2,113 matches
-
pete de grăsime, iar eterna canadiană muncitorească Îi atârna pe oase de parcă ar fi fost priponită pe ciolanele ieșite În afară. Tom reveni cu băutură și niște chipsuri. Pegg Înhăță o porție, desfăcu ambalajul de la un capăt la altul și devoră conținutul pungii, de parcă nu mai văzuse mâncare de săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să-l amețești cu vorbărie goală, Înainte să treci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aglomerată și locuitorii cu stiluri de viață alternative. Unii dintre aceștia sînt studenți, alții sînt adepții unor subculturi urbane, În special goth, punk și emo. Mantis religiosa, sau călugărița, este o insectă din ordinal Mantodea, celebră mai ales pentru că femela devorează masculul În timpul Împerecherii. Dorothy Parker ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1893" \o "1893" 1893 - HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1967" \o "1967" 1967) a fost o actriță și poetă americană, cunoscută pentru vorbele de duh sarcastice și bancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-l purta ea, cu un cordon din verigi de metal, bine strâns în jurul taliei subțiri. Simți în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă, George se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se gândi să-și scoată pantoful și să spargă geamul cu el. Fața îi era însă impasibilă; până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Începu: „Dragii mei prieteni, trăim într-o epocă a miracolelor. Oameni ca și noi pot trimite mașini în cosmos. Casele noastre sunt pline de invenții tehnice care i-ar ului pe străbunii noștri. Dar, în același timp, planeta noastră e devorată de suferințe și amenințată de cele mai cumplite primejdii. Specialiștii și oamenii de știință ne dau sfaturi colosale, potrivite pentru primejdii colosale. Eu vreau să vă vorbesc însă despre lucrurile simple și bune, care ne sunt aproape, care ne sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cea mare se uita în jos, la Zet, cu ochii ei reci și palizi, ochi sumbri, necruțători și triști, ochi înfiorători care nu cunoșteau omenia. Chipul vulpii, cu semnul său marcat, negru, arăta sălbatic și macabru, un chip gata să devoreze alte chipuri. Zet știu că trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și ar fi luat-o la fugă, vulpea l-ar fi urmărit și, din câțiva pași, l-ar fi înșfăcat și i-ar fi sfărâmat spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu voi relata. Lui Tom nu-i trecu prin cap să se întrebe ce însemna această cerere, care, din moment ce încă nu i se spusese nimic, ar fi putut părea irațională. Se și găsea sub vraja filozofului. În orice caz, era devorat de o asemenea curiozitate, încât în acele clipe ar fi fost gata să promită orice. Atunci, am să-ți pun cele câteva întrebări la care, vreau să cred, ai să-mi răspunzi cu deplină sinceritate. Da... da... Câți ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suporta, Stella era un dușman. Simțea o vagă ușurare știind că e în altă parte, dar nu încerca nici cea mai infimă îngrijorare sau curiozitate de a afla unde se găsește. Oriunde s-o fi găsind, era puternică, rațională și devora realitatea din jur pentru a și-o spori pe a ei. George cumpănea, ba chiar prețuia într-un anumit fel acea teribilă putere a Stellei, care o făcea atât de primejdioasă și atât de respingătoare în același timp. Încerca întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o cană cu whisky. George le istorisi peripețiile salvării, iar ei ascultară povestea cu exclamații de mirare și de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și whisky și pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi și din plăcinta cu carne de vițel și costiță. Tom în chiloți, alergă într-un timp record până la stânca îndepărtată, de cealaltă parte a falezei, unde-și lăsase George hainele. Se întoarse îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuie să i se fi părut ei o batjocură crudă și nesăbuită (deși, în realitate, totul se petrecuse absolut accidental), și unde mai pui că intervenise și intruziunea de neiertat a lui George. Aflat în dispoziția aceasta, Tom se simțise devorat de remușcări. Cine naiba l-a pus să inventeze minciuna cu petrecerea de la Papuc? De ce dracu se dusese acolo cu toată escorta de bețivi? Părea, într-adevăr, lucrătura diavolului: un diavol fatal care stătea la pândă în obscuritatea subconștientului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar, în realitate, Pearl îl separase pe el definitiv de Hattie, îi furase dragostea copilei, dragostea pe care aceasta i-ar fi dăruit-o lui, dacă el ar fi vegheat asupră-i, fără intermediar. O subită gelozie împungătoare la adresa lui Pearl devora prezentul și întuneca trecutul. Pearl fusese nu numai un dezastru din punct de vedere tactic, ci, pur și simplu, o trădătoare. O invidiase pe Hattie care „avea totul în timp ce ea nu avea nimic“, trădase secretul căsătoriei plănuite de John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai rămas din școală. Un sărut, și cartea poștală e-n drum spre lacul Washington. De la Seth: Când s-a transformat viitorul dintr-o promisiune într-o amenințare? Un sărut, și-a pornit cu vântul spre Ballard. Numai când vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat. Autostrada 5 șerpuiește în depărtare. Din vârful Acului Spațial, benzile sudice sunt lumini roșii în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de a mai avea o întâlnire cu Ricardo, căruia îi lasă moștenire ceea ce