1,081 matches
-
București, 1957-1958; Franz Grillparzer, Granit, București, 1964; Lion Feuchtwanger, Succesul. Trei ani din istoria unei provincii, pref. I. D. Bălan, București, 1964; Paul Schuster, Văpaia de februarie, București, 1966; Adalbert Stifter, Vechea pecete, pref. Nicolae Balotă, București, 1970; Vasile Alecsandri, Fürst Despot, București, 1973; Die letzten ersonnenen Sonette Shakespeares in der erdachten Übersetzung V. Voiculescu - Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu, ed. bilingvă, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1974; Eine Welt wird geboren. Auswahl rumänischer Gegenwartsdichtung, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
Negruzzi. Autorul își prezintă, de altfel, scrierile ca pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă și descriptivă, domniile a doi despoți din secolul al XVI-lea, încrâncenata și nelegiuita lor încercare de a-și păstra tronul. Cu toate că apelează uneori la înscenări convenționale, bine cunoscute în arsenalul romantic, portretele celor două personaje au relief dramatic, creat prin acumulări gradate și chiar cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
acordând examinării diferitelor momente ori personalități o extensie proporțională cu valoarea ori importanța (Caragiale are, de pildă, rezervat un întreg capitol) - merge până la G. Ciprian, în vreme ce lucrarea despre drama istorică e limitată, într-adevăr, la „perioada clasică” (Răzvan și Vidra, Despot Vodă și Vlaicu Vodă fiind tratate in extenso, comparativ cu realizări ale unor autori mai puțin importanți, iar investigarea se oprește la Delavrancea). Și dramaturgia contemporană e analizată, într-o altă lucrare, serioasă și aplicată, dar caducă sub anumite raporturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
nici primăria nu dau nici cel mai mic semn de degradare. Totuși, Nicolae Ceaușescu a decis să le abandoneze, înlocuindu-le cu o gigantică construcție. Concentrarea administrației de stat într-un centru unic părea să fie mai degrabă coșmarul unui despot oriental, obișnuit să-și vadă zilnic supușii la picioare, decât proiectul de sistematizare a unei capitale europene. Dar, pe măsură ce arhitecții dezvăluiau în fața ochilor rezidențiali, incapabili să citească abstracția unui proiect, machetele lor artizanale din poliester expandat, incredibilul, demonstrația inutilității tindea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
într-o proporție de două treimi o ființă divină, fiul zeiței Ninsun și al unui muritor 44. De la început, textul exaltă omnisciența sa și marile construcții pe care le-a făcut. Dar imediat după aceea ni se prezintă imaginea unui despot care violează femeile și fetele, și-i extenuează pe bărbați în munci grele. Locuitorii îi imploră pe zei și aceștia hotărăsc să creeze un uriaș, în stare să-1 înfrunte pe Ghilgameș. Acest semisălbatic, care primește numele de Enkidu, trăiește în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu reflectă, ca majoritatea divinităților, situația umană: el nu are o familie, ci doar o curte celestă. Iahve este singur. Trebuie să vedem oare o altă trăsătură antropomorfă în faptul că el cere credincioșilor săi o supunere absolută, ca un despot oriental? E vorba mai degrabă de o dorință inumană de perfecțiune și puritate absolută. Intoleranța și fanatismul, caracteristice profeților și misionarilor celor trei monoteisme, își au modelul și justificarea în exemplul lui Iahve. Tot astfel, violența lui Iahve sparge cadrele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și profetul transmite apelul său: "întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și eu voi vindeca neascultarea voastră!" (3: 22; cf., de asemenea, 4: l sq.). În ~ 609, losias murind, fiul său loiachim i-a urmat la tron. El s-a arătat un despot urât de oameni și Ieremia n-a șovăit să-1 atace, în piața din fața Templului, el tună contra tuturor acelor care - preoți, profeți, popor - se lasă amăgiți de securitatea iluzorie a activității lor religioase (7: 1-15; 26: l sq.). Nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o strategie mediatică • Instrumentele universalității • Sfaturi publicitare • A transmite înseamnă a organiza: utilitatea interfețelor • O instituție exemplară • Biserica îl creează pe Dumnezeu Să vorbim la modul practic. Filosoful întreabă: care este forța spiritului? Teologul schimbă: care sînt efectele Duhului Sfînt? Despotul traduce: cîte divizii are papa? Transpunere civică a unei teme dragi etnologilor aceea a eficacității simbolice. Mediologul ar dori să o clarifice la rîndul lui, întrebîndu-se: în ce condiții acționează "spiritul"? Cu o condiție: să se înarmeze cu un instrument
