769 matches
-
grup subcultural poate constitui devianță, pentru altă societate sau subcultură apare ca normalitate. Ceea ce pentru o anumită perioadă istorică apare ca normal, pentru o perioadă istorică ulterioară poate deveni deviant. (Sorin M. Rădulescu, 1994, pp. 22-23) 7.2. Explicații ale devianței și crimei La fel ca tot comportamentul uman, devianța este complexă. În plus de asta, deoarece devianța este adesea văzută ca amenințătoare și respingătoare, ea poate fi pentru oameni una dintre cele mai dificile forme de înțeles ale comportamentului uman
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
subcultură apare ca normalitate. Ceea ce pentru o anumită perioadă istorică apare ca normal, pentru o perioadă istorică ulterioară poate deveni deviant. (Sorin M. Rădulescu, 1994, pp. 22-23) 7.2. Explicații ale devianței și crimei La fel ca tot comportamentul uman, devianța este complexă. În plus de asta, deoarece devianța este adesea văzută ca amenințătoare și respingătoare, ea poate fi pentru oameni una dintre cele mai dificile forme de înțeles ale comportamentului uman, lucru ce îi determină pe aceștia ca uneori să
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
perioadă istorică apare ca normal, pentru o perioadă istorică ulterioară poate deveni deviant. (Sorin M. Rădulescu, 1994, pp. 22-23) 7.2. Explicații ale devianței și crimei La fel ca tot comportamentul uman, devianța este complexă. În plus de asta, deoarece devianța este adesea văzută ca amenințătoare și respingătoare, ea poate fi pentru oameni una dintre cele mai dificile forme de înțeles ale comportamentului uman, lucru ce îi determină pe aceștia ca uneori să îi dea explicații mai mult sau mai puțin
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ale comportamentului uman, lucru ce îi determină pe aceștia ca uneori să îi dea explicații mai mult sau mai puțin simple. În istoria cunoașterii umane s-au cristalizat câteva abordări nesociologice pe care le prezentăm succint. Orientarea clasică localizează cauzalitatea devianței și crimei la nivelul libertății de voință a individului de a alege între "plăcerea" ce decurge din comportamentul deviant sau din încălcarea legii și sancțiunea penală. Orientarea antropologică (medicul și criminologul italian Cesare Lombroso) conferă factorilor biologici-ereditari o importanță hotărâtoare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
libertății de voință a individului de a alege între "plăcerea" ce decurge din comportamentul deviant sau din încălcarea legii și sancțiunea penală. Orientarea antropologică (medicul și criminologul italian Cesare Lombroso) conferă factorilor biologici-ereditari o importanță hotărâtoare în geneza crimei și devianței, cauzele acestora rezidă în diversele anomalii și deficiențe anatomo-fiziologice ale organismului individului infractor sau deviant. Orientarea psihiatrică și psihologică consideră că geneza actului deviant și infracțional rezidă în dezechilibre și debilități psiho-fiziologice care apar și se transmit de cele mai multe ori
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
deficiențe anatomo-fiziologice ale organismului individului infractor sau deviant. Orientarea psihiatrică și psihologică consideră că geneza actului deviant și infracțional rezidă în dezechilibre și debilități psiho-fiziologice care apar și se transmit de cele mai multe ori pe cale ereditară. În ceea ce privește teoriile sociologice referitoare la devianță, acestea diferă de explicațiile biologice și psihologice deoarece plasează cauzele acesteia în ordinea socială mai mult decât în psihologia și constituția fizică a individului. De aceea, din punct de vedere sociologic devianța este abordată ținând seama de relația dintre indivizii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ori pe cale ereditară. În ceea ce privește teoriile sociologice referitoare la devianță, acestea diferă de explicațiile biologice și psihologice deoarece plasează cauzele acesteia în ordinea socială mai mult decât în psihologia și constituția fizică a individului. De aceea, din punct de vedere sociologic devianța este abordată ținând seama de relația dintre indivizii care se angajează în anumite tipuri de comportamente și comunitatea socială care definește aceste comportamente. Însă, în mod esențial, sociologii accentuează pe rolul culturii, structurii sociale și interacțiunii sociale în producerea devianței
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
devianța este abordată ținând seama de relația dintre indivizii care se angajează în anumite tipuri de comportamente și comunitatea socială care definește aceste comportamente. Însă, în mod esențial, sociologii accentuează pe rolul culturii, structurii sociale și interacțiunii sociale în producerea devianței. Există o duzină sau chiar mai multe de teorii sociologice despre comportamentul deviant. Pentru a realiza o ordine în demersul nostru le vom grupa potrivit celor trei cadre teoretice de lucru deja familiare: funcționalismul, interacționismul-simbolic și teoria conflictului. 7.2
