2,071 matches
-
piedici în calea firescului, ia piatra din locul pe care îl primise și o așează în mormane de închisori ce ajung până la ceruri, oprește brutal locul stabilit al fiecărei specii viețuitoare spre a umple el pământul cu neamurile lui ce devoră și apa și iarba și fructul sufocând cu nevoile și excesele lui; AȘEZAREA INIȚIALĂ A COMPONENTELOR CE DEFINEAU MASA ACESTUI PĂMÂNT . Unde au dus toate aceste activități......., specific.....UMANE ? Ați observat că razele soarelui, seara și dimineața au alt unghi
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
ce plutea în cameră,se apropie de șemineu și aplecandu-se reuși cu greu să aprindă focul apoi reveni în fotoliu și după ce își înveli picioarele cu o pătură pufoasa,se lasă pe spătarul fotoliului și privi hora focului ce devora buștenii din șemineu. Simțind nevoia unui fum,își lua pipa de pe masa de alături și o umplu cu tutun apoi o aprinse pufăind cu plăcere și privind cu atenție vălătuci de fum și ofta resimțind o profundă stare de singurătate
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
să cazat în camera optișpe’,sunteți o prietenă de-a lui? -Mda zise Iulia și urcă la etajul unu și după câțiva pași,se opri înaintea unei uși deschise și privi întunericul camerei ce părea un abis dornic să o devoreze. -Știam că mă vei urmări zise vocea din întuneric. -Cum de ai știut că te voi căuta? -Ți-am admirat ochii și am zărit în ei acea lucire tipică aventurierelor...ce sunt împinse de curiozitate spre teritorii necunoscute.Te rog intra
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
spre patul din centrul camerei și simțind atingerea cearceafurilor,isi desfăcu picioarele simțind cum penetrarea devine un foc de artifici interioare ce amenință să rupă realitatea.Închise ochii și lasă capul pe spate,predandu-se cu totul întunericului ce o devora și o zidea din neant pentru a o dizolva într-o lacrima a plăceri ce le învăluie trupurile transpirate și le expune neantului.Și tot aceast neant,se cristalizează și încremenește sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
vine din afară: / din afara frunzelor, / din afara luminii protectoare / și chiar / din afara lui însuși. // Ia ființă venind. / Astfel, el se umple / cu imaginile diforme, / atârnând lățoase de marginile / existenței, / sau, pur și simplu, / el adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se / devorat de ea. // Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul- Fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deșerturi. El mănâncă o frunză, / dar o mănâncă pe dinăuntru. / El este în afară pântec / și înlăuntru gură cu dinți. Nu se
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
concertul nu s-a terminat orchestra se-aude pe scena din deal și naiul, și cornul, duiosul caval, s-au unit într-o orgă de magice sunete sub arama de clopote, trăsnete, tunete, flautul se-aude încet, vioara solistă ne devoră enesciene armonii ale înserării miroase-a tei și-a aglice sălbatice nuntire de păsări de gâze de flururi prin ierburi mișună lumea măruntă toată e veselă -n fierberi de nuntă... pe dâra de cenușă din tinda de demult m-așteaptă
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă magică, o rază strălucitoare de lumină coborâtă din ceruri, un flux de argint țesut la marginea de întuneric, ruga te schimbă pentru a căuta în inimă. Ai nevoie de o atingere lină, de
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
de conservare o mică părticică din minunatul roman scris de Ernest Hemingway „Bătrânul și marea". Am încercat să vizualizez momentul când bătrânul pescar ajunge la mal după o luptă eroică cu uriașul pește mult visat, dar care... până la urmă este devorat de rechini rămânând din el doar scheletul. Din punct de vedere tehnic nu au ridicat probleme realizarea aspectului de mare, a malului mării, a unui cer albastru, sau a bărcii... Problema era scheletul de pește, dar și ăsta părea simplu
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
de furnici pe care în căutam asiduu! Aveam nevoie de acele furnicuțe considerate pe bună-dreptate „sanitarii pădurilor”! Am crezut că le voi face un bine micilor vietăți dacă voi așeza cei zece pești pe mușuroiul lor... iar dânsele flămânde vor devora carnea de pe oase! Și astfel vom profita fiecare dintre noi! Furnicutele vor fi cu burta plină iar eu cu scheletele mult-dorite! Zis și făcut... Le-am urat macăcioaselor „poftă bună” și m-am reîntors satisfăcut acasă, la oraș! În prima
