783 matches
-
lor, drepturile decurgând din tratate și echilibrul european. Prin atașarea Angliei la înțelegerea ruso-austriacă, Franța va fi nevoită să se încline și să urmeze linia stabilită de Londra, Petersburg și Viena. Englezii au înțeles că, în fond, era vorba de dezagregarea Imperiului Otoman, că rușii pot determina și grăbi această eventualitate și că Anglia, departe de zonă, ar ajunge prea târziu la împărțirea prăzii. Iată de ce, primind memorandumul, Aberdeen a răspuns că ... l-a primit. Refuzul Londrei de a acceda la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țariste s-a agravat. Nicolae I, în memoria căruia acea răscoală s-a imprimat pentru tot restul vieții, este mâna forte a „Sfintei Alianțe” și joacă rolul de jandarm al Europei. De fiecare data când „Sfânta Alianță” este amenințată cu dezagregarea, țarul face cele mai mari eforturi pentru refacerea ei. Am făptui însă o mare greșeală dacă am trage concluzia că țarul înțelegea să se subordoneze „Sfintei Alianțe” de dragul principiilor ei. Dimpotrivă, el n-a ezitat să le ignore atunci când o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rom�ne�. �n acela?i timp s-au cristalizat preocup?ri de sociologie moral?, de sociologia culturii, sociologia cunoa?terii, sociologia educa?iei etc. �Principiul activ� al societ??îi este interesul; via?a sociouman? este, �n fapt, o agregare ?i dezagregare a intereselor �n lupt? pentru Ideal. Pentru rom�ni idealul social era progresul �n civiliza?ie, consideră Constantin Dimitrescu-Ia?i (1849-1923). Alexandru Claudian (1858-1962) �n Sociologia literaturii relevă c? produc?iile culturale, artistice nu s�nt complet autonome, c? au
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
1918. Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat este înțeleasă ca elementul constitutiv al conștiinței naționale, iar relatările istorice naționale șterg sau minimalizează legăturile între evoluția cauzei românești și aceea a altor naționalități ale imperiului. Istoriografia națională română consideră, în mod global, dezagregarea Imperiului Habsburgilor ca un semn de progres, imperiul fiind considerat anacronic. Analizele istoriografiei străine, în special lucrările specialistului în problema transilvană, americanul Keith Hitchins, conchid asupra unor perspective mai complexe, în care ideologia națională transilvană a evoluat. Conținutul revendicărilor s-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi de pildă partidele politice, întreprinderile sau aparatele de Stat. Prototipul ar fi armata sau Biserica. Aflăm, aici, un adevărat salt calitativ: trecerea de la masele amorfe la masele construite. Ce schimbare de optică! Pînă acum, masele apăreau ca produsul unei dezagregări și al unei slăbiri a cadrelor normale ale vieții sociale. Rezultînd dintr-o năruire a instituțiilor, ele reprezentau o întrerupere a cursului regulat al lucrurilor. De la acest punct încolo, ele ar fi urmat să constituie energia elementară, substanța primitivă din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de evadare sînt serios pedepsite sau subordonate anumitor condiții riguros determinate. Astfel de tentative de evadare mai sînt numite dezastre sau apostazie. Dar pe noi ne interesează faptul că aceste mulțimi extrem de bine organizate, protejate astfel împotriva oricărei posibilități de dezagregare, ne dezvăluie anumite particularități care, la nivelul altor mulțimi, se mențin în stare disimulată"381. Prin alegerea sa, Freud face, definitiv, din domeniul psihologiei mulțimilor, o arie coextensivă celor ale societății și culturii. Lucru care, de altminteri, nu ne surprinde
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
însuși, scrie Freud, el dovedește prin chiar acest lucru că s-au rupt legăturile care, pînă atunci, micșoraseră pericolul în ochii săi. Atunci are senzația că se găsește singur în fața pericolului, ceea ce-l face să exagereze mărimea acestuia 433. În fața dezagregării colective, a eșecului în dorința de în-drăgostire și în cel mimetic, el se închide în el însuși. Se orientează spre dragostea exclusivă de sine care, crede el, îi va permite să supraviețuiască. În același moment, irezistibil, deasupra tuturor se ridică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
