790 matches
-
să treacă pe la tova Nichi să semneze. Copia mi-o aduci mie. Se ridică și el și-i conduse până la ușa pe care intraseră. Îl prinse pe după umeri pe Nisip, oftând: - Te-nțeleg, zău. Știu și eu cum e când dezgropi morții. Să-i iei, să-i duci, să-i privești în față. Mai ales dacă sunt și din neamul tău... Săptămâna trecută am fost cu soția la ea la țară, chiar la voi, la Șoptireanca. L-au dezgropat pe socru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e când dezgropi morții. Să-i iei, să-i duci, să-i privești în față. Mai ales dacă sunt și din neamul tău... Săptămâna trecută am fost cu soția la ea la țară, chiar la voi, la Șoptireanca. L-au dezgropat pe socru-miu ca să-ngroape un nepot dinspre soru-sa. Apropzito. Știți cine era nepotul? Se răsuci spre Macovei. Zâmbi, făcându-i complice cu ochiul. - Băiatul tovarășei Rela, părinte. Mata trebuie s-o cunoști bine de tot. Sora mai mare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clătină dojenitor din cap. Îl trase pe inginer după el, șoptindu-i ceva vesel la ureche. - În fine, oftă Goncea mai târziu, strângându-l și mai tare de umeri pe Nisip. Știu ce-nseamnă toate astea cu morții. Îngroapă-i, dezgroapă-i... Jale teribilă nene, neamuri, lacrimi. Și femeile, cu sentimentele lor de regrete. Te ia o amețeală grozavă. De la lingurică. Cu baldiseli, cu gânduri de depresiune. Cunosc și te înțeleg... De pe prichiciul ferestrei, acela ridicat în picioare, aplaudă de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
căsca la doar câțiva centimetri de mine? Și de ce înaintam ? De ce nu ziceam ceva? Știam unde mă aflam, știam ce caut și cine e acel bătrân, dar răspunsurile erau adânc îngropate în mintea mea, iar eu nu vroiam să le dezgrop. Îmi era teamă? De ce anume? Sau de cine? M-am oprit din mersul meu. Eram la doar câțiva metri de acel moșneag ce era atât de nemișcat, încât părea ca o statuie. Dintr-o dată își mișcă încet mâna, îndreptând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la tipul ăsta. — Dar ei vor ști că avem. Am făcut cel puțin un examen de toxicitate, din cauza accidentului, așa că avem sângele ... Proba aceea a fost pierdută. — OK. A fost pierdută. Dar cu ce ne ajută asta? Pot oricând să dezgroape cadavrul și să ia câte țesuturi vor. — Corect. — Și atunci? — Să-i lăsăm să facă asta. Așa spun cei de la juridic. Exhumarea cere timp, permise și bani. Presupunem că nu vor avea nici timp, nici bani ... și că lucrurile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cazul incinerărilor. Nu și la înmormântări. La incinerări. E atât de greu de înțeles, ce naiba? Mda, bine. Așa și fac, spuse Raza. — Nu, nu faci așa. Pentru că tocmai vin de la o exhumare și știi ce am văzut când l-am dezgropat pe individ? Niște picioare al naibii de subțiri, Raza. Și niște brațe al naibii de subțiri. La o înmormântare. — Nu, nu eu am făcut asta, zise Raza. — Ei bine, cineva a luat oasele. Raza porni spre birou. — Cum îl cheamă pe individ? — Weller. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
A spus că era drăguță. — Asta explică totul. — Haide, Marty, zise Raza, pe un ton împăciuitor. Îmi pare rău pentru chestia cu Weller, chiar îmi pare rău, dar oricine putea face schimbul. Chiar și cei de la cimitir puteau să-l dezgroape și să-i ia oasele lungi. Știi că se întâmplă peste tot asta. I-au prins pe tipii ăia, în Phoenix. Și pe cei din Minnesota. Iar acum, în Brooklyn. — Și sunt cu toții în pușcărie acum, Raza. — OK, spuse Raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dragoste, să vină Romanița, dascălul Caloianului. A treia zi după înmormântarea Caloianului, adică a treia joie după Paști, în ziua de Paparude, fetele trebuiau să se ducă iar în locul acela, la dezgropat mortul, la bocit iarăși, apoi dădeau drumul Caloianului dezgropat pe Olt, ca anul să fie ploios, îmi spusese Romanița, eu nu m-am mai dus să le văd, că mă speriase aia de țipase ca nebuna după bărbatul ei mort, aia cu aaa!!! Așa am ținut-o mereu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru visul lucid este dimineața. Corpul se încarcă energetic și accesul în astral este determinat de regimul alimentar și spiritual. In viitor e posibil să ne mutăm pe Lună ca în romanul lui Henric Stahl, „Un român în Lună”... „Luna dezgroapă o groapă tu știi că sângele refuză să plece din maci din rănile copacilor curg păsări acum și tăcerea te roagă să taci.” (R.Drăgoi) „Exactitatea este suma totală a erorilor compensatorii” (Wingfield) Modelul Chinezii și-au trimis o zi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
datorită ravagiilor făcute de holeră mai ales în comitatul Hunedoara și scaunul Orăștie, populația superstițioasă din partea locului - aparținând lumii rurale - s-a arătat convinsă că această boală drăcească, cruntă și nemiloasă se datorează strigoilor, drept care s-a dedat la excese, dezgropând morții, înmuind cârpe în sângele din inima lor sau arzîndu-le cadavrele, cu toate interdicțiile lansate de autorități. În circulara din 9 august este inclus și orașul Deva, unde s-au semnalat primele 5 cazuri cu 2 decese, iar în cea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
