794 matches
-
cunoști nimic din munca ce se desfășoară în cele mai multe școli, dacă negi că elevii noștri prind treptat obișnuința de a-și distribui atenția. Această împărțire a atenției, cu corolarul ei: dezintegrarea caracterului, este atât de frecventă, încât reușește să te dezguste de școală.” Din perspectivă sociologică, menirea profesorului era să îl sprijine pe copil în direcția cunoașterii mediului social în care el trăiește, pentru a fi capabil să-și raporteze mereu propriile trebuințe și instincte la cerințele mediului proxim. În timp ce ,,vechea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Pythiei. Sursa puterii provine din informațiile acumulate pe ecranul unde se aglomerează noi și noi imagini ale prezentului. De la un timp, curgerea lor necontenită a ajuns să stârnească mai mult lehamitea decât interesul spectatorilor. Îmbătrânită, pierzându-și farmecele, Pythia e dezgustată de ceea ce socotește drept mereu aceleași porcării (III, p. 91). Marcos se uită cu spaimă la aceste imagini fără sens care sunt înghițite de alte imagini fără sens (III, p. 92). De când privește fix ecranul, Oedip a descoperit doar că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Jules Renard 721. „Să rostești douăzeci și cinci de aforisme pe zi și să adaugi, după fiecare : Totul e cuprins în asta>>.” Jules Renard 722. „Citesc un roman după altul, mă îndop, mă umflu cu ele, sunt sătul până-n gât, pentru ca să mă dezgust de banalitățile lor, de lucrurile răsuflate, de convenționalismul lor, de procedeele lor sistematice și să pot scrie altfel.” Jules Renard 723. „Principala deosebire dintre literatură și viață : în cărți, proporția de oameni excepționali e mult mai mare decât în realitate
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de lemn hălci mari de ficat negru de bivol și frigărui, rinichi și altă cărnărie. Totul e primitiv și puțin atrăgător. Caragiale adora aceste spectacole populare și aceste 78 bucureștii de altădată dejunuri rustice; Panu însă nu le putea suferi. Dezgustat de spectacolul ce-l avea înainte, declară că nu poate rămâne căci i se întoarce stomacul. De aceea se urcă în birjă și porni repede în oraș, spre a dejuna la Capșa sau la otel Bulevard. Democratul Panu erea foarte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ianuarie nu l-am întîlnit. Căderea Albatros-ului este o durere! Ce să mai spun! I-am scris lui Barbu (Eugen n. red.), lăudînd veselia din casa lui, acum că i se mai datorește o penibilitate. Sînt peste măsură de dezgustat! Cel mai rău e că nu pot nici să scriu și nu-mi revin. Citesc. În aprilie am opt (!) examene și eu încă n-am început să citesc nimic în acest sens. Mă hotărîsem să încep azi, dar am preferat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Risipitorii de noi! După ce ani în șir, deseori, n-am putut diferenția flacăra de scrum. Am ars doar. Acum, am o împăcare, dorința de claritate nu ne mai putem lepăda oricum de viața noastră. Sigur, tăvălugul social ne-a cam dezgustat în ultimul timp, "dramaturgia" democratică de asemenea. Nu mai vrem să ne sacrificăm pentru pene și alte lozinci. Dorința-ne de echilibrare și-n plan social poate un drept reflex al rănilor pe care nu vrem să ni le mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se face o transformare de sentimente. Sigur că durerea acută persistă, dar se simte înșelat. Simte că fata n-a răspuns cu sinceritate la sentimentele lui. Gândul lui este acum de a-i spune ei în față cât e de dezgustat. Ce l-a indignat e că ea a luat bani. În concepția lui de tânăr cinstit, acest fapt are ceva dezgustător. Mai e la el o ură teribilă împotriva părinților pe care i-ar omorî. Sâmbătă, 29 iulie. La ora
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
11 rue Duhesme. Or, acolo sus, în Montmartre, sunt departe de biblioteci și mai ales nu am loc unde să lucrez. Din fericire, în luna iunie plecăm pentru treizeci de zile la Ascona. Înainte, trebuie să termin Yoga - care mă dezgustă și mă deznădăjduiește deopotrivă. Sper ca toate nefericirile și necazurile mele să se termine la sfârșitul lui septembrie, când vom intra în apartamentul dr. Godel, la Vâl-d’Or șsic!ț (15 minute de Paris). Am găsit la Hôtel de Suède
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decât ungurii). În realitate, grație uniformizării comuniste, provinciile României au ajuns să semene destul de bine Între ele și, În afara unor voci izolate, nimeni nu pomenește de vreo federalizare. Visează poate la ea unii unguri din Transilvania și câte un român dezgustat de „bizantinismul“ din „vechiul Regat“ (ca jurnalistul clujean Sabin Gherman, autor al unui articol care a stârnit scandal: „M-am săturat de România“). A existat și un efemer „partid al moldovenilor“, dar fără un program autonomist bine definit; până la urmă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un seif la Bank of America, pe Ventura Boulevard, lângă un McDonald’s părăginit. Când am dus câteva costume Armani la un croitor pentru a le ajusta (pierdusem în doar câteva săptămâni toată greutatea acumulată în vara aceea), m-a dezgustat să descopăr că marea majoritate a cusăturilor din turul pantalonilor erau pătate de sânge, consecința, dar asta o vom afla mai târziu, unei intervenții chirurgicale precare în Minneapolis, pentru introducerea unui implant în penis. Datorită combinației toxice dintre diabet și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