referință la persoana cezarului, prin apariția creștinismului fericirea aparține celor blânzi, celor non-violenți, făcătorilor de pace, căpătând o valoare tot mai concretă: trebuie să se facă pace și să fie construită în Cristos (cf. Efes 2, 14-18). Pacea depășește orice dezagregare: Dumnezeu este cel care sfințește și face credincioși: omul este făcut drept și capabil de raporturi drepte față de aproapele. Pacea omenească, depinzând de contextul social și fiind completată de cea dăruită de Cristos, tinde să armonizeze tot mai mult persoana
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină celei păgâne de-acum coruptă în toate manifestările sale. Din acest motiv, capitolul 6 ne invită să privim lumea cu o anumită detașare, ca fiind pătrunsă de răutate, în timp ce Imperiul roman este văzut și descris ca alunecând spre o dezagregare majoră. În continuare, concepția războiului este prezentată ca o crimă legalizată: uciderea individuală este echivalată celei colective; serviciul militar este caracterizat negativ, deoarece taberele militare sunt dominate de o mentalitate specifică unei violențe sângeroase; neînțelegând ideea fraternității specifice creștinilor, lumea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mod constant hotarele statului suveran. Suveranitatea, afirmă Connolly, "limitează prea riguros identificările și loialitățile ce trec dincolo de ea", fiind astfel necesară promovarea unui spirit al democrației ce depășește teritorializarea, întretăind statul la toate nivelurile (1991: 480). El numește acest fapt "dezagregarea democrației", sau, mai bine spus, "deteritorializarea democrației". "Ceea ce este necesar din punct de vedere politic", spune el, "este o serie de mișcări transnaționale și non-statale, organizate de-a curmezișul frontierelor statale, și mobilizate în jurul unor probleme de importanță globală, punând
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l are drept interpret protagonist pe autor, iar regizor și scenograf pe dăruitul și subtilul Dan Nasta. Luciditatea cărturărească și sensibilitatea rafinată a "meșterului" au urmărit desenul interior al celor patru personaje, dînd extensie stărilor care se succed, conducînd la dezagregarea etică, la neantizarea ființei umane a anti-eroilor din Calul verde. Este o regie "pe dinăuntru" ca să folosim o expresie a lui Arghezi, referitoare la scrisul poeziei. Spectatorii pot urmări, adesea în paralel, reacțiile unor personaje care se resping, și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dar noi știm că Obiectul nu Înseamnă nimic, că În spatele lui se Împletește vidul relațiilor umane, desenul din covor al imensei mobilizări a forțelor productive și sociale care ajung să se reifice În el. Vom aștepta irupțiile brutale și bruștele dezagregări care, la fel de imprevizibil dar și de sigur ca În mai 1968 vor veni să Întrerupă această slujbă albă.” Ideea Revoluției era Încă vie În mintea intelectualului francez, În vreme ce, În același an, peste Ocean, soții Ceaușescu, aflați În vizită oficială la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sustrage unei vieți pustii până la jertfa definitivă. Viața este o pândă permanentă, care pe care se umilesc, se devorează, se ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și focul). Că trupul nostru dispărea în unde,/ dar frumusețea trupurilor nu". "Acela-ce-nu-se-teme-de-nimic" este înfrânt de opreliști transcendentale: "într-un avânt nemărginit/ cu brațu-ntins spre-al zilei astru,/ ca spre-un vrăjmaș închipuit/ el odihnea neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la poezia lui Tudor Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, dar și la Macedonski și Octavian Goga. Adrian Păunescu trece prin exuberanța primelor sentimente, prin stări de jubilație, de neliniște, de spaimă în fața unui univers aflat în stare de proliferare sau de dezagregare, cuprinsă de o "boală fără nume". Aceasta ar fi taina cea mare de care se cutremură lumea. Sevele izbucnesc, regenerând universul sau strivindu-l, sortindu-l pieirii. Eugen Simion subliniază existența unor "simboluri întoarse", o dimensionare a miturilor cu sens