știe, de altfel, că factorul psihic joacă un rol enorm cu prilejul acestor epidemii. Ca dovadă că frica e în stare să învingă chiar scârba cea mai urâtă poate servi următorul exemplu: într-un sat dunărean (Rasu), câțiva țărani au dezgropat în secret primele victime ale holerei, câteva zile după înmormîntarea acestora; le-au scos hainele deja în parte putrezite și s-au îmbrăcat în ele, în speranța de a se salva astfel de holeră. Acești țărani nu s-au îmbolnăvit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat! Nu-ți pierde capul, mergi cum poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat! Nu-ți pierde capul, mergi cum poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-e frică să adorm și să visez, mi-e frică să scormonesc, urlând, În molozul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare a lumii, buză a focului, Candelă a frumuseții. Mie Îmi aparții, mie și tuturor, deși de abia avem timp să ne privim, și viața ca să păzim flacăra ta”... ... Nimic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cred. N-avem încotro. Am nevoie de tine să mă ajuți. Ileana nu răspunsese, se mulțumise numai să dea tăcută din cap. Înțelegea foarte bine ce voia să spună soțul ei. Gândul că va trebui să meargă la cimitir ca să dezgroape cadavrul bătrânului nu o încânta absolut de loc. Era însă conștientă că dacă vor să stăpânească vâlva atunci le trebuia toiagul. Femeia se ocupă mai departe în liniște de treburile gospodărești. Mă duc la cimitir, îi spusese el Ilenei, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de care n-ar fi trebuit să se despartă niciodată. Știa că nu-i decât o nălucire, moșul era mort și îngropat de mai bine de o săptămână. Chiar el îi răscolise mormântul cu trei zile mai devreme. De ce îl dezgropase? Ca să ia toiagul, singura armă cu care putea ține în frâu vâlva. Se lăsă din nou la pământ, concentrându-se cu toată ființa lui. Îi trebuia toiagul, avea nevoie de el dacă voia să scape cu viață. Cu ochii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de trei ori Măritul Ștefan, odată nu cu mult timp înaintea bătăliei de la Podul Înalt (1475), întregul tezaur de informații prezentat ne captează interesul, de parcă am parcurge un roman de aventuri! Ion N. Oprea face un act de dreptate. El dezgroapă din subsolul tăcerii impuse de regimul totalitar adevărata față a intelectualității românești decapitată de forța brutală a unei ideologii ce-și propusese să schimbe lumea prin violență. Rând pe rând ni se descoperă înaltul ei patriotism și o ținută intelectuală
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
al americanilor în lac, oamenii se fac că-l cred și râd mânzește. Solul pepenăriei cu aspect de pârloagă e atât de greu, că te aplatizezi de cum sari pârleazul și începi să faci primii pași pe el. Băiatul lui Sevgin dezgroapă de-aici pepeni cât tot trunchiul lui, ba chiar mai mari, fiindcă atunci când îi ia în brațe, nu mai vede decât verdele întunecat al lubeniței și cerul de deasupra. Sunt pepeni ca-n Texas, domnu’ Tudor, ce n-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
eram în siguranță. M-a trezit Adél. — Nu-ți fie teamă - mi-a spus. Am aranjat totul. Te-am programat la croitor. Am întrebat-o dacă știe ce or să-i facă lui Eberhart. Bineînțeles că știa. Au să-l dezgroape și au să-l ducă într-un cimitir mult mai mic, dar cu atât mai faimos. Poate că or să-l pună chiar alături de iubita lui. Pentru că, din motive de siguranță, în țara noastră artiștii sunt așezați în cimitire separate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el să bem ceai de iasomie adevărată. Pe care a adus-o nu demult din China, „dacă nu sunt prea insistent“, și nu a fost, căci aș fi băut orice, chiar și din China, numai să nu trebuiască să-l dezgrop pe Bálint. Da, comoara mea, în seara aceea mămica s-a dus cu el. Închiriase o căsuță cochetă în zona verde, „doar șapte camere“ - a spus el cu modestie, și numai pentru câteva luni, cât timp va avea reprezentații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rămas în viață nici una. Așadar, din uvertură lipseau tocmai cele ce ar fi constituit circumstanțele unei copilării obișnuite. Bucuria descoperirilor, a mirărilor, a misterelor. De pildă, să aprinzi în septembrie frunzele îngălbenite ale nucilor de pe malul lacului cu o lupă dezgropată din adâncul vreunui sertar prăfuit. Sau să developezi, în niște soluții puturoase, de unul singur, imaginea latentă, ca apoi să observi cum se albește totul la lumină, pentru că ai fixat-o prost. Subliniez: bucuria. Se poate, ba chiar e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de la spate și am izbucnit în plâns și mi-am amintit totul. Îl strângeam de-i pârâiau paiele și mi-am ascuns fața în blana lui, ca măcar pe mine să nu mă audă. Engelhard plesnea de fericire. I-a dezgropat de undeva clientului un scaun, se învârtea în jurul lui și devenise aproape lingușitor. Cu toate că la el au făcut coadă și oameni de stat în toată firea. Nu s-a mai întâmplat de când exista atelierul să expună de zece ori pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să exploreze mai amănunțit Templul Zeului Adormit. - Vreau să văd dacă propulsoarele atomice sunt încă operaționale. Poate că voi putea să-mi iau zborul cu întreg Templul. Zâmbi. - Poate că se vor gândi că este o manifestare a Zeului care dezgroapă agresiunea comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
puturos, deci, erau acolo cu toții, în afară de Prodan cel Mare, comandantul nostru, de pe strada noastră el era cel mai în vârstă, înainte de frații Frunză nu-l putuse bate încă nimeni, el făcuse rost și de cască, ne-a povestit că a dezgropat-o din mormântul unui soldat căzut în războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]