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
Lăzărescu e acoperit de flori. Vin șiruri de oameni să-și ia adio de la actor. Sunt pretutindeni amintirile. Vorbesc. Cel care pleacă a trăit profund viața, fără să-i ocolească adevărul sau să-i întoarcă fețele. A consumat-o, a devorat-o. Cum ar fi putut ști Nae Lăzărescu totul despre viață, dacă nu ar fi consumat-o?! N-a uzat de minciuni protectoare. A recunoscut că a trăit o viață în corzile vieții, adesea, de parcă nu ar fi mai existat
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
romantic al ploii. Zgomotul ploii o liniștea de fiecare dată. Urmărea mișcarea dezarmantă a frunzelor în fața picăturilor căzute din înalturi. Cu câtă fericire și umilință, în același timp, primeau aceste corecții ale naturii. Cu câtă sete și recunoaștere se lăsau devorate de hazard! Asemeni lor se simțea și ea, cerând Cerului dovadă că este vie, că tot ceea ce simte este real. I-ar fi plăcut să alerge prin perdeaua de apă, să-și spele gândurile, să-și caute sensul, stropindu-se
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
prea elaborat și personal. - Oh, dar îmi plac femeile filozoafe. - Sunteți ironic ! - Pas de tout ! - În altă ordine de idei, înseamnă că va plac puține doamne, sire. - Așa speri ? - Ținând cont că majoritatea își doresc bărbați cu averi, ca să le devoreze banii și să capete o poziție în societate unde să-și etaleze bijuteriile și inepțiile ... - Poate și eu sunt unul dintre domnii duși de nas. Nu crezi ? - Dumneavostră știți ce gândiți și simțiți sau ce așteptări aveți de la ceilalți. - În
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
sunt substraturi, nu sunt versiuni de fabulații, este adevărul din și în care consista atunci valoarea muzicii ușoare: simplitatea naturală și armonia, în apărată libertate! Muzica ușoară cade în devastare dacă abuzează de încărcătură și complexitate forțată, iar armonia se devorează singură dacă abuzează de știința sofisticată și înădușită de scrupulozitatea nelimitată a mai multei științe decât voci! Luminița Dobrescu nu este în nici un caz străină de cultivarea muzicii, dar cântă mai ușor ca ciocârlia care are a ei numai câmpia
LUMINIŢA DOBRESCU. SUCCES FĂRĂ SUBSTRATURI ŞI VERSIUNI DE FABULAŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353614_a_354943]
-
născut din amorul ei cu taurul trimis în Creta de zeul Poseidon. Astfel după ce Theseus a pătruns în Labirint cu ajutorul Ariadnei, Minos a închis pe arhitectul Dedal și pe fiul său Icar chiar în acest edificiu, unde urmau să fie devorați de înfiorătorul Minotaur. Dedal construiește ouă perechi de aripi artificiale, din penele păsărilor ucise de Minotaur, lipidu-le cu ceară topită apoi la soare. Împreună cu fiul său Icar, Dedal reușește să scape din Labirint și implicit de Minotaur, zburând cu aripile
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
pe Einstein, care a fundamentat teoria relativității. Un alt autor român, azi aproape uitat, vorbea despre o călătorie în spațiul cosmic. Astfel, Victor Anestin, descrie în 1899, în romanul „În anul 4000 sau o călătorie la Venus”, o navă care „devorează spațiul și timpul”, fiind capabilă să ajungă pe Venus. Însă, spațiul românesc ne mai rezervă și alte surprize. Astfel Conrad Hass (1509-1579), stabilit la Sibiu, a fost inventatorul celor dintâi rachete multiple din istoria tehnicii. După prima ascensiune, pe care
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
te-am dorit; de dor sfâșiat, mă descompun, nemuririi tale mă supun. Lasă-mi puținul răvășit, vraja iubirii la infinit; ... la rugi păgâne și sfioase, lasă-mi rimele focoase. Mult te iubesc surioară în nebunia mea bizară; fibrele mele-s devorate, sângerez în tot și-n toate. Pofte și patimi laolaltă răscoliri în mine tresaltă; și-nfiori bărbatul generos, linșat de tine norocos. Te-am dorit, te-am jefuit, toată viața te-am iubit; la rugi păgâna fastuoase, lasă-mi rimele focoase
POEZIEI de GEORGE PENA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354682_a_356011]
-