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
convinse că articolele, cărțile, strigătele și manifestele au o valoare, nu s-ar putea explica nici cenzura, nici surîsurile, nici pîrjolurile, nici invitațiile la cină, omagii aduse de Prinți "puterii materiale a cuvintelor" (Edgar Poe). Trebuie să-i acuzăm pe despoți de idealism, pe cei care, luîndu-i pe făcătorii de idei drept potențiali incendiatori, îi plasează fie la Curte, fie în închisoare? Trei mii de ani de neliniște și de controale pentru nimic? E greu de crezut că Cetățile, Principii și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care le-au adus și interpretat. O civilizație se evaluează (spunea Lucien Herr) după gradul său de cosmopolitism. Dezrădăcinarea trezește rațiunea fiindcă provoacă la comparație, început promițător. Stalin și Mao lipsesc de la apelul exilului. La fel și Kim-Il-Sung. Autohtoni, autocrați. Despoții social-feudalismului au suflet sedentar. Stalin nu a ieșit (practic) niciodată din Rusia, nici Mao din China (decît pentru a se duce pînă la Moscova, unde se închidea în reședința sa ca să nu vadă nimic din lumea de afară). Ca o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
anulează în propria lui agitație, tărăboiul veștilor le amortizează impactul, cartea se îneacă în propriul ei deznodămînt, așa cum o atestă insensibilitatea în creștere față de ropotele de mitralieră cu care este atacat publicul occidental. Numai semnalul de alarmă tras de către un despot oriental în fața unei cărți blasfematoare, publicată în Occident și care-l privește, a unei emisiuni scandaloase, a unei publicații care atentează la demnitatea poporului x sau y, mai aprinde din cînd în cînd scînteile stinse ale scandalului. Sînt acolo tulburări
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
partide, state din meditațiile lor... Sau din alocuțiunile lor. Căci, în secolul nostru, zăcămintele de limbaj convingător au migrat spre sud, la cei sărmani, la țărani. Mao, Stalin, Enver Hodja își pregătesc dinainte discursul pe care-l vor ține: acești despoți semiasiatici mai fac, prin asta, figură de occidentali, aberante vlăstare ale Literei și ale Epocii Luminilor. Gandhi, ca și pandit81-ul Nehru, Nasser, Peron, Sukarno, Castro, Khomeyni, Kadhafi nu fac parte din aceeași familie: ei se exprimă oral. Acești mari semănători
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu timpul a fost împestrițată cu formațiuni pumnuliste până ce devine de-a dreptul pumnulistă pierzându-și frumusețea limbajului. Acest lucru a fost posibil deoarece din redacție făcea parte Aron Pumnul. Gazeta a profitat de fiecare prilej pentru a lovi în „despotul” de la Iași. Atitudinea dușmănoasă ce reiese chiar din primul număr, ironia usturătoare presărată în coloanele ziarului de fiecare dată când era vorba de Mihail Sturdza au făcut senzație. Acest lucru nu a putut fi trecut cu vederea de domnitorul moldovean
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
creștinătății, care trebuie apărate, nu distruse, de guvernările civile. Parte a acestei apărări înseamnă prevenirea utilizării lor ca scuză pentru facerea de rău. Dar este la fel de adevărat că sub pretextul eliminării abuzurilor ce țin de utilizarea acestor libertăți, conducătorii devin despoți asupra Bisericii și aplică forța brută acolo unde forța morală singură ar trebui să fie prezentă. Este inutil să mai spunem că ei au făcut demersuri să evite pedepsirea infracțiunilor pe care le-au comis chiar ei. 131 Sf. Grigore
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aprins de rîvna lui Dumnezeu, l-a excomunicat pe sus-numitul rege, în principal pentru vina de simonie". Scriitorii contemporani sînt de acord cu descrierea lui Henric ca fiind desfrînat din toate punctele de vedere, în viața sa particulară și un despot față de supușii săi, care comitea sacrilegii față de Biserică. Totuși, scriitorii din secolul trecut l-au susținut, căci pentru ei Grigore este ticălos Grigore cel drept, care cu atîta mărinimie și-a lăsat viața sa liniștită pentru a se lupta cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
