697 matches
-
decât alți semeni ai săi. În timpul stagiului militar a avut prima ocazie să regrete că n-a terminat ciclul primar de învățământ - când și-a dat seama că alții cu carte i-au luat-o înainte, deși nu păreau mai destoinici ca el, însă aveau patalamaua la mână care-i îndrituia să fi luați în seamă. Din acest motiv, mi-a pus în mână abecedarul pe care învățaseră frații mei mai mari, testândumi puterea de a înțelege, cu o anumită ușurință
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. 20. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere, și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decît toți vrăjitorii și cititorii în stele, care erau în toată împărăția lui. 21. Așa a dus-o Daniel pînă în anul dintîi al împăratului Cir. $2 1. În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, Nebucadnețar a avut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ce provin din despicarea bărbatului Înclină, cât sunt copii, Înspre sexul bărbătesc și, Întrucât ei Înșiși sunt părți ale acestui sex, iubesc pe bărbați și-s bucuroși să trăiască Împreună și legați de aceștia. Iată de ce dânșii sunt cei mai destoinici dintre copii și tineri: fiindcă prin natura lor sunt cei mai bărbătești. Afirmă unii că sunt lipsiți de rușine. E o inexactitate: nu din nerușinare fac asta, ci din curaj, din bărbăție și din caracter viril, fiind dornici de ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost ambiția lui de a-și feri județul de tulburările ce bântuiau aiurea, n-ar fi tolerat obrăzniciile acestea. Își rezerva în sine să-i învețe omenie mai târziu, după ce se va restabili ordinea în țară. Se credea cel mai destoinic prefect și spunea cu mândrie că primul județ din România, în ordine alfabetică, e condus de primul prefect, în ordine calitativă. Faptul că județele vecine erau cuprinse de valul răzvrătirii, iar într-al lui nu se semnalase încă nici un incident
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Niceea, apoi a părăsit biserica cu credincioși săi. Ofensat, Valens a decis exilarea episcopului Vetranion, dar a revenit curând asupra deciziei temându-se de o "revoltă a sciților". În relatarea sa, Sozomen îl înfățișează pe Vetranion ca pe un "bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria despre el că era "plin de credință... a înfruntat stricarea dogmelor și fărădelegile săvârșite de Valens împotriva sfinților (credincioșilor)". Nu știm cât a păstorit, însă după moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuvintele latine, toate laturile vieții omenești, în unele domenii mai multe, în altele mai puține, dar le întâlnim peste tot! Dacă termenii om, bărbat, femeie sunt latini, o mulțime de cuvinte care arată însușiri fizice sau sufletești sunt slave: blajin, destoinic, drag, dârz, strașnic, sfânt, vrednic, zdravăn, dar și cârn, gângav, gârbov, lacom, nătâng, năuc, netrebnic, prost, tâmp, știrb, vinovat, apoi obraz, gât, gârb, cârcă, crac, gleznă, trup, nevastă, mașteră (mamă vitregă), ca ocupații, grădinar, precupeț, vraci, zidar, zlătar. În agricultură
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și uniuni de obști, din perioada anterioară (secolele VII-X), este înlocuită, treptat dar nestăvilit, prin succesiunea ereditară. Acea alegere tradițională a conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți, se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept ereditar, după principiul uzurpării-de pildă, Ahtum provenea din familia lui Glad ș. a. m.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întindea și pe malul stâng al fluviului, locuitorii ei întrețineau orașele de-aici, iar numele de Vlașca, dat unei părți a câmpiei muntene, este o confirmare. După 1091, Anna Comnena menționează ca "duce al Paradunavonului" pe Leon Nikerites, general bizantin destoinic. După înlăturarea amenințării pecenege, împăratul Alexie a fost confruntat cu atacurile cumanilor la sud de Dunăre. În 1094, cumanii, susținând un pretendent la tronul Bizanțului, au trecut Dunărea prin vadul de la Isaccea și au înaintat până la Constantinopol. În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apariția acestei cărți. Redau integral această scrisoare elecronică primită de la doamna Codreanu. Vom vedea aici cum destinul le leagă pe toate și cum și acest text vine să completeze portretul scriitorului Victor Ion Popa, portretul comunei Dodești și al oamenilor destoinici de aici. Tot în acest text descoperim și referiri la „Cartea de aur”, carte cu care vom încheia incursiunea acestui volum în viața culturală a Dodeștiului.
