821 matches
-
o încuietoare cu cod numeric, felul ... — Lasă-mă să-i strâng din nou mâna, spuse Henry. Deschide. — Îți faci rău degeaba, zise Rovak. Și n-o să-i fie bine nici lui. — Vreau doar să-i strâng mâna. Rovak oftă și descuie. Henry îl urmări. Codul era 01-05-04. Îi strânse mâna lui Dave și îi spuse la revedere. — Vii și mâine? întrebă Dave. — Curând, spuse Henry. Dave se întoarse cu spatele și nu se uită la Henry, când acesta ieși din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plecă acasă la patru, oprindu-se în drum ca să-și ia la revedere. Veterinarii și paznicii se schimbau la șase. La cinci și jumătate după-amiaza, Henry se întoarse în sala de antrenament și se duse direct la ușa lui Dave. Descuie cușca. — Bună, mamă, spuse Dave. — Bună, Dave. Ți-ar plăcea să faci o călătorie? — Da, zise Dave. — OK. Să faci exact ce îți spun eu. Cercetătorii se plimbau deseori cu cimpanzeii mai blânzi, uneori ținându-i de mână. Henry merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Gail Bond intrase într-o rutină. Petrecea noaptea cu Yoshi, apoi venea la șase dimineața ca să-l scoale pe Evan, să-i pregătească micul dejun și să aibă grijă să plece la școală la timp. Într-o dimineață, imediat după ce descuie ușa, văzu că Gerard dispăruse. Colivia lui era în hol, neacoperită, iar stinghia din ea era liberă. Trase o înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
citit-o într-o carte, nu mai știu. — Mă uimești. Aaa, nu vroiam... — Aici!, mai spune el și oprește, iese primul din mașină, ea îl urmează cu gândul la poveste. Intră în bloc, parterul, palierul cu patru uși, când să descuie, de alături, se întredeschide ușa, și o bătrână încă frumoasă, cu un chip de suedeză - lumea spunea că fusese dansatoare și că multe capuri căzuseră din cauza ei -, intervine și le taie starea: bună-ziua, Maestre, ați venit pe la casa dumneavoastră? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
picioare. Toată lumea nu vorbește decât de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. Când Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic ochii spre el când intră În cameră și instantaneu știu că ceva s-a schimbat. Nu la el. El e același dintotdeauna. Ci la mine. Eu m-am schimbat. — Bună, zice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se poate aplica și familiilor. Și politicii ! Poate că, dacă conducătorii lumii și-ar destăinui unii altora câteva mici secrete, n-ar mai fi războaie ! Cred că mă aflu la un pas de o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
arc. Nu am stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămân uitându-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfârșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
după un minut scrutau Împrejurimile și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de două minute au stat neclintiți dar toate simțurile lor ascuțite erau la pândă. Maiorul schiță un alt semn cu capul și plutonierul descuie și deschise portiera din spate. Verifică și se convinse că bagajul este „normal” și cu un alt semn Își Înștiință superiorul de acea normalitate. Apoi maiorul Întinse o cheie lucioasă și ordonă: 5! Nouă minute! Plutonierul coborî cu grijă În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de siguranță la vedere. Apoi, plutonierul ridică un mic vreasc uscat și Îl rupse de două ori În intervalul de fix cinci secunde și abia atunci maiorul Roznoveanu Începu să coboare În râpă. Ajuns lângă locul curățat se aplecă și descuie cu grijă capacul, Îl deschise larg, aprinse lanterna cu infraroșii și inspectă vreme de o secundă interiorul acelei incinte apoi privindu-l pe adjutant făcu un semn scurt cu capul, un fel de „da” și peste alte cinci minute și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să Închidem și noi un ochi, un ceas-două! Măi, omule! Da cini crez tu cî poati dorni după toati aisti Întâmplări ninorociti? Da, iaca a sî Încerc. Victor sforăia doborât de oboseală și emoții. Peste un ceas, Maria se sculă, descuie cealaltă odaie și după ce dădu la oparte oalele din față se strecură În „salonul mortului”, așa cum credea ea că sună mai expresiv, Îi schimbă cu mare atenție bandajele iar peste rănile urâte presără praful de la cele câteva pastile de sulfamidă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Rică era „omul casei”, cel care făcea fel de fel de servicii și atât. Tot de la o vreme, Rică Olaru era trimis de pedagogul său să ducă diverse pungi, pachete și pachețele În camera sa Încuiată, bătea la fel sau descuia cu cheia lui Benone. De câteva ori s-a Întâmplat s-o găsească acolo pe Lenuța, cea mai frumoasă fată din școală și despre care știa deja că este iubită de pedagog. Îl privea o secundă de foarte de sus