reușise să stoarcă de la bărbatul cu bani cu care fusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de a mai avea o întâlnire cu Ricardo, căruia îi lasă moștenire ceea ce reușise să stoarcă de la bărbatul cu bani cu care fusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întrepătrund prin particulele invizibile - expresia apare în text... - care urmează niște trasee și au pasaje deschise datorită existenței porilor. Ansamblul se unește sub formă de abur. Cum s-ar putea profesa mai clar un materialism după toate regulile? A-ți devora aproapele devine deci un exercițiu filosofic: nimic imposibil în asta, mai întâi pentru că unele populații de pe planetă acționează în acest fel, dar și pentru că nimic nu se pierde, iar economia generală a lumii este astfel salvgardată. Materia cadavrului aproapelui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atac de astm, ieri-seară, iar ea, de data asta, se speriase Într-adevăr, dar el unde fusese? Unde era el când iepurașul lor se simțea atât de rău și se sufoca? Nu-l găseai niciodată, nenorocita asta de politică Îi devora existența ca un cancer, Întinzându-se peste toate zilele lor, implacabilă ca o metastază. Alegerile, alegerile. Eu eram Împotriva candidaturii tale, chiar și data trecută, ne-a distrus viața, nu trebuia să te expui. Dar Elio insistase, căci nu merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe tabla șantierului imaginea exploziei. Începu cu bomba, o mică bombă artizanală, realizată În conformitate cu instrucțiunile dintr-un manual descărcat de pe internet, asamblând bucăți ce păreau inofensive. Bomba era neagră. Localul Îl făcu roșu - ca flăcările, amenințătoarele limbi de foc ce devorau firma. Chiar și câinele fu roșu, urlând la o lună neagră, cu limba scoasă. În cele din urmă se desenă pe el. Un tânăr slăbănog, acoperit de părul ce-i cădea pe spate. Se Înfățișă albastru. Apoi Își scrise mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane. Case de bilete automate, dar care nu funcționează niciodată. ROND CORNELIA. Capăt de linie. Coborâră. Un fluviu de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din ruloul care se umezea pe marginea chiuvetei. Gura mea, Dumnezeule, și nu era corect. Nu astăzi. Vineri după-amiaza mergea să-i țină companie generalului Ziliani. Era convalescent după o apoplexie. Îi citea romanele lui Salgari pe care el le devorase În tinerețe. Copiii lui credeau că trăgea să moară. Însă generalul considera că are o voce deosebit de senzuală și scrisese pe tăbliță cu singura mână disponibilă, că prefera să trăiască deoarece nimeni nu-i garanta că ar fi lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seama. Cinară la McDonald’s-ul din Piața Spania, Îngrămădiți În jurul unei măsuțe de pe colț, sub lumina generoasă care evidenția bronzul fals al lui tati - folosea o cremă specială, căci nu avea răbdare nici măcar să stea liniștit sub lămpile autobronzante. Devorară hamburgerii unși de ketchup și Înecați În Coca-Cola. Își fripseră buzele cu plăcinta de mere fierbinte. Acum nu mai era străinul agresiv cu ochi ciudați care Îi răpise din sala de sport și de la petrecere. Și nici nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului. Umbra lui. Umbra pistolului. De umbrele acelea avu o teamă fără nume, nesfârșită. Kevin Îi făcu semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prin geantă Îndelung după un șervețel. Citise revista Hello!. De două ori. Ca multe alte femei inteligente, Încerca să se convingă că nevoia ei de a afla bârfe despre celebrități era strict pentru a le ironiza. Adevărul era că o devora. Vedea cine mai era gravidă, cine slăbise sau se Îngrășase, cine avea riduri sau celulită, sau cine apăruse la câte o premieră de film aranjată foarte prost (darămite pentru TV) - ca resturile de pe urma mesei. Acestea erau informațiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șuncă prăjită Îmbăiat În ketchup, dar, dintre ele două, Ruby era cea mai ahtiată după junk. Ea Însăși era singura persoană pe care-o auzise vreodată care se uitase la Supersize Me1 lăsându-i gura apă tot filmul. După film, devorase doi Big Mac, o porție mare de cartofi prăjiți și o Cola mare. Își dădea seama că pentru cineva care Își pusese În cap să deschidă un magazin dedicat tuturor lucrurilor organice, pasiunea ei pentru junk-food era - eufemistic vorbind - nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o fetiță de doi ani, ci și o căutătoare a adevărului și a iluminării spirituale declarată. — Probabil că-i prin zonă, punându-și picături În ochiul minții. Chanel râse atât de tare că aproape se Înecă cu sandwichul. Continuă să devoreze articolul și să-i citească fragmente lui Ruby: —Doamne, fii atentă: „St Luke a fost de acord ca Planchette să-și aducă propria moașă din Ghana la naștere. După naștere, conform unui ritual ghanez, moașa va Îngropa placenta În grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe de o parte, și de „progresul libertății“, pe de altă parte. Caracterul implacabil se regăsește în curentul maiestuos al revoluției, care nu economisește nimic și pe care nimeni nu o poate opri (G. Forster), în ideea revoluției care-și devoră copiii, în „furtuna revoluționară“ a lui Robespierre, precum și în cea a „apărării onoarei rasei umane“ (Hamilton). Învestită cu asemenea atribute, experiența și ideologia revoluției franceze vor deveni paradigme ale cugetării filosoficoistorice din următoarele două secole. În plan teoretic, efectul imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]