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
sau o suspiciune cât de mică, pentru ca hipersensibilitatea pe care fiecare a acumulat-o În raport cu celălalt să le facă să reacționeze printr-un comportament cu totul disproporționat față de intensitatea contrarierii apărute.) „E ușor să-i Înșelăm chiar pe cei mai destoinici, propunându-le lucruri care le depășesc mintea, dar care le atrag inima.” (Vauvenargues) Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată. (Discipolul care se limitează doar la a-și imita magistrul nu-și va putea Împlini niciodată aspirația
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în ce măsură oamenii știu că drumul spre comunism trece prin ei: Nu va veni nici un mesia/ Nu va fi judecata de apoi/ Flacăra comunismului/ Se va aprinde/ Și va țâșni din noi." În fruntea țării, ne spune poetul, avem un cârmaci destoinic: "Cum să ne înturnăm din largul/ unde cârmaciul a îndreptat cutezător corabia/ atâta vreme priponită în mal." Avem un legământ cu dreptatea și libertatea apărată cu tărie de-a lungul istoriei, de aceea îi înfierează pe trădători: "Să ardă carnea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acestei poezii "pe când se credea pelican". Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității "ce-și sfâșie pieptul" pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația eristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa" etc. etc.). La fel de ușor s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze formula, dar a insistat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
denotă, dincolo de paradoxe, deja semnalate, o bună adecvație la real. Preocuparea de ansamblu frapează la fiecare pas, ceea ce înseamnă că filosoful era prezent, înnobilând-o și potențând-o în orice acțiune a sa. Capabil să se impună printre cei mai destoinici în câmpul filosofiei, el a primit a-și sacrifica întâile ambiții de notorietate pentru a-i servi mai bine pe ai săi. G. Sion îl conjura, în 1861, să nu se îndepărteze de realitățile patriei sale, să accepte "o glorie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a mai curățât puțân de coajă șî l-a mâncat"; "meștereasa l-a mâncat cu coajî cu totu, măru și cu coadă și cu floarea aia din cap și cu coajî cu tot." Ultima dă naștere la un fiu mai destoinic decât cel al împărătesei. "Cât a crește un om mirean în douăzeci de ani, ei au crescut în douăzăci dă zile. Când au crescut în douăzăci de zâle, au învățat și ei puțână carte acolo." Același mobil susține decizia unui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
din Piatră", copilul binevoiește să se nască după doi ani. Observăm că această subclasă are în centru mărul (numărul variază: unul sau două mere), care poate fi consumat în întregime ("meștereasa îl mănîncă cu coajă" și naște un fiu mai destoinic decât al împărătesei) sau parțial (floarea, fără coajă), dar neapărat în urma acțiunii de "vrăjire" (o vrăjitoare îi dă un măr, înțeparea unui măr de o sută de ori în urma vrăjilor duce la nașterea a o sută de copii); există și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care candidatul trăia în afara comunității dar respectînd regulile acestei, dacă le tre-cea cu bine, era admis în comunitate. El trebuia să-și dea bunurile toate în grija unui supraveghetor dar fără a avea acces la resursele comunității. Dacă se dovedea destoinic și zelos, atunci după al doilea an primea dreptul de membru al comunită- ții. Păcătoșii și vicioșii alungați din frăție nu mai primeau averea pe care au donat-o, la intrare iar dacă gura vorbea fără ei, erau uciși pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Spioni trimiși de puteri străine trec granița ilegal în România. Eroicii grăniceri, însuflețiți de Partid, îi vor prinde, firește, după lupte grele. Dar Emanoil Petruț, interpretul protagonistului Mihu, nu mai este eroul fără prihană din Brigada lui Ionuț. Deși grănicer destoinic, se lasă prins în mrejele unei brunete focoase și viclene, folosită de inamic, Codița (Dana Comnea). În premieră, apare atracția sexuală în relația dintre El și Ea, până acum limitată la împărtășirea de idei și sentimente cu așezări de cap
