2,015 matches
-
profesori, suntem de acum 50 de asistente. Nu ne bagă însă nici un bărbat în seamă niciodată când iau hotărâri. Cred că, după ce i-au pus talibanii să poarte barbă și turban, le-au spălat și mintea. Și mințile lor sunt devastate. Acum, la Kabul sunt 8.000 de studenți. - Cu ce probleme vă confruntați? Ați schimbat curriculumul? Ce reforme curriculare preconizați? întreabă un profesor de la Middle East Studies. - Nu avem apă, transport, electricitate. Sălile de curs nu au scaune, uși, geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nou, începeam să fiu mulțumită de țara mea. Ca atunci când, venită din Priștina astă-toamnă, am zis în aeroport: - Mulțumescu-ți, Doamne, că avem stat, legi, impozite, poliție, cărți de identitate! Voi ține minte cât am să trăiesc ce înseamnă o zonă devastată după un război, plină însă de restaurante multiculinare, cu mii de tineri care mișună fără rost pe străzi, flancați de miliții ONU, privind seara prin vitrinele restaurantelor ca fetița cu chibrituri cum mănâncă internaționalii aduși să facă un stat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chibrituri! Prânz. Democrația nu se simte bine la ea acasă. La Talk-show-ul lui, Larry King îi întreabă pe regizorul lui Cold Mountain și pe Nicole Kidmann: De ce România? Și ei răspund: pentru că ne-a costat incomparabil mai puțin și să devastăm diverse zone, și bătăliile, și figurația și pentru că unde mai dai autentic peste un secol al XIX-lea american? Pe scurt, am auzit, citit despre România în legătură cu nunțile țigănești, cu țigănci vrăjitoare care blestemă arbitrii, cu PIB-ul sub Albania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața își are felul ei de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămâneau, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acu apucăm prin altă parte... Nu-l știu, trăiți, domnul căpitan... —Așa? Ia arată limba... Soldatul scoase limba, apoi o trase înapoi, se încreți la față, își plecă capul pe umăr și se apucă cu amândouă mânile de pântece. —Ai devastat o grădină de pruni, mișelule! zise doctorul vesel. Hai, marș în căruță! suie îndărătul moșneagului... Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne cu coada ochiului, în căruță, dindărătul moșneagului sări în pulberea drumului, peste draghini, un țânc numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de dinți. Jacqui repeta întruna că e un ticălos și că se săturase, nu, de data asta chiar se săturase de el, dar întotdeauna îi mai dădea o șansă. Apoi se despărțise de ea în noaptea de Revelion și fusese devastată. Jacqui n-a apucat să-mi răspundă. De parcă n-aș fi zis nimic, Rachel a spus: —Ai o mulțime de mesaje pe robot. Ne-am gândit că ai prefera să fie cineva aici în timp ce le asculți. De ce nu? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
speranța. Te rog. —Prea târziu. Mi-am pierdut-o. Buzz m-a dezamăgit de prea multe ori. Nu cred că o să mai pot să am încredere într-un alt bărbat. Pe un ton mult prea serios, a zis: —M-a devastat. A început să râdă: — Auzi la mine! Vorbesc ca Rachel. Ah, dă-o naibii. Hai să ne înveselim. Când mi-oi termina țigara, hai să ne luăm înghețată. —OK. Mă uimea de fiecare dată. Dacă aș fi avut doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că murise, erau o mare greșeală, pentru că apoi trebuia să-mi amintesc totul. Șocul mă izbea întotdeauna în plin. Când avea să devină mai ușor? Oare avea să devină mai ușor vreodată? Mă tot gândisem la alți oameni care fuseseră devastați de grozăvii - supraviețuitori ai holocaustului, victime ale unui viol, oameni care își pierduseră întreaga familie. Adesea ajung să ducă ceea ce par a fi vieți normale. La un moment dat trebuie că au depășit sentimentul că trăiesc un coșmar. Apăsată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un copil e o suferință de neîndurat. O să întâlnești pe altcineva, Anna, dar eu n-o să-mi recapăt niciodată copilul. Mai trecusem prin asta în puținele ocazii când vorbiserăm. Inițiase o competiție a suferinței. Cine era mai îndreptățită să fie devastată? O mamă sau o soție? — N-o să întâlnesc pe nimeni, am zis. — Dar ai putea, Anna, asta zic, ai putea. Ce mai face domnul Maddox? Nu puteam niciodată să concep că ar putea să aibă un prenume. — Face față cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la o nouă programare la Neris, poate? - dar era doar de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Totul la vedere I-am arătat fotografiile lui Harry. Colin a zis că avea dreptul să știe. A fost devastat. Fe nostim. Apoi i-a zis lui Colin: Mă duc la Dalkey să-l împușc pe Racey O’Grady. Mă întorc în câteva ore, în funcție de trafic. Tu rămâi pe poziții. M-am oprit în stradă și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e supărată. Ne-a invitat să bem un ceai și taică-tău era foarte vorbăreț, s-a așezat și a servit biscuiți HobNobs, dar eu am rămas „rezervată“. Eu nu iert așa ușor. Oricum, totul a „ieșit la iveală“. Fusese devastată când taică-tău „i-a dat papucii“ și nu l-a iertat niciodată. Cum ar zice Rachel, n-a „depășit niciodată momentul“. (O crimă de neiertat, dacă te iei după Rachel, nu-i rău că a făcut o școală copila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dădea în Ornesto și nici nu-i fura tigăile, dar apoi a venit factura telefonică. Și era de peste o mie de dolari și s-a dovedit că Pat sunase zilnic la fostul lui prieten în Coober Pedy. Ornesto a fost devastat - din nou - dar și-a găsit alinarea în cântec. Are acum un număr regulat la The Duplex unde cântă Killing Me Softly și se îmbracă în haine de femeie. Eugene de sus și-a făcut o prietenă „de suflet“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