petrecute între 1834 și 1835 în Țările Române. Privirea scrutează mai întotdeauna relieful uman, ca în Dincolo de zbuciumul veacului (1939), unde autorul selectează din învolburatul Ev Mediu românesc destine grandioase și tragice, așa cum îl reînviase și pe cel al lui Despot (Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte multe imaginate În delirul meu și sub descântecul de neînvins al mării, priviți, vă rog, acum, la această simplă și biată inimă de femeie din mahalalele noroioase ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văduvă venită fără intenții culpa bile suspina acum, zbătându-se pe fatala dormeuză și implorân du mă cu toată inocența de care mai era capabilă: „Ah! rochia, dom’le Beldie, ah, rochia!“ Vremuri fericite, când te puteai bucura, ca un despot oriental, de toate femeile tale, cărora nici că le trecea prin minte a-ți face scene, a se gelozi, a se părui Între ele ca să scoată din tine un erou al lor, așa cum aveam să ajung mult mai târziu, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau religios, de o sută de ani Încoace, nu a cucerit Într-o măsură atât de universală majorita tea tineretului și chiar a oamenilor maturi așa cum au fost aceștia cuceriți, de treizeci de ani Încoace, de Maiestatea Sa spor tul, despotul incontestabil al vieții noastre moderne - și peste acea parte din viața noastră modernă rămasă Încă cea mai de preț: timpul liber al omului. Sfârșesc aceste așa-zise reflecții În halat și În papuci, grămădite unele peste altele, cum le a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plecare, mi-a declarat: Ține minte, tinere, îl voi lăsa în urmă și pe Caesar, și pe Alexandru, și pe Genghis-han!". Eu, de frică, n-am mai suflat un cuvânt. Peste un an, El Fatih intra călare în Sfânta Sofia... Despoții ăștia ajung să se creadă supraoameni, adaugă Maria. Își creează un adevărat cult al personalității: "Omul providențial", un geniu stăpânitor ce se naște o dată la cinci sute de ani... De fapt, au o rotiță sărită aici, își împunge el tâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Împărăția, și-am cunoscut îndeaproape oamenii, poporul. Turcul de rând, e amărât-amărât, vai de el , dar tare cumsecade și primitor, în toată sărăcia lui; nu visează el la cuceriri, la stăpâniri străine, gândul lui e la ce mănâncă mâine. Toți despoții lumii îl iau pe Dumnezeul lor tovarăș de arme, să le justifice crimele în numele unui sfânt ideal. Adevărul e că prostimea trebuie prostită cu un portdrapel "sfânt". Toți le promit marea cu sarea pentru sacrificiile lor, binefaceri nemaiauzite: "fericirea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toate"! Mi-ai împuiat urechile cu Sfinții tăi Platon și Aristotel. Și noi avem un Mântuitor ce ne învață mai mult: iubirea... Dar, până atunci, nu cu vise de aur și vorbe frumoase îi vom apăra pe oameni de acei despoți nebuni ce numai subjugarea Lumii prin foc și sabie visează. Ascensiunea lui Mahomed poate și trebuie oprită. Europa trebuie să se apere cu sabia, nu cu busuiocul și cu ramura de măslin. Uniți, să aducem pacea, veacul de aur al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai venit ei!... Și?! Și cum au venit, așa au plecat! Le-am pus sare pe coadă, se hlizește Mihail. Așa-așa! I-am mai batjocorit noi... De nimic nu se teme Mahomed mai mult ca de batjocură. Ascensiunea acestor despoți nebuni care numai cucerirea lumii visează trebuie și poate fi oprită! Să începem dar cu batjocura. Hai să râdem! Strămoșii noștri daci aveau un obicei tare sănătos: când le era mai rău, în loc să plângă râdeau. Da, râdeau! Și, deodată, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o situație privilegiată sub acest aspect. Biblioteca se constituie de-a lungul întregii istorii culturale ieșene ca o prezență de prestigiu, influențând cu forme specifice viața comunității. Se cuvine a aminti, înainte de toate, de existența celebrei biblioteci întemeiată de Iacob Despotul în secolul al XVI-lea. Studiul lui Ștefan Bârsănescu ("Schola latina de la Cotnari", București, 1957) o caracterizează ca pe o bibliotecă asemănătoare celor înființate pe la 1480 la Viena, Fontainebleau, Buda. Cercetătorul conchide: "Dacă această bibliotecă s-ar fi păstrat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
rare (bibliofilii) colecționau manuscrise autografe, iar în evul mediu codexuri miniate. Ne gândim aici la Petrarca, Jean Grolier (primul bibliofil în accepția modernă a termenului), episcopul Richard du Bury (cancelar al Angliei), Richelieu, Mazarin, Colbert, Frederic cel Mare, de la noi Despot Vodă, D. Cantemir, C. Brâncoveanu, Mavrocordații, cronicarii și umaniștii Ureche, Costin, Neculce, Udriște Năsturel, mitropoliții Dosoftei și Ivireanul, apoi mulți boieri și nobili cu biblioteci impunătoare, toți bibliofili de renume. Vechimea, raritatea, ediția princeps, exemplarul de lux, autograful, ex-librisul, hârtia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]