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spunea altădată Macedonski, "nu a făcut nimic demn de a vă smulge mila"; de o mie de ani, se cântă la fel. O anume boală cuprinde lumea, cauza este civilizația, poluarea, foamea și sărăcia. Cenușa și infernul ca semn al dezagregării, apariții întunecate ale ființei noastre sunt citate cu orgoliul sublim al ființelor alese: Am auzit infernul, fiți pregătiți,/ la întoarcere/ se va mai auzi odată/ ca o redeșteptare a unui stejar/ ce a căzut odată/ și acum se adună de peste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dar uneori e bine că tace și așteaptă;/ Când trec furtuni sau grindini sau mană peste vii,/ Când cade strugurimea atât de grabnic coaptă,/ Se coace agurida în viile pustii." Mai apare în acest volum obsesia morții și a ploii, dezagregarea lumii, un timp apăsător și întinat, de aici nevoia de a se purifica. Sentimentul de sfârșit de lume se deslușește într-o exasperantă monotonie, o lentă dezagregare a lumii: plouă peste veac, peste fostul dumnezeu, peste gurile ce au tăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în viile pustii." Mai apare în acest volum obsesia morții și a ploii, dezagregarea lumii, un timp apăsător și întinat, de aici nevoia de a se purifica. Sentimentul de sfârșit de lume se deslușește într-o exasperantă monotonie, o lentă dezagregare a lumii: plouă peste veac, peste fostul dumnezeu, peste gurile ce au tăcut, plouă peste tot ce simțim: "Plouă istoric și postum/ ploaia de dincolo". În acest context lupta împotriva destinului rămâne singurul sens al existenței ("Balaurul","Zarurile sunt aruncate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un motiv justificat pentru administrarea unei pedepse fizice severe, acestuia adăugându-i-se și anumite forme de desconsiderare și lipsă de respect față de tată sau soț. Pe de altă parte, violența sistematică și extrem de dură era asociată cu forme de dezagregare a familiei, cu tulburări comportamentale, amplificate, de regulă, de consumul de alcool. Aceste forme severe și constante de violență erau etichetate de comunitate ca fiind deviante, indici ai unei vieți de familie dezagregate, ai prezenței unor tulburări psihopatologice, neavând, în
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
singurii posesori ai aurului pămîntului, adevărata putere va trece în mîinile noastre." Rămîne totuși de pus în aplicare o ultimă strategie, extrem de complexă, pe care oamenii Complotului au învățat cu toții s-o utilizeze: aceea a corupției, a degradării moravurilor, a dezagregării sistematice a tradițiilor sociale și a valorilor morale. Copilul, mai ales atunci cînd aparține categoriilor dominante ale corpului social, constituie, în mod evident, obiectivul privilegiat. Se va încerca nu numai să se acționeze asupra inteligenței sale, asupra lecturilor, a modului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cel al Revoluției salvatoare sau al Complotului malefic. Toate sistemele metodologice cărora am încercat să le definim structurile se alătură direct fenomenelor de criză, cum sînt accelerarea bruscă a procesului evolutiv al istoriei, rupturile brutale din mediul cultural sau social, dezagregarea mecanismelor de solidaritate și de complementaritate ce ordonează viața colectivă. Toate aceste sisteme se referă la situații de vacuitate, de neliniște, la spaime sau la contestații. În mod constant, analiza tinde să ne aducă din nou la ceea ce Durkheim numea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
reprezintă etapa de plenitudine a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea). - Romantismul posteminescian coexistă cu realismul, sămănătorismul, simbolismul (sfârșitul sec. al XIXlea și primele decenii ale sec. XX) și se manifestă, frecvent, ca epigonism eminescian
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simbolismului Numind un spațiu preistoric al locuirii, lacustra devine la Bacovia un spațiu poetic ce semnifică finitudinea ființei umane, insecuritatea universului interior, mereu agresat de forțele distructive ale unei lumi ostile. Prima secvență a poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol „decupate“ din planul naturii (șirul nesfârșit de nopți, ploaia ce pare a lichefia totul, transformând obiectele diverse ale lumii întro materie amorfă). În această lume amenințată de un nou potop, eul liric resimte acut sentimentul solitudinii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe sine... dar nu spre a se disimula, ci spre a se exprima“. În primul rând, subiectul liric este omul care trăiește, destrămat de spaime, sentimentul eșecului. El se simte amenințat, invadat, anulat de mecanica distrugătoare a unei lumi în dezagregare și nuși disimulează spaimele, ci le exprimă obsesiv. În al doilea rând, lumea însăși se configurează ca un topos al morții, ca o multiplicare halucinantă de goluri istorice. „Personajul“ bacovian ființează, așadar, ca actor tragic pe scena lumii, în orizontul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]