3,056 matches
-
-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
pentru care nu a venit acasă să-i replici sec: ”tu nu ai fost acasă? scuze, nu am observat!” Să limitezi discuția pe motiv că, un bărbat dorește să viziteze muzeul și ești singură în acest moment. -Crezi că se destramă căsătoria mea? -Nu asta îți dorești? -Nu știu, în acest moment chiar nu știu. Camelia se uita țintă în ochii căprui cu ape verzi ai lui Andrei, ar fi vrut, să se cuibărească la pieptul lui, să-i simtă inima
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
sculptorului Auguste Rodin după trei luni, afirmând „La umbra marilor copaci nu crește nimic”]. Acesta este modul în care eu am încercat, prin acest exercițiu dramatic, mult mai târziu, să o scot de sub umbra puternică a lui Rodin și să destram demența legendară, care i-a fost asociată mult timp, fără context. De aici și titlul meu și munca de doi ani pe care i-am închinat-o: Fugato Labile pentru Camille Claudel. » explică autoarea Georgette Garbès-Putzel pentru ICR Bruxelles. Născută
Ziua internațională a Francofoniei sărbătorită la Bruxelles [Corola-blog/BlogPost/92405_a_93697]
-
trompeta și a cântat în corul bisericii din Egipt, a început să cânte în trupe locale. Una dintre acestea era Aphrodite’s Child, care i-a inclus, de asemenea, pe Vangelis și Lucas Sideras. În anul 1969, trupa s-a destrămat, iar Demis Roussos a lansat primul său album solo intitulat „On the Greek Side of My Mind”, iar în anii ’70 a lansat o lungă serie de hituri precum „This Time It Isn’t Au revoir”, „Happy To Be On
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92441_a_93733]
-
sculptorului Auguste Rodin după trei luni, afirmând „La umbra marilor copaci nu crește nimic”]. Acesta este modul în care eu am încercat, prin acest exercițiu dramatic, mult mai târziu, să o scot de sub umbra puternică a lui Rodin și să destram demența legendară, care i-a fost asociată mult timp, fără context. De aici și titlul meu și munca de doi ani pe care i-am închinat-o: Fugato Labile pentru Camille Claudel. » explică autoarea Georgette Garbès-Putzel pentru ICR Bruxelles. Născută
Ziua internațională a Francofoniei sărbătorită la Bruxelles [Corola-blog/BlogPost/92404_a_93696]
-
1848, iar coana Lucsița ne înșira pricinele proceselor ce nu s-au stins decât odată cu viața ei; în care Maica Anuța bătea dudul pentru bucuria nepoților și ținea cu sfințenie soroacele, pentru trebuințele sufletului. Și n-a început să se destrame farmecul grădinii copilăriei, decât atunci când am luat drumul școalei nemțești, ca să aflu de la dl. Kantor tainele pedagogiei ungurești, ori când, băietan mai răsărit, am început, în preajma vrednicului neica Tudorache, să mă inițiez la școala virtuților bunului cetățean. Așa cum a fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
persoană poate asculta aproximativ 300 de cuvinte pe minut. Pe de altă parte, majoritatea oamenilor pot rosti cam 150-200 cuvinte pe minut , în situații normale și nu la televizor sau la radio. Multe prietenii sau chiar relații de cuplu se destramă din pricina ,, lipsei ascultării,,. Suntem prea ocupați, avem alte priorități sau pur și simplu considerăm că este mai productive să facem altceva decât să ne ascultăm copilul, părinții, soțul, prietenii, colegii etc. Debra Fine ne dă zece sfaturi pentru a asculta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92888_a_94180]
-
săraci și naivi se ucid între ei Thomas Jefferson, tatăl capitalismului pieței libere și Adam Smith, au remarcat că „finanțarea războaielor de către bănci a dus la tot mai multe războaie.” Cei mulți, săraci și naivi se ucid între ei, își destramă granițele și lasă societatea la îndemîna invaziei străine, în timp ce bancherii prosperă, întărindu-și puterea și controlul asupra omenirii. Criza din zona euro a început ca o criză bancară, pentru ca în scurt timp să degenereze într-o criză a datoriilor suverane
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
în spațiul nostru rural, amenințat pe zi ce trece de iminența uniformizării cu restul lumii, exact acesta e stadiul pe care el l-a ”fotografiat”: stadiul în care vestita ”veșnicie de la sat” pare a fi pe calea de a se destrăma. Așa se face că învățăm de la el să valorăm iarăși mai mult tradițiile, natura și înțelepciunea înnăscută a neamului. Și da, învățăm și că unele lucruri încă mai trenează, că există corupție și rea voință și pe la noi - ca peste
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
mai putea să scriem astăzi? Poate despre istoria de 95 de ani a Uniunii. Merită întotdeauna să scrii despre o poveste care îți luminează mintea și sufletul, care îmbogățește, de aproape un secol, media românească. Dar, ar fi păcat să destrămăm vraja acestor energii vitale, cu cuvinte... Uniunea Ziariștilor profesioniști se hrănește din acest depozit generos. Din înțelepciunea personalităților încărunțite în redacții, din erorile și reușitele deja uitate, din entuziasmele ce apar retrospectiv, din speranțele și bucuriile acoperite de miile de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93504_a_94796]
-
Acasa > Poezie > Imagini > GÂNDUL PRINDE GUSTUL VIEȚII Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cele visate s-au mai destrămat doar amintirea le-a întruchipat, sunt bulbi de gând ce se despart prin țărâna dintr-un gard. Sărmani mai suntem neștiind noi ne deșteptăm trăind, sărmani tot suntem, dăinuim noi ne deșteptăm trăim. Gândul prinde gustul vieții, viața prinde zorii
