802 matches
-
de două zile, îl foloseam doar la fotografii. Aproape în același moment, mi-am dat seama că zdroncăniturile se îndreaptă spre biroul decanului. Prevăzător, încuiasem ambele uși pe dinăuntru, după care scosesem cheile din broască. Un clinchet. Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-mi trecuse prin cap că oamenii își aduseseră televizor și se cablaseră de la biroul decanului, trăgându-și fir până în pivnițe, să prindă meciurile pe spanioli sau italieni. Câțiva colegi mai povesteau că fochiștii țineau dubluri de la toate cheile și descuiau catedrele seara, să dea telefoane la rude în provincie. M-am întors spre ușă, pipăindu-mi buzunarele. Mobilele erau la locul lor, setul de chei la fel, lanterna nu aștepta decât un lucru: să ieșim odată de-aici. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucru: certificatul meu de naștere lipsea, al lui taică-meu zăcea probabil prin alt dosar, iar pe tipul ăla, Manolescu sau Manoilescu, nu apucasem să-l verific. Sincer să fiu, nici nu-mi aminteam să fi lucrat vreodată aici. Am descuiat prima ușă, apoi pe-a doua. Le-am încuiat la fel de silențios, în beznă, cu urechea la pândă. Ultimul lucru de care aveam nevoie era să dau nas în nas cu vreun nene în pijama. Am traversat din câțiva pași culoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Rezervasem două camere, una lângă alta, pe interior. De fapt, toate camerele de la Schottenpoint dădeau în interior: pe toate cele patru laturi, hotelul se desfăcea spre clădirile care îl protejau. L-am lăsat pe Mihnea să se descurce și-am descuiat ușa, cu gândul la o încăpere albă, cu pat dublu și perne curate. Am pus imediat mâna pe ele, mort de nerăbdare. Mă așteptau reci, proaspete, nu mai stătuse nimeni acolo. Detestam așternuturile încălzite, nu suportam să-mi așez capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl transformă într-un catalizator al conștiinței naționale. Istoria patriei este conceptualizată într-o triplă ipostază: ea este "oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (Aaron, 1835, pp. v-vi). Acesta este tripticul metaforic al istoriei patriei în care se sunt reperabile reflexiile trecutului, călăuza prezentului și cheia viitorului. În istoria patriei, "ca într-un hrisov sigur sunt scrise cu slove
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aaron (1835), spre exemplu, scria într-unul din primele manuale de istorie publicate în Țările Române, "istoriei patriei, oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (pp. v-vi). Ideea istoriei ca "dispozitiv oracular" este înlocuită de înțelegerea istoriei ca deprivată de orice elemente profetice. Din carte oraculară în care viitorul se lasă întrevăzut, trecutul este redefinit ca enigmă, sau chiar contradicție
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mănâncă? — Siberia, Siberia! Îndată ajunge-n Siberia! Ei încă mai cred că-s bolnav, continuă Rogojin să-i spună prințului, însă eu, fără să suflu o vorbă, tiptil, încă neînzdrăvenit, m-am suit în vagon și iată că mă întorc; descuie poarta, frățioare Semion Semionâci! Lui taică-meu, răposatul, m-a ponegrit destul, știu eu. Însă, ce-i drept, atunci l-am necăjit pe părintele meu din pricina Nastasiei Filippovna, n-am să mint. Numai eu am fost de vină. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mereu; Dumnezeu știe la ce mă gândeam; nu-mi amintesc nici cum am ațipit. A doua zi dimineață m-am trezit după ora nouă, când cineva mi-a bătut la ușă. Cu ai casei am înțelegerea că, dacă eu nu descui ușa până la ora zece și nu strig să mi se servească ceaiul, atunci să-mi bată Matriona în ușă. Când i-am descuiat, imediat m-am gândit: cum a putut să intre dacă ușa era încuiată? M-am interesat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nouă, când cineva mi-a bătut la ușă. Cu ai casei am înțelegerea că, dacă eu nu descui ușa până la ora zece și nu strig să mi se servească ceaiul, atunci să-mi bată Matriona în ușă. Când i-am descuiat, imediat m-am gândit: cum a putut să intre dacă ușa era încuiată? M-am interesat și m-am convins că lui Rogojin în carne și oase i-ar fi fost imposibil să intre, pentru că peste noapte toate ușile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvânt, geam deschis / Câmpul între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sânul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră în mine ca un tren în gară” - sunt doar câteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rândul lor, cărțile următoare abundă în astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
locutor pare situat mereu la o răspântie de drumuri, în centrul unei simbolice roze a vânturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi câmpuri de secară”, „zboruri întretăiate în cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface în vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
formulare a lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore în dicționar, ci numai în discurs”, insistând asupra caracterului predicativ al metaforei. Când, în Invitație la bal, citim versuri precum: „Surâsul îl porți ca pe un alpenstock”, „Arterele mi le descui ca mănușile”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Afișe dinții tăi, mâinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele nu sunt tocmai absurde, atât doar că trăsăturile comune ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nțelepciune de grădină. Ce ne-nvață pomul sfânt? Cine are în adânc pe la morți vreo rădăcină să și-o țină sub pământ, neatinsă de lumină. Chiar trecutul să ți-l pui sub pecete. Te ferește să-l descoperi, să-l descui, dacă vrei ca să-ți rodească. E aceasta o firească (Lucian Blaga, Înțelepciune de grădină) 1.Explică folosirea apostrofului în poezie. 2.Scrie sinonimele cuvintelor: taină, pecete. 3. Transcrie un cuvânt derivat și unul compus. 4.Evidențiază rolul stilistic al verbelor
