71,108 matches
-
seama că România a pierdut războiul, că nu se va mai putea întoarce în țară, că va fi obligat să asiste la agonia și la moartea ființei celei mai iubite. Paginile scrise începănd cu toamna lui 1943 pănă la final descriu paralelismul perfect dintre tragedia personală și tragedia unui întreg popor, a celui român; se transformă, cu toate că involuntar, într-unul dintre cele mai pasionante și mai reușite "romane " ale lui Mircea Eliade. Faptul că el însuși joacă rolul unuia dintre cei
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
lui Tudor Vianu 1). ( Afirmația că numai socialismului îi este proprie prețuirea muncii este o simplă lozincă a „socialismului real”). Într-acestea, preocuparea pentru soarta muncitorului industrial modern adaugă o notă democratică specifică filozofiei sociale a lui Vianu. El a descris în mod adecvat alienarea muncitorului modern ca „o ființă al cărei centru de viață nu coincide cu centrul interesului său”. Ideea înrudirii dintre artă și muncă i-a permis lui Vianu să formuleze, așa cum sugerează în Prefața la ediția a
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
observație ale unui tânăr țăran, cititorul traversează o lume, la început de dimineață, după o noapte ploioasă, cu acuitatea în percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar ,,omul”, poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri/ de grâu nemișcat”. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
acela, mai era oare ceva de salvat ? m-am uitat în sus și am văzut bucățele din instalația de iluminat pocnind de frig, totul s-a limpezit brusc, am înțeles de ce era nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela strada descria o curbă largă, chiar îmi spuneam că, iată, acum cînd nimic nu mă mai poate surprinde, sînt silit să-mi înghesui privirea în colțul străzii, ar fi încăput multe întîmplări acolo, presimțeam însă că nimic nu-mi va întrerupe convalescența
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
atenția Mario Vargas Llosa în excelentele lui Scrisori către un tânăr romancier. Să zicem așadar numai atât că lumea lui Daniel Dragomirescu este una adevărată, concretă, deloc idealizată, și că uneori ai impresia că a fost deschisă cu scalpelul, nu descrisă cu eterna pană; însă, ciudat, nici urmă de naturalism nu se strecoară în paginile ei. Autorul care de curând ne-a dăruit un studiu despre universul romanesc al lui Liviu Rebreanu se distanțează politicos dar ferm de “păcatele” naturaliste ale
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
moment dat că limba lui are o conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu Scedrin, să închei tot cu el. 1) „Dar iată ce am vrut
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de coșmar (“Vine o vreme / când împrejurul casei tale / crește apa - și melcii / ți se târăsc pe trup /.../ Brațul a uitat că e braț / și se crede picior /.../ Numai inima lovește în continuare / un soare
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
jos, simțeam cum mă izbesc de ea. Lumină albă, rece, electrică, de toamnă. Atunci am studiat îndelung și o răsuflătoare a beciului aflată sub niște trepte de ciment. Trei întîlniri pe care le-am avut cu lumina, atît de prost descrise, de inexact. Rămîn doar cu sentimentul c-am înțeles și-am uitat instantaneu ceva! Ce? Nu știu. Dar asta nu-i totul! Cu stimă și afecțune 3-VIII-980 Emil Brumaru
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
Net Pia Pillat ( fiica poetului Ion Pillat) s-a născut în anul 1916. În 1972, sub pseudonimul Țină Cosmin, ea publică la editură londoneză Leo Cooper, românul autobiographic The Flight of Andrei Cosmin. Acțiunea cărții se petrece în 1946 și descrie încercarea izbutita a autoarei de a evadă dintr-o Românie în curs de sovietizare rapidă, împreună cu soțul său, Mihai Farcasanu, condamnat la moarte în contumacie încă din anul precedent. Publicam mai jos un fragment din acest român, acum în curs