îngeri păzitori). Iată ce menire sublimă are Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de versuri!” Chiar dacă uneori umblăm pe jăratec. Un poet pasional, arzând de dorința de a fi iubit, devorat în iubire, mistuit de doruri necunoscute, tulburat și tulburător, uneori prea visceral, alteori prea eteric (extremele se atrag) acesta este Romeo Tarhon în volumul de față. Astfel de trăiri pasionale în vers, pot seduce și pot speria în aceeași măsură
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
lor ne face tot mai teferi Și-n pomul nostru fructele-s mai coapte. Am așteptat această zi o oră Și-am strâns în ea durere și tristețe, Dar și sublimul pur și frumusețe, Cum știm că vrea iubirea ce devoră. Noi ne-am trezit senini de dimineață Și-am regăsit speranța și credința, De rele noi ne-am curățat ființa. Am așteptat această zi o viață. Referință Bibliografică: PRIMA ZI DE ȘCOALĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347140_a_348469]
-
a văzut o posibilă instaurare a unei mitologii noi, în care zeii nu se mai nasc pe înaltele olimpuri, ci pe postamentul propriei lui filosofii, împrumutând chiar aura biografiei lui spirituale.Așa cum sugerează,fără modestie, în lucrarea sa Ecce homo, devorat de optica megalomană a ultimilor ani ai vieții, ani cruzi de boală, filosoful dorea să se erijeze el însuși în idol, în profet, care să vestească o nouă eră a culturii umanității. Precum, mai târziu la noi, M.Beniuc ce
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului cascadă măcinând întruna și torsul din fragede fire cocorii când prind să înșire în coloane albe runa mirabilă moara de vise, fantastă și haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste abise și lanțul de sterpe imagini, vârtejul din care distilă o arsă de veacuri fosilă renaște în sute de pagini rotativele bâzâie lent albinele mierea-și aduc și toarnă în omul năuc albastru, suav un ferment Referință Bibliografică
GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357133_a_358462]
-
de tomuri, dar am să-ți spun o poveste tristă. Pământul e o mamă care hrănește tot ce există, din care și noi ne hrănim, să trăim, dar el e permanent amenințat cu moartea; l-amenințăm zilnic cu sapa; îl devorăm cărându-l cu roaba, să-l punem în temelii la case sau să lipim sobele iarna. Artiștii plastici, din el, fac busturi în fel și chip, preșcolarii îl modelează cum se pricep, florăresele îl așează în straturi sau îl pun
PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357344_a_358673]
-
NECÂNTATE ÎNCĂ... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dacă ne uităm cântăreții e un semn că ceasul inimii începe să nu mai bată pentru viață, ci avertizează că timpul e devorat! Aproape că l-am uitat pe Dorin Anastasiu. Cântau în cântecele sale și textul, și melodia... avea o voce care făcea să fie confundat cu Julio Iglesias... aducea în muzica românească zefirul șansonetelor care n-au să mai prevaleze în
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
a văzut o posibilă instaurare a unei mitologii noi, în care zeii nu se mai nasc pe înaltele olimpuri, ci pe postamentul propriei lui filosofii, împrumutând chiar aură biografiei lui spirituale. Așa cum sugerează, fără modestie, în lucrarea să „Ecce homo”, devorat de optică megalomana a ultimilor ani ai vieții, ani cruzi de boală, filosoful dorea să se erijeze el însuși în idol, în profet, care să vestească o nouă eră a culturii umanității. Precum, mai târziu la noi, Mihai Beniuc ce
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
dintre fii se va stinge Cum se usucă toamna iarba verde Vom cânta și lăuda puterea Ta Tăria Ta sfântă nu vom atinge Chiar dacă noaptea nopții ne va-ntrista PSALMUL 21 De ce m-ai părăsit Doamne prin lume Noaptea ar devora visele mele Cad peste pleoape nopțile grele Din vremea vremii cine să le-adune Mistere de spațiu rupte de viață Tăria mea ca un vas de lut uscat În care visele mele s-au vărsat Între ieri și mâine ce
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
care cedase el, fără luptă. Poate că de pe atunci începuse să se contureze în mintea lui acel inedit sistem filosofic al unității în opoziții și contrarii, care îi absorbise viața cu pasiunea nimicitoare a sistemului. El simțea că opera îl devorează nemiloasă și credea cu sinceritate că acesta este prețul plătit de creator pentru dedublarea lui schizofrenică în cele două planuri paralele, care se întrepătrund în esență, nu în formă. Dar cu cine putea el să discute despre regresia sinelui, gnosticismul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]