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Plec pentru că fetița mea de patru ani este În spital iar mama ei, care primește pensie alimentară de la mine, mi-a spus la telefon că fetița, Eliza, mă strigă neîncetat. Uite cheia, asigură-te că nu-i nimeni pe hol, descuie și dă-i cumpărăturile astea știi tu cui! Să te porți corect și dacă mai are nevoie de ceva să mergi mâine să-i cumperi. Bine? Foarte bine! Fiți liniștit și să vă Întoarceți sănătos! Mulțam și ai grijă! Fiți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că este ceea ce știa de la Ben, s-a Înfiorat la cele afimate despre iubirea lor și ajungând pe coridor se asigură că nu este nimeni, nu avea voie nici un elev să circule prin fața camerii pedagogului decât dacă era trimis special. Descuie ușa cu grijă, o Închise după el, o Încuie și o privi pe „verișoara” lui Întrebând-o din ochi unde să pună punga. Tuți făcu un semn de regină și-i arătă patul pe care stătea cu picioarele sub ea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
munca de jos, chiar și cocote. Când a murit, era Într-un aprilie rece și ploios, În care mugurii Încă nu-și dezlipiseră frunzulițele. A fost găsit dimineața, de bătrânul prieten șahist, căzut Înăuntru, lângă prag. Se trezise și, după ce descuiase ușa , pentru a mătura ca de obicei porțiunea de trotuar din fața anticariatului, a suferit un stop cardiac. Pentru băiat, moartea anticarului a fost un șoc, din care și-a revenit cu greu. Anticariatul a fost sigilat o vreme, apoi cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
imediat că este singur, că femeia a dispărut și, odată cu ea și portretul. Se dă jos din pat, inspectează holul, bucătăria, cele două băi și terasa, dar Își dă seama că e singur. Încearcă ușa de la intrare care a rămas descuiată după plecarea ei. Se Îndreaptă spre telfonul alb din ebonită, formează numărul poliției, dar nu apucă să-l ducă până la capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo, după douăzeci de ani? — ...Mi-a fost frig În casa aceea toată copilăria! Era prea costisitor să Încălzești camerele mari, cu plafonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și blândă, când m-am Întors de acasă cu sacoșele pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aceeași structură. — Știi la ce m-am gândit? Poate că Chavel v-o fi vorbit despre conacul lui acolo, în închisoare, poate v-o fi făcut și planul lui, până când ați ajuns să-l cunoașteți... Vorbea mult, într-adevăr. Thérèse descuie ușa sufrageriei și intrară amândoi. Camera cu obloanele trase era cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o știre, doar o simplă știre, pe un mai dosnic neuron. Ce nu-i în grabă are sorții victoriei mai de durată; spre viitor, cu-o cheie mată, descui încet lacătul porții... Iulie, 1970 Antiteze Nu orice floare face rod, nu orice faptă-i un exemplu; de pe al vieții mele pod mă uit în apă și-o contemplu. Oglinzi topite în lumini încercuind pe alocuri nori iar printre flori
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o cafea. Locuia în capătul celălalt al străzii față de casa Florentinei, în subsolul unui bloc interbelic cu două etaje. Am urmat-o în jos, pe trepte, ducând una din sacoșe, într-un coridor semiântunecat, mirosind familiar a uzină termică. A descuiat o ușă, apoi s-a descălțat, lăsându-și pantofii pe covorașul din fața ușii, a aprins lumina și m-a poftit înăuntru. M-am descălțat și eu, mi-am așezat pantofii lângă ai săi și am intrat. Camera era pătrată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de nerezolvat încît trebuie să (recurg la un act deznădăjduit? Dar ― conchidea ― e o nebunie să mă sinucid în primăvara vieții? (Avea expresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva ajuns în vârful piramidei sociale după oe a găsit cheia care descuie ușa tuturor demnităților și onorurilor? Nu, niciodată! Ce face în schimb? Luptă! Luptă! Luptă! Din clipa când nu onai ține la viață are toate șansele să devină erou. Numai că eroismul de acest gen s-a stins astăzi din lipsă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la viață îmi place că din ea pornesc două drumuri. Peste primul domnește Dumnezeu, dar peste al doilea domnesc eu.“ Zâmbește amar, dar răspunsul e perfect. Fără pic de revelație în el. Aud și acum cum scârțâie cheia și îmi descuie. Cred că e primul răspuns pe care-l invidiez. Ți-am spus, nu-i așa, că între timp am crescut? Mi s-a cuibărit în piept o pasăre. Uneori e un pui de găină, alteori un uliu interior care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iar Căiță s-a luat după ei cu un baston drămuit din lemn de stejar de ziceai că este fermecat; cum atingea un șarpe acesta sărea în sus apoi își continua fuga de nu s-a mai văzut niciunul. Au descuiat Poarta pustiului cu firul de plantă de la Dardailă și au înaintat. Nici țipenie de suflare. Au mers cale lungă și au dat de un castel mare la întrarea căruia era figura lui Dardailă pe un soclu de cleștar. Trotinel s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]