764 matches
-
Iubirea celestă spre tine mă-nalță... Dragobete Fecior ce umblă agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.1945 ALDEȘTI
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mașinile. Mi-am Început această cutreierare printre copaci - vom ajunge și la ei, la propriu, spre sfârșit - În căutarea unei Întrebuințări mult mai flexibile a cuvântului „artă“, care să descrie un fel de a cunoaște, a trăi și a te desfăta În afara modalităților majore ale științei și artei propriu-zise... o cale ce nu are În vedere descoperirea științifică și artefactele, o cale ce este creatoare mai degrabă În interior decât În exterior, care lasă prea puține urme publice; și care totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
reclamau traversarea acelei pustietăți, pe atunci În mare măsură Împădurită, care se Întindea Între orașe și târguri; dar această traversare nu le aducea nici o altă plăcere În afara celei de a sosi la celălalt capăt teferi și nevătămați... sau poate Îi desfăta vânătoarea; Însă și ea era un sport practicat de o mână de oameni Înarmați și În cete, ceea ce Îi conferea siguranță deplină. Ca În multe alte privințe, legenda lui Robin Hood, sau acea parte din ea care sugerează că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sau dușmani ai săi să ucidă. Nici n-avea dușmani. N-avea timp să-și mai aibă dușmanii lui, când avea regele destui. Întâia oară când a fost dus să cucerească orașe străine, l-a încălzit și lupta, l-au desfătat și orașele. Atunci a văzut orașe frumoase și necunoscute, care nu erau ca ale țării lui, chiar dacă erau mai mici. Orașele acelea străine în care a intrat aveau mult aur și argint, aveau cărnuri dulci și poame răcoritoare, aveau printre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sclipeau. Robii erau bine păziți, și averile luate. Tot ce se putea jefui, era jefuit. Unora, sutașii le dădeau învoire să se ducă de dimineață până seară la Behdet, oraș vesel în care erau femei, bere și vin. Alții se desfătau privind apele din Hapi sau desișurile de papirus, ori se plimbau pe țărmul mării albastre, numită de negustorii albi cu bărbi negre din insula lungă de la răsărit Marea dintre Pământuri, iar de acești băștinași rome, fără nici un rost, sau poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decât de obicei, datorită unui surâs pe care Auta nu-l înțelese. I se păru că nu-l mai văzuse pe Tefnaht surâzând anume așa. O clipă, sclavul socoti că tainicul surâs este oglinda ultimei nopți în oare preotul se desfătase cu o frumoasă dănțuitoare din neamul mașauașa. Dar nu era așa. Strălucitorul slujitor al Zeului Puterii dovedi îndată că nu la ea se gândea acum. - Știi de ce te-am chemat? îl întrebă pe sclav. Auta își aplecă fruntea spre pământ
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și chiar decât mulți oameni liberi. Mulțumește-te cu ce ai, ca să nu pierzi într-o zi totul. Eu te sfătuiesc, pentru că nu ești neînțelept, să-ți alegi clipa cea mai fericită din viața ta și las-o să te desfăteze. - Clipa cea mai fericită, stăpâne, este aceea care încă n-a fost. - Mai bine ți-ai fi ales o sclavă sau o cântăreață neagră de-aici. Poți s-o iei cu tine pe corabie! - Mi-am ales, stăpâne, răspunse Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cele mai rare l-a adus în casa Marelui Preot. Odată, acest adevărat stăpân al Atlantidei de care și regele se temea, apăsat prea mult de singurătatea sa de bătrân înțelept fără soții și fără odrasle, a vrut să se desfăteze ca un copil și a intrat în casa robilor încremeniți în fața lui și le-a pus zece întrebări năstrușnice. Vrând să glumească mai mult cu sine decât cu ei, de urât, le-a spus că pe acela care-i va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mii de sclavi cărau saci de grâu și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu încuviințarea ei, o prefăcuse în zeiță, fără să aibă nici parte de ea, nici măcar speranță. Își aduse apoi aminte de timpul petrecut în Ta Kemet și de convorbirea cu Tefnaht, când preotul Zeului Puterii l-a îndemnat să se desfăteze cu dănțuitoarele mașauașa. Tefnaht avea patruzeci de ani și gustase din viață tot ce se putea gusta. Auta avea treizeci, însă mai mult a bănuit decât a gustat... Începu să râdă. Tefnaht a fost atunci atât de liniștit și chiar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frumos. - Aduceți-l! În scurtă vreme, o barcă se duse și se întoarse cu acel slujitor. Pe o masă dintre jilțuri se aflau poame și vinuri, carne fragedă de păsări fripte pe jăratic, turte de grâu cu miere... Preoții se desfătau cu acestea, iar slujitorul adus se așeză pe punte cu picioarele îndoite sub el și începu să povestească: - Am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s-a dat cheia fântânii adâncului și fum s-a ridicat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
asta am întrebat... asta știu. Am întrebat ce face acum, nu la ce se gîndește! - Acum un ceas, răspunse Puarem, răsunau harpe și voci pe corabia marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic. Stăpânul cred că se desfăta. Marele Preot tăcu iarăși o vreme. Toți se uitau la el cu oarecare teamă. Dar preotul Zeului Soarelui își strivi un zâmbet și întrebă: - Ce poruncești, slăvite? Bătrânul îl străpunse cu privirea și-i răscoli mintea și toate gândurile. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căută ochii. - Să-ți spun, chiar dacă nu mă crezi. Tot n-am ce face. M-au adus și au plecat după o zi. - Unde te-au adus? Bătrânul se uită la ceilalți: mulțimea începea să se împrăștie. La început se desfătase, apoi l-a socotit pesemne nebun. - La miazănoapte sunt niște munți, dacă-i știi. Noi le ziceam odinioară, cum le-au spus cei din țara numită aici Misraim, Munții Zeului. Aici am aflat că le spune Lebanon. Dar tu nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