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
nțelepciune de grădină. Ce ne-nvață pomul sfânt? Cine are în adânc pe la morți vreo rădăcină să și-o țină sub pământ, neatinsă de lumină. Chiar trecutul să ți-l pui sub pecete. Te ferește să-l descoperi, să-l descui, dacă vrei ca să-ți rodească. (Lucian Blaga, Înțelepciune de grădină) 1.Transcrie un cuvânt derivat și unul compus. 2.Menționează două motive literare prezente în poezie. 3.Precizează rima și măsura primei strofe. 4.Indică două figuri de stil din
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de → i p → tun → r → ver → pier → coar → 92. Formați și scrieți cuvinte cu silabele: a, re, pen, du, ie, ce, să, lă 93. Completați propozițiile folosind cuvintele ce se potrivesc, având grijă ca fiecare să conțină silaba „d”. Adela descuie .......... din dormitor. Sandu duce .......... cadouri la rude. Radu aduce merinde .......... Adrian ........ la radio o melodie. Loredana vinde .........dulci. 29 Mădălina adună ......... din livadă. ( Dacă nu ați reușit, alegeți unul din cuvintele: dulapul, două, calde, dude, roadele) 94. Scrieți câte o
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
îl transformă într-un catalizator al conștiinței naționale. Istoria patriei este conceptualizată într-o triplă ipostază: ea este "oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (Aaron, 1835, pp. v-vi). Acesta este tripticul metaforic al istoriei patriei în care se sunt reperabile reflexiile trecutului, călăuza prezentului și cheia viitorului. În istoria patriei, "ca într-un hrisov sigur sunt scrise cu slove
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Aaron (1835), spre exemplu, scria într-unul din primele manuale de istorie publicate în Țările Române, "istoriei patriei, oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (pp. v-vi). Ideea istoriei ca "dispozitiv oracular" este înlocuită de înțelegerea istoriei ca deprivată de orice elemente profetice. Din carte oraculară în care viitorul se lasă întrevăzut, trecutul este redefinit ca enigmă, sau chiar contradicție
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la geam extrem de agitată și simțeam că dacă mai fac un pas spre ea este gata să se arunce în hău de la etajul patru. Cum eram ocupat cu acest joc al tentației, n-am auzit cînd ușa apartamentului a fost descuiată. Cum scena se petrecea în bucătărie, n-am auzit nici cînd ușa acesteia s-a deschis. Costel, ce faci aici? aud vocea soției, cu un ton care spunea totul. Să fac infarct, nu alta. Îmi revin și bîigui încet: Doresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
printre spărturi de nori, situate la distanțe mai mari de locul unde domnea regina nopții. Era aproape ora două după miezul nopții, cînd mi-am zis că n-ar fi rău să beau un pahar cu lapte. Am coborît, am descuiat grilajul și m-am dus în bucătărie. Noaptea totul pare plin de mister și lumina de afară crea colțuri clar-obscure peste tot. Geamurile mari permiteau ca mijlocul camerei de zi să fie acceptabil luminat. În bucătărie observ că nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
versuri relevante pentru cele scrise mai sus: Ca mine niciun mort n-a mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În temnița venită cu dreptate Mi-ai descuiat ușa ca nimănui Când și’ntr’un stârv ca mine mai răzbate Fiorul ne’ndoielii că nimic Nu e al nostru - afară de păcate -. Raportarea la Mântuitorul Hristos stă în centrul majorității poeziilor părintelui Imbrescu, arătându-ne astfel un om care
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
dus din lume,doar c un rând de haine bune, Arză-te focu de moarte, mi-ai luat neamurile toate, Pămîntule blestemat, tu pe toți mi i-ai luat. Lacăt ai și cheie n-ai, și ce-ncui nu mai descui, Și ce-apucă pe su’ tine,cât îi lumea nu mai vine. Dragii mei, părinții mei, Puneți-vă umăru și ridicați pământu’ Și veniți prin grădinuță, Călcând tot pe foi de ceapă, nimenea să nu priceapă. Și veniți pe miez
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trei ceasuri până să se lumineze și deja am ajuns. Am bătut și am așteptat pe trepte În fața ușii. Mai bine să nu sparg ușa, și bine am făcut, că peste un sfert de oră a apărut Pepino și a descuiat ușa țarcului. N-a mai trebuit să urce Mioara, fiindcă părințelul dosise o sticlă ieri noapte și apucase să-i spună În toiul Revoluției că-i În baie, În spatele closetului, lângă borcanul ăla cu câlți și garnituri de robineți, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să se ducă la un moment dat până la părinții ei cu o treabă, și lasă casa pe mâinile bărbatului. Îi dă cheile celor douăsprezece cămări, de unde duhurile - servitori scoteau mâncare, și-l roagă să nu încerce, doamne ferește, să o descuie pe cea de-a douăsprezecea. În lipsa femeii, tăietorul face o inspecție prin cămări. În unsprezece dintre ele, descoperă minunatele provizii din care trăiau de atâția ani; munți de orez, de zahăr, de sare și așa mai departe. Uitând de recomandarea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
provizii din care trăiau de atâția ani; munți de orez, de zahăr, de sare și așa mai departe. Uitând de recomandarea femeii (căci nu pot să cred că a fost vorba de curiozitate la un bărbat adevărat! Ă, încearcă să descuie și a douăsprezecea ușă. Nicio cheie nu se potrivește; una e prea mare, alta e prea mică. Totuși, într-un târziu, o cheie din șirag intră în broască. Înăuntru, nimic. Doar pe peretele din fundul cămării goale, o fereastră. Lipindu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
alături de securea și fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]