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de coeziune datorită pierderii caracterului reglativ al vechilor norme și întârzierea apariției unor norme noi. Când schimbările se produc cu rapiditate, vechile norme cad și comportamentele considerate deviante se răspândesc. Această abordare a fost pentru prima dată aplicată la explicația devianței de către Durkheim în studiul său clasic despre sinucidere (orig.1897/1993). El a încercat să explice de ce oamenii din societățile industrializate au un grad mai ridicat de probabilitate să comită sinucideri decât oamenii din alte societăți. Durkheim a sugerat că
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
toate țările care au ieșit din sistemul comunist se distinge prin schimbări rapide în toate domeniile vieții sociale, care intră în contradicție cu structurile, normele și comportamentele ce aparțin vechiului sistem social. Acest lucru a declanșat o adevărată erupție a devianței. Din nefericire, procesul de tranziție da la o societate la alta nu se derulează lin și uniform, ci contradictoriu și conflictual, întrucât se mențin o serie de structuri, instituții și mentalități birocratice, precum și unele norme și reguli sociale și juridice
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
1994 p. 13) Sub denumirea de teoria tensiunii, sociologul american Robert Merton sugerează că anomia se dezvoltă când o societate inculcă membrilor săi anumite nevoi și dorințe, dar eșuează să asigure oportunități legitime ca să le satisfacă. Teoria tensiunii subliniază că devianța apare când obiectivele acceptate cultural nu pot fi atinse prin mijloace acceptate cultural. Cu alte cuvinte, o societate creează dorințe pe care nu poate să le îndeplinească pentru o parte din membrii acesteia. Datorită acestui lucru unii indivizi utilizează mijloace
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
clasele de jos au mai puține oportunități să aibă succes în viață. Aceștia descoperă că normele care reglementează posibilitatea realizării obiectivelor acceptate cultural nu sunt aplicabile la situația lor și atunci unii dintre ei le încalcă. Teoria lui Merton cu privire la devianță sugerează că aceasta apare ori de câte ori există o discrepanță între obiectivele instituționale și mijloacele disponibile de a le atinge. Indivizii prinși în această dilemă resping atât obiectivele cât și mijloacele. O dată ce ei fac acest lucru devin devianți. Dată fiind blocarea căilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
respingerea scopurilor (−) propuse de aceasta și a mijloacelor instituționale (−) de a le realiza, ca și prin tendințele de a modifica vechea structură ori a inova o alta nouă, definită de noi scopuri (+) și noi mijloace (+). Dar teoria lui Merton a devianței a fost criticată destul de serios. Unii sociologi întreabă în ce măsură grupurile diferite din societate aspiră către aceleași obiective culturale. Dată fiind eterogenitatea oricărei societăți moderne, o asemenea întrebare este cât se poate de firească. În plus, teoria lui Merton nu ne
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și nu altul. De ce oamenii răspund la anomie prin a deveni criminali, pe când alții se refugiază în consumul de alcool sau droguri. În ciuda acestor critici, teoria lui Merton a fost foarte influentă și a ajutat la explicarea multor forme de devianță. 7.2.2. Teorii interacționist-simbolice Teoriile interacționist-simbolice sugerează că devianța se învață prin interacțiunea cu alții și implică dezvoltarea de către individ a unei concepții proprii de deviant. În contextul acestor teorii, devianța nu este considerată a fi un produs direct
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
deveni criminali, pe când alții se refugiază în consumul de alcool sau droguri. În ciuda acestor critici, teoria lui Merton a fost foarte influentă și a ajutat la explicarea multor forme de devianță. 7.2.2. Teorii interacționist-simbolice Teoriile interacționist-simbolice sugerează că devianța se învață prin interacțiunea cu alții și implică dezvoltarea de către individ a unei concepții proprii de deviant. În contextul acestor teorii, devianța nu este considerată a fi un produs direct al structurilor sociale, ci un comportament învățat care este transmis
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și a ajutat la explicarea multor forme de devianță. 7.2.2. Teorii interacționist-simbolice Teoriile interacționist-simbolice sugerează că devianța se învață prin interacțiunea cu alții și implică dezvoltarea de către individ a unei concepții proprii de deviant. În contextul acestor teorii, devianța nu este considerată a fi un produs direct al structurilor sociale, ci un comportament învățat care este transmis cultural prin socializare. Cea mai influentă din aceste teorii este teoria asocierii diferențiale care a fost dezvoltată de criminologul american Edwin Sutherland
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