GÂNDUL PRINDE GUSTUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383221_a_384550]
-
-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde spre stele, orbindu-le... Soare...ceasuri lungi... Trecem prin anotimpuri...adunând amintiri. Și iar veni-vei, trecută iarnă, cu rugă de-așezare pe asfalt, iar cerul va fi o
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
cuvinte enigmatice și - cel puțin așa mi-au sunat mie În urechi - amenințătoare: - A venit timpul! 12 Adam Adam tăcu brusc. Privea În gol concentrat, ca și când ar fi căutat Într-un spațiu nedefinit ceva - imagini, cuvinte, Înțelesuri, trăiri care se destrămaseră fără motiv și refuzau să se reînchege și să permită continuarea povestirii. Ori poate că profesorul obosise doar - nu-mi era foarte clar, așa că m-am abținut să reacționez În vreun fel. De fapt, nici nu văd ce-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
libertatea să intervină În desfășurarea unor evenimente se redusese la jumătate. Dacă doamna psiholog nu bătea câmpii cu grație, speranța Într-un „ceva” abstract și nedefinit care, Dumnezeu știe cum, Își băga coada când ți-era lumea mai dragă, se destrăma, lăsând locul acțiunii personalizate a unor oameni În carne și oase. Nici un fatum, nici o Întâmplare, nici o coincidență! Existaseră Întotdeauna oameni care s-au pus de-a curmezișul istoriei, i-au dat la cap, au faultat-o grosolan și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bucurie, dar eram incapabilă să articulez un sunet. Așadar, acesta era codul, cifrul... Codul lui Alexandru... Și dincolo de el... dincolo de el... Bucuria succesului mă paraliza. Tăceam Înfrigurată, evitând să fac cea mai ușoară mișcare, ca nu cumva vraja să se destrame și să mă trezesc din amețeala speranței că reușisem. Dar reușisem oare? Dacă totuși greșeam undeva? Dacă tot ce Îmi suna logic și verosimil - ergo, adevărat -, mi se părea a fi logic, verosimil și, deci, adevărat doar fiindcă eu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
exerciții să surâdă. N-avu însă vreme să-și fixeze zâmbetul, căci ușa fu dată cu putere de perete și pe ea intră buluc un nor de praf care se opri un moment în prag, apoi se repezi pe la mese destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toate ușile pentru că delictul de lipsă de cultură este mult mai grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În clasificarea ta cea mai intimă. De unde să știe cei cîțiva poeți cu care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o primise mama de la niște prieteni și două scaune deloc la modă ale lui tanti Mae. La început n-am avut nici un fel de perdele, dar tanti Mae avea niște costume de scenă vechi și frumoase pe care le-a destrămat ca să le folosească în locul perdelelor. Nu pot să zic că arătau rău totuși, chiar dacă nu erau suficient de late sau de lungi pentru ferestrele acelea mari. Fiecare fereastră din sufragerie avea altfel de perdele. Cea mare care dădea spre verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ruga folosind cuvintele lui Iov, recunoscând puterea Celui de Sus asupra destinelor umane: „Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă. Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.“ Da, părea simplu: el, Feifel, care contemplase o viață întreagă femeile, cu corpul lui plin de sănătate, promitea acum să-l contemple pe Dumnezeu cu ce-i mai rămăsese: un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
coborârii de sine pentru a-l apăra pe un om de altă etnie, pe un om slab și nefericit. Și, pentru că nimeni dintre noi nu s-a luat la ceartă cu Burkeviț, pentru că grupul care-l înconjura pe Stein se destrămă rapid, de parcă n-ar fi dorit să mai fie martor la scena penibilă, pentru că unii din grup exclamau chiar „Așa e, Vaska, corect, Vaska, bravo ție! am înțeles că au simțit și alții exact ceea ce am simțit eu și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu toată greutatea corpului au obosit, simt furnicături și doresc o schimbare. Îmi încordez voința, vreau să mă mișc, să mă întorc, să mă așez în altă poziție, dar, înghețat și încătușat cum e, corpul se teme să nu se destrame și să nu se prăbușească. Simt cum mă irită dorința de a rupe, de a sfâșia această încremenire plină de spaimă. Simt cum mă scoate din fire imposibilitatea de a-mi asculta voința. Dar iritarea este și ea mută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar imediat ce cocaina se termina, mă prindea groaza. Groaza venea din faptul că începeam să mă văd pe mine însumi, să mă contemplu în postura în care fusesem sub influența cocainei. Așa se nășteau ceasurile de groază. Corpul mi se destrăma încet și greoi, unghiile mi se înfigeau în palme într-o disperare rea, urcând dintr-o tristețe inexprimabilă, apărută parcă din neant; ca în vomă, memoria scotea la lumina zilei tot ce era înăuntru, iar eu priveam, nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să stea alături de acesta. Ori de câte ori îl chema la el, avea grijă să-l oblige să stea așezat pe scaun iar el se ridica în picioare. Se cunoscuseră cu zece ani în urmă, la scurtă vreme după ce fosta Uniune Sovietică se destrămase și Republica Moldova își declarase independența. La Chișinău, apele politicii erau tulburi și formațiunile politice se luptau pentru putere. Vlad Mihailovici era directorul unei întreprinderi de comerț exterior din capitala tinerei republici Moldova. Îl curtau atât comuniștii cât și firavele partide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]