822 matches
-
un asemenea hal pe omul acesta atât de... atât de cinstit! — Cinstit, prințe, cinstit! îl susținu Lebedev, cu ochii scăpărându-i. Numai dumneavoastră, nobile prinț, ați fost în stare să spuneți un cuvânt atât de just! Pentru asta vă sunt devotat până la divinizare, deși sunt putred de felurite vicii! Am hotărât! Găsesc chiar acum portofelul, chiar acum, nu mâine; iată, îl scot în fața dumneavoastră; luați-l, nobile prinț, și păstrați-l până mâine. Mâine sau poimâine îl iau. Știți, prințe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din doine./ Convingerile mele au biografii dureroase;/ De fapt, provin dintr-o cruce a lumii/ Ruptă că Vodă Între cămile de timp/ Am avut tăria să rămân brațul și de lumină./ Nu pot sa Inteleg/ De ce trec oamenii dincolo de anotimpuri/ Devotați de o feroce inspirație de lungă durată/ Obsedați de un tenebros orologiu/ Bomba atomică numărul trei/ A Întrebat pe Alină și Malin de vor să moară?!/ Soarele nu va fi desenat de copii În negru./ Mă Închin cuvintelor fierbinți/ Livezi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
relațiile extra conjugale. Se fâțâie în loc, stânjenit. Și el a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe... și nu numai. Copleșit, își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel. Se îndreaptă încruntat din șale. Practicile sexuale ilicite sunt cu siguranță rădăcina decadenței. A putregaiului care corupe socie tatea de sus în jos, că doar peștele de la cap se împute. De aceea s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege de ce, dar e clar c-a pornit cu stângul. — Așa procedează iberii, îl șfichiuie principele, ursuz. Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind. Prost cât încape, dar se iuțește la minte când e vorba de pielea lui. — Vezi? îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
odihni; le lua aproape toată ziua să ajungă aici și să se Întoarcă apoi acasă. Marțea era ziua liberă a lui Duncan, și recupera orele sîmbăta. Cei de la fabrica unde lucra se purtau bine În această privință. „Băiatul ăsta este devotat unchiului său“, Îi auzise el de multe ori. Nu știau ce fel de tratament Îi făcea domnul Leonard; credeau probabil că merge la un spital. Duncan i-a lăsat să creadă tot ce pofteau. Îl Însoți pe domnul Mundy În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
placă doar pentru că sînt prietenii cuiva, și totuși te aștepți să se placă. — Julia este o persoană plină de viață, zise Helen fără să-și ridice privirea, și oamenii o plac sau nu o plac, cred. Iar Mickey Îți este devotată, bineînțeles. Da, probabil că așa este. — N-am băut decît o ceașcă de ceai, iar Julia a fost foarte amabilă. — Ei, foarte bine, zise Kay zîmbind. — Nu cred c-o să se repete. Kay o sărută pe obraz. — Eu sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cel mai mare devotament Atanasie. Motivațiile acestui atașament reciproc ar trebui căutate și ele cu ani și ani în urmă, pe când frații Frunză erau în pantaloni scurți, mama lor cânta la pian în camera spoită în alb, Ovidiu Frunză se devota Sumanelor Negre, iar Atanasie era un fecior chipeș și neînfricat. Ciprian, gândul îmi revine și nu contenește să dea târcoale spuselor tale de adineauri, că Atanasie a rămas fără vorbire de când a fost snopit în bătăi de ruși. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
maternă, în afara unei ușoare neîncrederi, insuflate cândva de Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie corect cu ceilalți și cu sine însuși, pentru a fi luat în serios. L-am regăsit în jurnal pe omul sobru, atent la interlocutor, mereu prevenitor și meticulos în vorbire ca și în scris, cu replica bine cântărită, totdeauna devotat principiilor ce îi disciplinează relația cu ceilalți. A avut, pentru scurt timp, și „funcții de conducere”, dar nu și „calitățile” necesare menținerii lor: abilități oportuniste, instinct cameleonic etc. Drept care a fost nevoit să „încaseze” destule „contre” din partea celorlalți, diferiți ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fie corect cu ceilalți și cu sine însuși, pentru a fi luat în serios. L-am regăsit în jurnal pe omul sobru, atent la interlocutor, mereu prevenitor și meticulos în vorbire ca și în scris, cu replica bine cântărită, totdeauna