1,719 matches
-
1929) nu era oare națiunea catolică prin excelență? Și legile rasiale italiene ratificate de monseniorul Pacelli, și aplauzele Bisericii din Franța sub Vichy... Erezia creștină a fost disprețuită suveran de maeștrii Talmudului, iar Yeshayahou Leibowitz nu-și ascundea un anumit dezgust pentru această idolatrie pretențioasă. Oricum un evreu n-are a se defini în raport și contra unei excentrități apărute mult după el. Creștinul nu apare pe radarul conștiinței evreiești, iat-o însă pe aceasta din urmă obsedând din interior conștiința
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Germania și aliații din războiul anterior. Astăzi acest ofițer general stă într-o umbră prudentă și o tăcere pe care nu le avea odinioară. Activismul separatist flamand, a cărui colaborare cu inamicul între 1914 și 1918 provocase sancțiuni severe și dezgust din partea elementelor patriotice, nu mai îndrăznea să acționeze pe față, ca în trecut. Totuși, vedeam cum sub ochii mei, în parlament și în țară se continua o anumită luptă, flamazii făcînd eforturi să-și desăvîrșească succesele, în limitele revendicărilor legale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și se defulează în înjurătură. Mânia evacuează reflexia și înlocuiește corectura prin anatemă. Mâniosul reacționează rapid („iuțime“ i se mai spunea mâniei în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi tatea știa că mânia e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
întâmplare era cuprins un interval, erau lucruri ce nu-și găsiseră locul, bătaia de cap în fața cui să vorbești sau să taci, când, unde și cum. Să sondezi, aflată în vizorul autorităților, limita lucrurilor nepermise, să-ți arăți prin tăceri dezgustul la ședințele din fabrică și la interogatorii, să manifești o anume atitudine în mod deslușit, însă nedemonstrabil. și când e nevoie, să vorbești, dar fără să dai un răspuns, ci doar să reiei întrebarea slujindu-te mereu de cuvintele conținute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
citeam satisfacția în priviri. — Mulțumesc pentru masă! A fost delicioasă! Nu mai văzusem în viața mea o fată frumoasă și slabă mâncând în halul ăsta. Ca bucătar, nu puteam fi decât încântat, dar în același timp nu-mi puteam înfrânge dezgustul. — Întotdeauna mănânci așa de mult? am întrebat ușor stânjenit. — Da, răspunse ea calmă. — Și nu te-ngrași deloc? — Am stomacul dilatat. Nu pun pe mine indiferent cât de mult mănânc. — Cred că te costă cam mult mâncarea, nu? Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
părintele camilian Giuseppe Sommavilla. Credincioșii erau puțini iar prezența noului recrut a trecut neobservată. La revenirea în dormitor, un grup de camarazi a încercat să-și bată joc de el. Unul dintre ei, strâmbându-și nasul și mirosind aerul cu dezgust: «Ce miros de tămâie! Oare e vreun preot fals printre noi?». Calabria, neînfricoșat, adresându-se celui care maimuțărea gesturile preotului celebrant, îi spuse: «Da, eu eram cel care slujea în dimineața asta la Sfânta Liturghie. Și sper ca într-o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a întins-o la el în cameră, pretextând că trebuie să se pregătească pentru un test, Sarah s-a instalat în camera media ca să joace Binobee, un joc-video despre o albină fermecătoare dar incapabilă să zboare, a cărei expresie de dezgust reușea de fiecare dată să mă alarmeze. Am mers în birou, am închis ușa și mi-am umplut o cană mare de cafea cu votcă (nu mai aveam nevoie de nici de mixer, nici de gheață) și am dat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe lângă Wendy și copii, zise Jayne. Trebuie să fi văzut cine era dacă a fugit pe lângă ei ca să se urce în mașină, corect? - Păi...nu. Nu...Cred că a sărit pe fereastra lui Robby ... Fața lui Jayne se umplu de dezgust. Trecu pe lângă mine, intră în birou și puse arma la loc în seif, încuindu-l. Am urmat-o tăcut, uitându-mă de jur împrejur, să văd dacă exista vreo urmă a cuiva care fusese în casă, că nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de familiară. Am înțeles că această scenă fusese atât de bine repetată, încât puteam să-i ghicesc dialogul. M-am uitat din nou la Robby și nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că dincolo de indiferența afișată era dezgust, iar dincolo de dezgust, furie. Păru să-mi observe suspiciunile când m-am pomenit uitându-mă din nou la cutiile acelea și m-a întrebat încă o dată, pe un ton apăsat: - Dar dacă durează, tată? Privirea mea se fixă înapoi asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înțeles că această scenă fusese atât de bine repetată, încât puteam să-i ghicesc dialogul. M-am uitat din nou la Robby și nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că dincolo de indiferența afișată era dezgust, iar dincolo de dezgust, furie. Păru să-mi observe suspiciunile când m-am pomenit uitându-mă din nou la cutiile acelea și m-a întrebat încă o dată, pe un ton apăsat: - Dar dacă durează, tată? Privirea mea se fixă înapoi asupra lui. „Tată“ nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
privințele. A doua lovitură i-au dat-o partizanii politici, liberalii, când n-au voit să-i pri mească reformele constituționale: colegiul unic și libertatea deplină a presei. O mare amărăciune intrase în sufletul bătrânului ziarist și om politic. Un dezgust de lucru și chiar de viață îl cuprinsese, de aceea anunțase în ziarul său că cariera-i politică este sfârșită. Ales deputat la București, la Ploiești, la R. Sărat, Rosetti refuză toate mandatele rând pe rând. Din Camera de revizuire
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
să crească în tine el și Marinca te-au adus atît de aproape de eroina lor, încît nu mai știi care e stomacul tău și care e al ei. Atunci cînd prietenul ei (Alexandru Potocean) încearcă s-o atingă, îi împărtășești dezgustul. Revolta ei împotriva lui e un moment de mare dramă, o mică explozie în a cărei lumină se întrezărește ceva fundamental strîmb și irezolvabil în relațiile dintre bărbați și femei, dincolo de ce-a făcut comunismul din ele. Totul pornește de la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să aibă o finalitate. „Antologia rușinii“ - susține Virgil Ierunca într-un text programatic, publicat în nr. 71 din noiembrie 1957 al revistei România Muncitoare, în preambulul primului episod al unui lung și trist serial - „va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1866-1999: dicționar, Editura Academiei Române, București, 1999; Ștefan Ștefănescu, Enciclopedia istoriografiei românești. N.M. și D.T. ANTOLOGIA RUȘINII Texte programatice de Virgil Ierunca „Începând cu acest număr, România Muncitoare întocmește o nouă rubrică - «Antologia rușinii»“. Ea va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieși din comun prin stupiditatea, servilitatea și neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care și-au pierdut nu numai conștiința, ci și măsura. Măsura supușeniei lor față de regimul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
s-au lăsat vrăjiți de spectacolul lui, mai ales în perioada electorală. Însă politica românească ajunsese să aibă o reputație atât de proastă, iar principalii ei actori se bucurau de o cotă atât de scăzută, încât Vadim nu putea inspira dezgust unor alegători cărora nu le mai păsa de statu quo, atâta vreme cât dădea glas frustrărilor lor. El a respins orice acuzație de extremism (și demagogie), afirmând că dacă putea cineva să dovedească acest lucru, era gata să părăsească politica. Vadim și-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
România. Voi cita câțiva autori avizați în acest sens. Iată de pildă, opiniile d-lui Gabriel H. Decuble: „În realitate, implicarea tineretului român în politică este aproape nulă. Unul din motive ar putea fi dezorientarea specifică vârstei. Altul ar fi dezgustul generalizat, faptul că politica este un domeniu predilect al decadenței moderne, în care pentru orice crez se jură cu degetele încălecate. O bună parte din vină este la partide, la modul în care au înțeles ele să articuleze ofertele politice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu, un adevărat cuib de holtei, unde se adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți, ca să nu mă molipsesc și eu de această patimă, încunjurat cum era de oameni care nu cunoșteau altă petrecere decât cărțile. Dar, în schimb, precum zisei, m-am dedat la o îndeletnicire mai estetică, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de român, să-l umilească, să-l batjocorească, să l disprețuiască, pentru că este român și nu este de viță nobilă sau pentru că nu este străin de viță regească nu ? Despre alt nume mare, cu rezonanță pentru România, am citit cu dezgust. Este vorba dspre academicianul istoric Dinu Giurăscu, care printre multe altele îl acuză pe N. Ceaușescu de demolarea "Stadionului Republicii". Până în 1950, începând cu 8 iunie, acolo începeau serbările străjerilor cu ocazia omagierilor urcării pe tron a regelui Carol II