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în România. „Transfugii”, „trădătorii” din filmele românești cu spioni sunt efigiile demonizate ale emigrației anti- ceaușiste, ale protestatarilor urmăriți pentru a fi neutralizați de mâna lungă a Securității. În anii în care popularul Florin Piersic juca rol după rol de destoinic ofițer de Securitate care prinde spioni capitaliști și români renegați, Monica Lovinescu era bătută până la comă de agenții Securității în fața casei sale din Paris, Cornel Chiriac era asasinat la München, generalul Pleșiță dădea ordin de lichidare a lui Virgil Tănase
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
se încheie cu Racolarea. Occidentul e un adevărat tărâm al monștrilor - înscenează crime, spală creierul tinerilor ingineri geologi români, îi bagă în centre electronice de condiționare psihică cu scopul de a-i trimite să facă rău înfloritoarei economii românești. Același destoinic Florin Piersic le strică aparatura răilor, își recuperează soția și se refugiază în ambasada română, unde tronează portretul lui Ceaușescu, ca într-un liman al binelui. Dar cel mai virulent „securist” film de acest gen este Calculatorul mărturisește. Spionii sunt
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din ceriu, și alergară la glasul lui cel propăvăduitor de mântuință. El era eroul, era idolul lor, era viața și fericirea lor, era rumânul care făcea cât toți rumânii. Sub comanda lui, rumânii cu armele în mână dezvoltară o putere destoinică de a trage admirarea și lauda celorlalte nații; vrednică de numele și sângele ce-l purta în vinele lor și de drepturile ce dorea să dobândească, acestea era vremile cele eroice ale rumânilor. Geniul lui Mihaiu croia, și rumânii puind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de drepturile ce dorea să dobândească, acestea era vremile cele eroice ale rumânilor. Geniul lui Mihaiu croia, și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai slăvită pentru rumâni, era o epohă care prevestea pentru dânșii un veac de aur. Încă puțin și rumânii s-ar fi fericit [p. 319
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
incapabil de a o defini în toată complexitatea ei, de a și-o apropria, deoarece ea aparține unei dimensiuni căreia el cu greu îi poate accede, de aici și neajutoratele lui lamentații: „Ce chip frumos avea, nespus!/ Vai mie! că destoinic nu-s/ A-l zugrăvi cât prețuiește!/ și angliceasca îmi lipsește/ și harul spre a-l scri cum este;/ Iar duhu-mi pentru trebi de-aceste/ Așijderea prea bont se-arată./ Ah, nu, frumusețea ei curată/ N-am har s-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta de bani”945 , pretinzând a-i fi lui Andreuccio soră vitregă. Dovedește o imaginație bogată, dar și o forță persuasivă, văzându-și realizat visul. Este o donna demonicata malefică în intențiile ei, pe care reușește cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
au creat și cadrul fizic unic pentru spiritualitatea poporului nostru, atunci, astăzi și în veac. Biserica Ortodoxă Română și-a slujit neamul și întreaga istorie a poporului nostru este marcată de rugăciunile și prezența Bisericii. Credincioșii bisericii sunt și fii destoinici ai neamului, care și-au apărat valorile, credința și glia. Pentru noi, creștinii, învățătura Bisericii nu a fost și nici nu va fi decât slujirea jertfelnică față de Hristos și față de aproapele, prin participarea reală la Tainele Bisericii prin care primim
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în înțelesul curent, adică activitatea de stat, coincide în bună parte cu aceea ce, în știința economică, se numește: distribuția bunurilor. În faptă dar, tipul politic este o ființă care, prin calitățile sale materiale și sociale, se afirmă cu deosebire destoinică a pune stăpînire pe bunuri produse prin activitatea specifică altor tipuri umane. Așa a fost de la origini. Numai că la început raporturile acestea erau simple și perfect transparente, iar astăzi, peste măsură complexe și greu de pătruns. În cazul antropofagiei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]