devotat principiilor ce îi disciplinează relația cu ceilalți. A avut, pentru scurt timp, și „funcții de conducere”, dar nu și „calitățile” necesare menținerii lor: abilități oportuniste, instinct cameleonic etc. Drept care a fost nevoit să „încaseze” destule „contre” din partea celorlalți, diferiți ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Rev. Ghiocelul, 1938ă. Subordonarea Școlii Eparhiale concomitent Ministerului Instrucțiunii, Arhiepiscopiei Chișinăului și Sfântului Sinod provocau frecvent indicații contradictorii celor emise de Directoratul de Instrucție Publică din Basarabia, condus de profesorul Ș. Ciobanu, eminent cadru didactic și personalitate În Sfatul Țării. Devotată idealului național, directoarea a fost o prezență activă În diferite acțiuni și manifestări dedicate progresului social. Încă din anul 1917, Întorcându-se de la studiile de la Iași, Elena Alistar susține la Congresul Învățătorilor Moldoveni introducerea În școlile moldovenești de manuale În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
A debutat cu eseuri și versuri de influență eminesciană la revista liceului ” Ion Creangă” - Crenguța sub Îndrumarea profesorului Gh. Cârțu. Profesorul, de obârșie bucovinean, a cultivat cu dăruire debutul poetic al elevilor dar În mod deosebit a fost un călduros devotat prieten și frate mai mare În Îndrumarea pașilor tânărului său discipol. Criticul literar Mihai Cimpoi În monumentala sa ”istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” situează opera lui Eugen Coșeriu ”la confluența prozei lui Dino Buzzati, marcată de spațiile anxietății
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
pe care le-a păstorit. Chiar și la vârsta de 93 de ani la 27 martie 2006 la Închiderea ”Lunii Basarabiei” sărbătoare organizată de Asociația Culturală ProBasarabia și Bucovina, a vorbit cu putere de convingere despre semnificația acestei reuniuni patriotice. Devotat până la sacrificiu cauzei Basarabiei românești, a dezvăluit auditoriului fața inumană a comunismului propagat de Uniunea Sovietică, primejdia ce-o reprezintă această doctrină În societatea internațională și În mod deosebit pentru poporul român. În timpul ocupației Basarabiei de către armata Sovietică fiind refugiat
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
patacă pe fundul mării, o pădure izvodită din văzduh, un potir În fundul pământului, un hanger condamnat la chinurile Iadului. Tu nu vei căuta patru obiecte magice, ci pe cei patru maeștri care compun tetragonul Divinității, ascuns În dosul vălurilor. Acum, devotându-se unor pioase Însărcinări, ei stau roată În jurul taurului de fier; se roagă alături de frații lor, akilii, ascunși, la fel ca ei, sub văluri; nimic nu-i deosebește, dar inima ta Îi va afla. Eu Îți voi porunci să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu o vioiciune funerară, dar don Isidro a observat că era neliniștit. — La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie. Veți spune că sunt un Iuda care mă devotez chestiunilor sociale, pe când Maestrul e persecutat. Dar cu totul altceva mă mână aici. Vin să vă rog, și chiar mai mult, să vă implor, să vă puneți În mișcare relațiile pe care le-ați acumulat de-a lungul atâtor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu Îi masticase carnea soției; rămânea produsul ei, amprenta sa: unicul fiișor. Adevărat monolit moral, tatăl s-a devotat educării și adorării sale. Subliniez contrastul: acest Commendatore - dur și dictatorial Între mașinile lui, precum presa hidraulică - a fost at home cel mai plăcut dintre micii polichinelles ai fiului său. Abordez moștenitorul: pălărie cenușie, ochi de la mamă-sa, mustață circumflexă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luptei de clasă, citise despre această ciudățenie în una din broșurile editate de Minister pentru uzul cadrelor superioare, deși era numai adjutant se considera totuși un cadru bine pregătit, deci superior, dar știa prea bine că orice servitor, oricît de devotat ar fi stăpînului său, pînă la urmă ajunge să dezvăluie și cele mai ascunse secrete. La mijloc puteau fi două motive, fie că se sătura pînă peste poate de "bunăvoința" stăpînului și așa își mai descărca nervii, fie că voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În