preocupare este de a face zile fripte clanului care locuiește în satul vecin. Se dovedesc nemiloși unii cu alții, mergând până la distrugerea canalizărilor de apă, la tăierea palmierilor la nivelul solului, la ațâțarea triburilor nomade pentru a le face să devasteze pământurile și casele adversarilor, astfel încât am impresia că-și merită soarta. Prevăzuserăm să rămânem trei zile pe teritoriul Segelmessei, pentru odihna oamenilor și a animalelor, procurarea de merinde și repararea câtorva ustensile; era însă scris că aveam să rămânem acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îți sunt trebuincioși ca să cucerești Fès-ul, Meknès-ul și Marrakech-ul! Fără să dea atenție sarcasmelor mele, Ahmed mă cuprinse pe după umeri: — Pentru Dumnezeu, Hassan, tu nu pari să înțelegi ce se peterece! Tot Maghrebul se clatină. Vor dispărea dinastii, vor fi devastate provincii, orașe vor fi rase de pe suprafața pământului. Uită-te atent la mine, privește-mă, atinge-mi brațele, barba, turbanul, pentru că mâine n-ai să mai poți să-ți așezi privirea asupra mea și nici n-ai să mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
caravanei următoare, până la sărbătoarea următoare, până la anotimpul revărsărilor apelor Nilului. Dar, o altă istorie este deja începută. În anul acela, când am debarcat, istovit și cu un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte, consideră că era de datoria lui să mă lămurească imediat, îndepărtându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Se spunea că Tumanbay hotărâse să înfometeze garnizoana otomană, împiedicând aprovizionarea orașului dinspre provinciile pe care încă le avea sub control; pe deasupra, se înțelesese cu triburile de nomazi arabi, care nu se supuseseră niciodată vreunei puteri egiptene, ca să vină să devasteze împrejurimile capitalei. Se mai spunea de asemenea că Tumanbay adusese din Alexandria material de război, săgeți, arcuri și praf de pușcă, și că adunase trupe proaspete, pregătindu-se să se lanseze într-o nouă ofensivă. În realitate, înfruntările se înmulțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pentru termenii latini, tehnici și rari facem trimitere la glosarul din finalul volumului. PARTEA ÎNTÂI 1 — Julius Caesar ia învățat pe străbunii noștri să învingă... Iar noi vom continua să învingem! tună un glas, acoperind strigătele și trosnetul focului ce devasta satul pierdut printre pădurile din Gallia Narbonensis. Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură tot mai clar silueta unui soldat roman. Era scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Rubellius Glaucus acum câteva săptămâni! Antonius mângâie gâtul calului. — Încalc ordinele, știu asta. Iar tu îmi ești complice. Cât despre Rubellius Glaucus... Nu trebuia să se lase luat prin surprindere. Singura zonă de aprovizionare pe care quazii nu au devastat-o e tocmai ieslea găinilor. Ne atrag acolo, pentru că știu că de acolo ne aprovizionăm. Ne așteaptă acolo ca să ne sucească gâtul, ca la găini. Au fost uciși toți centurionii, signifer-ul și ajutoarele de la care - Errius își frecă bărbia, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mea, și l-a descoperit: era un chip cinic, puternic, masiv... Apoi l-am văzut intrând triumfător în Roma și așezându-se în scaunul cel mai înalt din Senat, în timp ce soldații lui masacrau oamenii, jefuiau casele, distrugeau statuile zeilor noștri, devastau templele și Palatinus-ul... Și în tot timpul ăsta, chipul acela plin de răutate se afla în fața ochilor mei. Din gură i se rostogoleau monede de aur, de parcă le-ar fi vărsat - Antonius își trecu mâna peste frunte, încercând să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi împiedică s-o jefuiască. Dacă banii nu ajung, populațiile sunt obligate să le ofere soldaților mâncare și femei. Iar dacă nu primește bani, mâncare și femei, ucide. Caecina Alienus și soldații lui se țin de tâlhării și măceluri. Au devastat ținuturile helvetilor, care au refuzat să-l recunoască pe Vitellius ca împărat. Au ucis mii de oameni și au vândut multe alte mii ca sclavi. Julius Civilis sorbi din cupa pe care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chip necunoscut, ale cărui trăsături le știa însă prea bine. Acum știa cine era bărbatul acela care avea să aducă Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini. — De ce n-am fost acolo? murmură îndurerat. I-aș fi oprit... În fața ochilor îi apăru chipul brutal al lui Vitellius, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând fiecare copac, scoțând din rădăcini fiecare tufiș, canalizându-și energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile îi împreunau sprâncenele. Lucrurile merseseră prea departe. În definitiv, boli precum rabia erau răspândite de animalele acestea. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
altă țigară. — Chestia e, am spus eu, că în Anglia, înseamnă altceva. — Sigur. Înseamnă nerv, forță, curaj. — Corect. Dar mai înseamnă și altceva. — Sigur. Înseamnă luptă. Înseamnă Putere. — Corect. Dar mai înseamnă și altceva. — Ce? I-am spus. A fost devastat. Îmi pare rău, Spunk, dar asta-i situația. Fața lui tânără i-a căzut și a început să-i tremure, suferință provocată parcă de o durere de dinți, tăind cute adânci în colțurile ochilor. De ce nu-i spusese nimeni lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]