), în care se zice: "Dumnezeu privi la umilirea noastră și ne aduse aminte de sângele și de patria de la care descindem". Pe lângă această scrisoare, care, privită mai de aproape, se esprimă cu mare precauțiune și care cerea papei o coroană (1202) precum o avea Petru și Samoil, cari însă nu sunt numiți strămoși (progenitores), mai există ca pendent o scrisoare a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]