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Dinescu! Sînt absolut sincer, nu mint. Au ceva comun, nu știu ce, poate siguranța, aroganța, eleganța și Franța! Mersul lor presupune o încredere fantastică; pasul e exact acela care trebuia făcut. Aerul din jur e același! Sînt înconjurați de ceva imposibil de descris, dar teribil de evident. Cred că nu mă înșel. Sînteți în legitimă neîncredere să mă întrebați. Ce l-o fi pocnit, dom^le, pe Brumaru afecțiunea, de-mi scrie zilnic și indescifrabil?" Ei bine, pur și simplu, vă scriu! Lucrurile
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
în sine o chemare la a urmări, cu atenție necontenit deschisă, prefacera și mișcarea internă a textului. Există o atmosferă specifică a interpretării textelor religioase care îndeobște ține de ceea ce numim duh al înțelepciunii, atmosferă greu de definit sau de descris. Ea capătă aici nuanțe particulare, articulațiile textului celei de-a patra evanghelii sînt citite într-un discurs care e și duhovnicesc, și intelectual, într-un fel care nu permite trasarea unei granițe sigure între ceea ce e interpretare în spiritul tradiției
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
nu se mai închide la loc, după cum nici cunoașterea pe care o împărtășește nu are a se mai sfîrși." Textul e revelație, e participare la transcendență prin totalitatea infinită a sensurilor sale sacre. Actul comentării e echivalentul intrării în spațiul descris de aceste sensuri, al actualizării mesajului sub forma aducerii la lumină a unor semnificații posibile. Gestul interpretării se impune de la sine și, într-un pasaj strecurat către finalul comentariului întîlnirii lui Iisus cu ucenicii pe Marea Tiberiadei, André Scrima oferă
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
alternative. Hăul canalelor își căsca prăpăstiile pas cu pas; oraș ciumat din proprie inițativă, picurîndu-și puroaiele de jos în sus, oraș al cariatidelor puse de pază la umblători. Atunci cînd o umblătoare erea întreg orașul. Atunci cînd dîrele de pișat descriau hărț incredibile pe resturile de caldarîm. Atunci cînd nevoile tuturor instauraseră cocina nimănui. O perdițe arhitecturală - infernul unei rase aparte: cei ce se ușurează acolo unde trăiesc. Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
om în parte, precum și ale întregului popor."2 În România de după august 1944, scenariul convertirii la progres este reiterat și locul maestrului Gorki este asumat de maestrul Sadoveanu. Numitorul comun: legatul tradiției, pus în serviciul poporului, fidelitatea față de ceea ce este descris, în termeni lipsiți de echivoc, ca un efort de emancipare al umanității. Regimul de democrație populară autohton își anexează un simbol și reciclează un om politic. În noua lume republicană, creatorul participă nemijlocit la zidire, în calitate de membru al președinției colegiale
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
extrage din fauna teratologică un exemplar ilustrativ în cel mai înalt grad. Maestrul își probează, pentru a câta oară?, capacitatea de a incorpora în discursul său mitologemele democrat-populare. Uciderea în efigie este corolarul exterminării. Fizice. Detașarea ironică cu care este descrisă truda donchișotescă a "fostului învățător de sat, personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al noii literaturi, Petru Dumitriu, cel
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
acasă, dar ce bucurie blîndă am avut cînd am aflat de la mamică-mea că lunganul ăsta genial, cu fața ca un galoș decolorat de spirt, și-a adus aminte de mine. Cînd voi prinde de secundă o oră fericită, vă voi descrie întîlnirea, marea mea întîlnire cu Dinescu din 1972. Existența lui în carne proaspătă și oase fluide m-a uimit, atunci, atît de tare, încît nu-mi venea să cred că-i el. Ce delir, ce salvare! Recitesc Idiotul și-mi
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]
-
respect față de materie. Pentru ei vă spuneam că nu există conceptul de gunoi." Toată această reevaluare pledează pentru o conștiință nepervertită, țărănească, neaoșă, primitivă, rudimentară, mistică și haioasă. Sorin Stoica îl iubește pe Pațanghel al lui Preda. Și totuși, țăranii descriși de el fac mișto de tradiție , se înnebunesc după Muicăl Jackson, fac un fotbal pe maidanul satului, mândrele nasc la doișpe-treișpe ani, și scuipă semințe, în fine tot kitschul aferent agriculturii socialiste și postrevoluționare. Concluzia teoretică: desigur aici cuvântul patrie