subculturii care consideră că oamenii nu au comportament deviant deoarece ei sunt personalități antisociale sau nesocializate; aceștia sunt devianți deoarece învață și se conformează așteptărilor subculturilor deviante sau criminale în loc de cele ale normelor și valorilor dominante în societate. Teoria explică devianța prin subcultură, care la rândul ei, se referă direct la noțiunea de asociere diferențială dezvoltată de Edwin Sutherland. Central în această noțiune este presupunerea că devianța, la fel ca și comportamentul, se învață. Există două elemente ale acestui proces de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
deviante sau criminale în loc de cele ale normelor și valorilor dominante în societate. Teoria explică devianța prin subcultură, care la rândul ei, se referă direct la noțiunea de asociere diferențială dezvoltată de Edwin Sutherland. Central în această noțiune este presupunerea că devianța, la fel ca și comportamentul, se învață. Există două elemente ale acestui proces de învățare. Primul are în vedere că oamenii învață tehnicile specifice pentru a se angaja în devianță. Spre exemplu, ca să consume droguri în mod ilegal, o persoană
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de Edwin Sutherland. Central în această noțiune este presupunerea că devianța, la fel ca și comportamentul, se învață. Există două elemente ale acestui proces de învățare. Primul are în vedere că oamenii învață tehnicile specifice pentru a se angaja în devianță. Spre exemplu, ca să consume droguri în mod ilegal, o persoană are nevoie să știe cum se obține și cum se folosește heroina sau cocaina. Al doilea, individul trebuie să învețe să dea valoare comportamentului deviant mai mult decât celui nedeviant
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
persoană are nevoie să știe cum se obține și cum se folosește heroina sau cocaina. Al doilea, individul trebuie să învețe să dea valoare comportamentului deviant mai mult decât celui nedeviant. În sensul celor două condiții precizate, oamenii nu învață devianța prin expunerea la mass-media (spre exemplu, violența din emisiunile de televiziune); aceștia învață un asemenea comportament deviant în contextul grupurilor de care sunt intim apropiați. Cel mult televiziunea poate întări aprecierea pe care o dau aceștia manifestărilor violente, care sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
egale în intensitate și durată, oamenii sunt mai puțin dispuși să participe la un comportament deviant. Așa cum am spus, teoria asocierii diferențiale are drept premisă existența unei subculturi de natură deviantă. Există mai multe feluri de subculturi care explică fenomenul devianței. În sociologia americană unii autori susțin că oamenii din clasa de jos au o subcultură particulară care încurajează comportamentul deviant prin faptul că, printre altele, promovează credința că ceea ce se întâmplă oamenilor este dincolo de controlul lor. Un alt tip este
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
datorită participării lor la două grupuri culturale cu norme distincte. Prin extensie, "omul marginal" este acel individ care este simultan membru a două sau mai multe grupuri ale căror norme și valori culturale sunt diferite unele față de altele. În sociologia devianței, marginalizarea este echivalentă cu starea de inadaptare socială și frustrare resimțită de individ ca urmare a oscilației comportamentului său între sistemul normativ al societății globale și sistemul normativ al subculturii de care aparține sau pe care o ia ca bază
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
individului cu drepturi depline la viața și activitatea grupului. Dacă pe plan psihologic produce individului o stare de disconfort emoțional, în plan social contribuie la prejudicierea omogenității și ordinii sociale. Evident există și o serie de critici referitoare la explicațiile devianței și crimei prin teoria subculturii. O problemă fundamentală în teoria subculturii este eșecul acesteia în încercarea de a explica de ce unele grupuri împărtășesc subculturile deviante și altele nu fac acest lucru. O subcultură deviantă poate perpetua comportamentul deviant prin asociere
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nevoiași, dacă ele există cât decât, sunt un răspuns la condițiile sociale cum ar fi șomajul, sărăcia și inegalitatea. Astfel, ultima cauză a comportamentului deviant se găsește în aceste condiții. Teoria prețuirii de sine. Această teorie sugerează că oamenii aleg devianța sau conformarea depinzând care din acestea va spori prețuirea și considerația de sine. (Kaplan și alții, 1986). Pentru cei mai mulți oameni prețuirea de sine este sporită și susținută prin conformare. Părinții, profesorii, rudele, vecinii și colegii noștri ne recompensează, formal și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
eforturile lor în școală sau în sport (aici poate le lipsește abilitatea necesară) și oamenii care nu primesc recompense acasă (deoarece poate părinții lor îi neglijează sau se comportă abuziv față de ei) nu vor descoperi recompensa conformării. Pentru acești oameni, devianța devine o alternativă atractivă în căutarea unui feedback pozitiv. Dacă apare o oportunitate de manifestare deviantă, aceștia mult mai probabil o aleg decât cineva a cărei prețuire de sine este sporită prin conformare. Această teorie poate explica într-o anumită
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]