loc unde strigătele negustorilor se auzeau mai puțin. Lumea îi recunoscu. Cine nu se grăbea își lăsă treburile și veni lângă ei să-i asculte. Simțeau după fața celui ce era ceva mai tânăr că poetul lor iubit îi va desfăta azi cu o poveste nouă. Când se strânse lume destulă, Adapă începu să cânte o istorie nouă: despre călătoria lui Etana în cerul lui Anu, pe aripile unui vultur uriaș. Oamenii ascultau cu răsuflarea tăiată. Adapă cînta: - Prietene, vulturul zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mustața palid cenușie, Îl primi cu lipsa de formalitate tipic americană, În cămașă și vestă, și Îi oferi whisky la ora trei după-amiaza, pe care Henry Îl refuză politicos. Daly avea planurile pentru noul teatru Întinse pe birou și se desfătă arătându-i-le și lăudându-se cu ultimele cuceriri În domeniul schimbărilor de decoruri și luminilor pe care acesta urma să le aibă, cu opulența spațiilor destinate publicului. Când ajunseră să discute și despre Doamna Jasper, păru să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit.... Într-o zi în oraș îi văzui pe Angi și pe Amélie la braț. Îi urmării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tamburină. După multe parlamentări, ne-ai făcut favoarea de-a accepta doar păpușa și acadeaua. Pretindeai că, dacă te vei duce totuși să colinzi, n-o să ai în nici un caz nevoie de tamburină, precum țiganii... Cu anii, continuam să ne desfătăm cu o groază de amănunte privitoare la tine. Nu cred să fi ratat ceva, cât de cât important, laudativ ori compromițător, în legătură cu tine... - Și... despre Antoaneta? - Mai ales despre Antoaneta, domnule Floyd. (Sărise soră-sa, doamna cea pufoasă.) - A trebuit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curte. Primul care se ridică s-o cerceteze și să-i ofere ajutor fu, lesne de prevăzut, Căpetenia Străzii. Chiar în acea noapte de miercuri, 20 aprilie 1988, pe la orele 3, după ce doamna Cîrlova trecuse totuși pe la el și-l desfătase în ultima lor partidă de poezie, Doru Sinistratul fu scos de către gazda sa cu patul afară, pe trotuarul denivelat și crăpat, din fața celui de-al doilea rând de case diavolești din strada Perone, să scrie despre mașini, copaci și gângănii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu degetele lui și cu care n-o fi ezitat să iasă în stradă. Dacă doinește în cinstea Partidului, e un bărbat cu un caracter neclintit!... În cinci, șase zile, e posibil să ne abatem și noi, pentru a ne desfăta la versurile și cântecele acestui rapsod..." Încolăcind, cu brațul drept, umerii osoși ai Sinistratului, dascălul de construcții metalice se lăsă, din nou, peste puști și, c-o milă nesfârșită, îi vorbi de-a dreptul în gură. (Privindu-l de jos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
În apa tulbure, erau interpretate de către Va, ca o veritabilă agresiune. Între timp, echipajul ajuns la o altă porțiune a malului umbrit de frunza rară a unui plop pitic, descărca o nouă captură de pește, iar spectacolul continua să-l desfete pe copil, act după act, oferindu-i trăiri intense și diverse, pigmentate deseori și cu raci aruncați pe mal ca pe niște pietre de care se Împiedicau pescărițele. Datorită experienței acumulate În timpul pățaniei anterioare, racii erau priviți chiorâș, cu teamă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ocrotitoare ale somnului copilăriei, Va se trezea pe tărâmul celui mai duios vis al vieții sale, când frumoasa-i mămică, Viorița, se plimba prin livada cu pomi Înfloriți, sub ninsoarea florilor alb-roze, iar el, fericit În brațele mamei sale, se desfăta privindu-i ochii căprui,Încărcați până la lacrimă cu de nedescrisa dragoste maternă și părul șaten-strălucitor, care-i cădea pe umeri În bucle și zulufi, atingând cu blândețe fața fiului său, gâdilându-l și provocându-i o cascadă de râs În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca niște mărgeluțe strălucitoare Îl fascinau pe Va, acesta manifestând o bucurie de nedescris. Primăvara se instalase de-a binelea, florile din zarzăr se scuturaseră iar Va nici nu a avut timp să se supere pentru că urmărea alte flori care desfătau privirea curioasă a copilului, era timpul florilor de cireș, de vișin, apoi de măr, furnicile și gândăceii roșii cu pete negre, Vacile Domnului, musculițele de primăvară erau urmărite de Va cu mare interes. Ghioceii și viorelele aveau un efect total
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
conspirația infracțională care stătea la temelia vieții din Residencia - drogurile furnizate de Mahoud și Sonny Garder rețelei de traficanți, serviciile de masaj și escortă ce recrutaseră o sumedenie de văduve plictisite și o mînă de neveste aventuroase, cabaretele „creative“ care desfătau facțiunile cele mai corupte, gașca de musculoși a celor doi foști directori la British Airways care umbla prin Residencia spărgînd și vandalizînd În liniște, provocînd stricăciuni mașinilor și murdărind piscinele pentru cauza drepturilor cetățenești. Stăteam la masa mea de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-a fost chip. Băiatului îi plăcea mai mult să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde. La Ajun, femeile desfătau pernele, și din fețele peticite făceau traiste pentru covrigi. Așa era obiceiul. Zidarii veneau devreme acasă cu litra de tescovină și cu bețe pe care ședeau înșirați covrigi cumpărați de la negustori. Ene pleca în ceată, și ălui mic, lui Beghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]