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
femeii/ când începe/ să se boțească/ misterios/ mai este când îl năpădesc/ hieroglifele bătrâneții/ semn cu semn/ îl citesc/ ca pe un scump papirus /mie lăsat/ de vechii egipteni." Viziuni terifiante mai zgârie această liniște aproape transcendentală pe acre o descrie poeta. Sunt viziuni ale morții și revelații ale alternativei la fel ca într-un superb poem al lui Frost, The Road not Taken. La Irina Mavrodin însă, alternativa este, inevitabil, îmbrăcată în mistic, drept singur și simplu mod de concepere
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
unor oameni reali, recunoscuți de oricine are minime cunoștințe istorice (lui Dumitru Popescu, zis “Dumnezeu”, îi spune, fără rost, Klam !), după ce își amestecă personajele fictive printre amintiri, M.H. Simionescu sfidează bunul-simț, povestindu-și vizita la Goethe !! Pentru derutarea cititorilor, autorul descrie în detaliu cum a dorit să-i cumpere scriitorului german, mort cu exact 137 de ani înainte, un cadou, cum a trebuit să renunțe la un Pallady din lipsă de bani și alte amănunte menite să facă credibilă inadmisibila mistificare
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
delicate ori grave ale naturii". Ca un "primitiv", el se integrează cu întreaga ființă plantelor și animalelor. Deși în această scriere memorialistică vrea să "se lipsească de meșteșugul breslei din care face parte", Sadoveanu nu se poate abține să nu descrie, cu penelul său cunoscut, bălțile Siretului în expedițiile lui cinegetice tot mai frecvente. Primăvara, cu venirea păsărilor migratoare, i se pare o nouă geneză. Ia lecții de vânătoare de la moș Pricope, "un bărbat din preistorie", de la el învață obiceiurile și
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
față aproape un deceniu cu deosebire de rodnic. "A fost până la 1914 o epocă tihnită a vieții mele. Pe urmă, liniștea a făcut aripi și a intrat în furtună". Ei bine, tocmai această "furtună" am fi dorit s-o găsim descrisă într-o a doua carte memorialistică pe care n-a mai reușit s-o aștearnă pe hârtie. Urma epoca războiului și a reîntregirii naționale, a capodoperelor (Baltagul, Hanu Ancuței, Zodia Cancerului), a marilor confruntări politice, a prigoanei legionare, când povestirile
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
captivează prin compoziția sa neobișnuită. O jumătate din el e ";pură" literatură - iată și motivul pentru care prezentarea sa își găsește locul în paginile acestei reviste. Mai exact: fiecare capitol se divide în două subcapitole, A și B. Primul, A, descrie evenimente legate de lucrul pe teren, revelând totodată în mod mascat demersul prin care autorii își construiesc gradat obiectul de cercetare. (Așa sunt capitolele VI A și XII A, pe care le-am prezentat mai sus.) Cel de-al doilea
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
danțurilor culese de Béla Bartók în 1912 și executate de un ordinator portabil pe care oșenii l-au numit atunci, în 1993, ";pianul ista".) Cartea este o monografie problematizată a danțului oșenesc (gen pe care ar fi fastidios să-l descriu aici, dar pe care vă recomand să nu-l identificați cu jocul!). Fără a înceta o clipă să se aplece asupra acestui danț, ea propune pe parcurs soluții metodologice, analitice și interpretative proaspete, curajoase și înnoitoare pentru etnomuzicologia contemporană. Și
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Scria în libertate, în perioada de pace europeană prelungită dintre 1871 și 1914, care a fost numită "la belle époque ". Tînărul Alexandru George, lucrînd în "catacombe", cu un cuvînt pe care el însuși l-a folosit repetat pentru a-și descrie situația în anii cei mai duri ai comunismului, pleacă de la Proust într-o căutare nu atît a timpului pierdut și a epifaniilor memoriei involuntare, cît a proceselor prin care amintirea se împletește cu ficțiunea și oamenii - din perspectiva eului narator
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]