mod tragic după cîteva zile. Aplecă gamela și Încercă să toarne puțină apă În gura lui Basie, apoi Își muie degetele În lichidul tulbure și Îl lăsă pe Basie să i le sugă. Timp de trei săptămîni, Jim se devotase stewardului, aducîndu-i rația de orez fiert și cartofi dulci, și apă de la robinetul de pe coridor. Stătea ore În șir lîngă Basie, făcîndu-i vînt marinarului care zăcea pe salteaua lui, sub lumina ce venea de sus. Valul de aer proaspăt Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se descoperi, de a se putea îndrăgosti mereu unul de celălalt. Și în acest veritabil exercițiu zilnic de iubire, relația lor nu se baza pe obligații, ci pe armonie. Se clădea, se consolida prin favoarea reciproc acordată de a se devota unul celuilalt, de a se desfăta unul pe celălalt. Nu se grăbeau, nu săreau peste minutele vieții, ci le prelungeau cu bună știință, fiind convinși că graba, repezeala anihilează nu numai voluptatea sufletului, dar și percepția prezenței îngerilor. Amândoi simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips a Sfântului Anton, înaltă de un metru și așezată alături de coșul de hârtii. Nu avusese parte niciodată de cineva atât de muncitor ca domnul Reilly. Era atât de devotat, atât de interesat de mersul companiei! Intenționa chiar să viziteze fabrica, când valva lui avea să-i permită, ca să vadă cum să îmbunătățească și acolo condițiile. Ceilalți angajați fuseseră întotdeauna atât de neglijenți și nepăsători. Ușa se deschise încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-te și consultă psihanalistul ăla de la Centrul Artelor Medicale, cel care l-a ajutat pe Lenny să-și aducă magazinul de bijuterii pe linia de plutire. L-a vindecat pe Lenny de complexul în legătură cu vânzarea mătăniilor. Lenny îi este total devotat. Acum are un fel de contract exclusiv cu un grup de călugărițe care vând mătănii în vreo patruzeci de școli catolice din oraș. Face bani cu găleata! Lenny e fericit. Călugărițele sunt fericite. Copiii sunt fericiți. Sună grozav. — Lenny a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știa că femeia aflase povestea de la Kostenz, dar își continuă jocul. Da, era. Sunt un văduv al CCAA, Claire. Celelalte femei pur și simplu nu erau... Claire interveni: — Nu erau ea. — Exact, nu erau ea. Nu erau puternice, nu erau devotate, nu erau... — Ea. Danny râse. — Da, nu erau ea. Rahat! Parcă sunt un disc zgâriat. Claire râse și ea. — Ți-aș da eu o replică tăioasă despre inimi zgâriate, dar s-ar putea să mă pocnești. — Nu dau decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fiind permanent un exemplu de urmat. Rămân o neștearsă amintire pentru cei doi copii, ing. Elvira Opran și prof. univ. Dimitrie Alexa, pentru nepoți și strănepoți. Profesorul Ioan Alexa a studiat istoria adevărată a lumii, a țării, al cărui fiu devotat până la moarte a fost, dar, a plecat în veșnicie cu o mare durere pentru Basarabia. Cu siguranță, mereu se va ruga de acolo, din ceruri, la bunul Dumnezeu, să se facă dreptate, ca această palmă de pământ sfânt românesc, furată
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
societatea organică. Apartenența nu este de la sine înțeleasă, ci rezultatul unei alegeri conștiente. Și este greu să ne dedicăm cu tot sufletul unui anumit grup când sunt atâtea dintre care putem alege. Chiar dacă cineva procedează astfel, grupul nu îi este devotat la rândul său: există mereu pericolul de a fi respins sau lăsat pe dinafară. Același lucru e valabil și pentru idealuri. Idealurile religioase și sociale trebuie să concureze între ele, astfel încât le lipsește acel caracter complet, atotcuprinzător care le-ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
priveau arta, ca pe cel mai nobil scop al vieții și o puternică năzuință spre adevărata civilizație. Ce proces sufletesc se va fi petrecut în conștiința ei, de fată tânără și entuziastă, ca după puțin timp părăsește arta și se devotează în totul carierei didactice, unde funcționează timp de 35 de ani, jertfindu-se ca o vestală, pe altarul nevinovăției acelor prunci, cărora le-a fost mamă iubită, sprijin și mare mângâiere. Înlăturând vorbăria și născocirile nereale ale unor mari pedagogi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]