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
conștiința și sufletul nostru, că-i urâm, că-i judecăm. Și o știu. De câte ori nu am auzit vorbele inconștiente: „Warum denn hasst man uns so?“(De ce oare ne urăsc așa? (germ.).) Pentru renegații noștri nu putem avea decât dispreț și dezgust. 1918 să fie anul izbândei, anul realizării visurilor celor mai scumpe, săvârșirea operei tatălui nostru prin fiii lui, dezrobirea românilor, singura mângâiere ce doreau și voiau regele Carol și tatăl nostru după pierderea Basarabiei. 1917 trece multe și mari datorii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Aș vrea să mă gîndesc la ceva, aș vrea să caut un cuvînt cu care să deschid discuția, să ies cumva din atmosfera asta, să pot pleca, mai bine-zis să fug, să ajung undeva unde să vărs greața din mine dezgustul de mine însumi -, să mă pot jura în fața cuiva, chiar și-n fața unei pietre, că n-o să se mai întîmple... Dumnezeule, într-adevăr, am fost satană! Ce greață mi-i de mine!... Dimineață am fost vulgar cu doamna Teona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi place să nu se complice, de-aceea lasă impresia că poate trăi fără, surîde Vlad molcom, parcă să-mi alunge gîndurile rele, prinzîndu-mă prietenește de braț. Nu, Vlade. Nu teama de complicații m-a făcut să fiu astfel, ci dezgustul, spune Dinu. Dezgust?! se miră Vlad. Exact! confirmă Dinu. Pentru mine, dragostea are un înțeles mare, văd în dragoste frumusețe și puritate: un suflet întîlnind un altul pe măsura lui... Închipuie-ți ce frumos mi-ar sta să fiu prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să nu regret atîta, să nu suspin atît". De unde știi că-i blondă?! tresare Dinu, eliberîndu-și brațul din strînsoarea mea. Nu știu. Astea-s versuri de Esenin. Ah! exclamă el, închizînd brusc ochii, scuturînd din cap ca de friguri, ce dezgust mă apucă uneori numai gîndindu-mă!... Cum naiba reușiți voi tu și Vlad să treceți atît de ușor peste...?!... Cine spune că reușim, Dinule? îl întreb eu surîzînd. Nu uita ce ți-am spus: fata de la I.L.L.... Mda... Poate că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el de atrăgător și de deștept. Ce gogomănie! Nici nu-i mai dădea atenție lui Edi când acesta îi spunea că vrea să-i prezinte o fată. Aștepta resemnat să treacă momentul penibil al prezentării, momentul de sur prindere și dezgust prin care treceau fetele, și tot ce-și dorea era să le studieze fugar pe sub pleoapele căzute și să vadă ce ar putea cuprinde într-un desen. De data asta însă, nu mai era cu o tipă de genul Andei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din față, de unde extraseră un pliant cu instrucțiuni pentru situații de urgență, și ochii i se repeziră să înfulece detaliile salvatoare - la o adică. Pe mâinile lui păroase și butucănoase, aproape pătrate, străluceau broboane de sudoare. Clara își retrase cu dezgust privirea de la mâinile lui transpirate de frică. în mod bizar, etalarea asta de agitație nervoasă din preajma ei îi înghețase, pur și simplu, orice fior de surescitare. își întoarse privirea înspre revista nedesfăcută de pe genunchi. Chiar atunci se deschise o ușă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era o vreme umedă, de-a dreptul mocirloasă și, din nefericire, Georgiana îi dăduse întâlnire la un restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o atingeau pe haine și pe cizme. Nu-i plăceau ploile, așa cum nu-i plăceau nici ninsorile care acopereau totul de nu mai știai unde te afli. O înspăimânta ideea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]