celelalte. Mi s-a spus același lucru și despre israelianul de rând. Excelentă știre. Ca militar, n-am un gust deosebit pentru extreme. Știți, nimeni nu urăște războiul mai mult ca ofițerii și infirmierele. Cei care îngroapă încărcături explozibile mă dezgustă. Și războiul civil? Nici Hezbollahul nici noi nu-i vom oferi niciun pretext armatei libaneze să recurgă la arme. De altfel, ea ar ezita să tragă în noi. Mișcarea noastră de protest va fi una pașnică. Nimic insurecțional. Și frontiera
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
telectual de soi aparte, capace, la o adică, să scrie și lung: teză doctorală, articol de specialitate, prefețe și alte notule, străbătute totuși de "horror unitatis". Și azi mai cred că "small is beautifull", cu toate că tractatele au încetat să mă dezguste. Unele, mititele & cochete, aș concocta. Numai: acelea îți sug viața ca niște lipitori diabolice. Mici și patafizice: nu degeaba îl voi fi frecventat, o vreme, pe Jarry, invalahizându-i, notulizându-i și prefațându-i chiar un roman. Iată, ai aflat acum, Adriene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
română? În afară de prăpădul și invazia mediocrității mai ales în poezie dar și în proză, faptul că orice scriitor se simte și critic iar ce mi se pare și mai dezolant că orice critic se simte și poet. Discordia creatorilor mă dezgustă; faptul că nu pot fi prieten (dar sunt totuși) și cu "tabăra adversă"; de multe ori mă simt ca în cel de al treilea Reich: Cine nu e cu mine e împotriva mea! Ce te apropie de România? Numai limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
P.N.L. în alegerile comunale care au avut loc în zilele de 29 septembrie și 1 octombrie, dar și despre opoziția conservatoare, „decăzută”, pentru că „nu are principii, fiind că sunt oameni de ocasie cari nu umblă decât după interese personale”. Publicul, dezgustat de confruntările politice, ce deveniseră „o luptă pentru ciolan”, era hotărât să nu mai citească ziarele. Situați la porțile Orientului, cultura politică și spiritul civic erau puternic grevate de moștenirea practicilor orientale. Publicația hușeană își îndrepta atacurile dure împotriva nonvalorilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rupse brațul; mulți zăceau a doua zi în zori pe trotuare și prin grădini. Și în ce stare! Într un lac de murdării rezultate din prea multă băutură și mâncare. Aproape nu se mai putea circula. Această destrăbălare, deși ne dezgusta și ne îngreuia situația temporară, ne bucura totuși, demonstrându-ne starea de dizolvare a armatei, corupțiunea șefilor și, prin urmare, capacitatea lor scăzută de luptă, deși ne-au anunțat luarea Râmnicului Sărat, adică a tranșeelor dimprejur, unde se luptau numai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Trei zile înainte de plecare, sosi Lupu Costache, pe care nu-l mai văzusem de câtva timp, ca să spună mamei că administrația moșiei Florica cu Gheorghiu a trecut de la germani la sindicatul de Ialomița. Întinzându-se pe urmă la vorbă, ne dezgustă și [ne] indignă prin entuziasmul cu care vorbi de succesele germanilor, de venirea Kaiserului la Curtea de Argeș, București, Constanța, Sinaia, de gloria de a inspecta un front ce se întindea de la Marea Nordului la Marea Neagră, de reluarea ofensivei în Moldova, de cucerirea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oameni politici, dar și mai decepționați de a nu prinde nimic compromițător. „Credeam că sunt mai interesante“, îmi zise șeful. „Pe cele interesante nu le ținem la mine, îi răspunsei, sunt departe de aici, unde nu bănuiți.“ Aceasta i-a dezgustat. Vroiau să termine mai iute, dar nu le-o îngăduii și cu zorul se uitară peste tot, ca să nu mai justificăm altă percheziție. Căldura era extremă, 37° la umbră. Ofițerul strâns în uniformă nu mai putea. Se urcară sus, la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aș fi putut justifica vânzarea echipajului și întrebuințarea banilor. Dar această pierdere, care m-a făcut atunci să vărs sudori de necaz și să petrec o noapte fără somn, a fost pentru mine de un neprețuit folos, deoarece m-a dezgustat pentru totdeauna de a mai pune mâna pe cărți, încât pot zice cu mândrie că prețul biciului n-a mai sporit pănă-n ziua de astăzi cu un ban macar. Mulțămesc lui Dumnezeu că s-a întâmplat așa! A quelque chose
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
față de noi Înșine și cu inima ușoară, acele atât de utile și de confortabile truisme și locuri comune, comprimându-ne, de aceea, posibi li tățile timpurii, atât de prețioase, ratându-ne Îndemnurile vârstei când ți se iartă orice insuccese și dezgustându-ne, Îndepărtân du-ne continuu și de acea aplicațiune perseverentă care te apropie, În cele din urmă și cât de cât, cu poticneli și succese variabile, de acea realizare personală care, din pricinile arătate, a Întârziat până dincolo de maturitatea noastră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor de această prezență prietenoasă a dascălilor, pe când ai noștri fumau țigări peste țigări În cance larie, discutând politica zilei și văitându-se de insuficiențele elevilor. și să ne mai mirăm că generațiile ce urmară s au aruncat și ele, dezgustate de școală și speriate de decadentismul nostru, În brațele Gazetei Sporturilor, unde Învățară pe de-a rostul compunerea și valoarea echipelor de football de pe Întreaga suprafață a globului pământesc? O Întrebare pusă de mine, prin 1940, elevilor mei din clasa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale celor mai ispititoare dintre ele, dar de o natură inumană - cum am cunoscut atâtea și cum Îi spu neam uneia: „Acum Înțeleg de ce ajung bărbații pederaști“ -, femei În stare să ne amărască sufletul și carnea de pe noi, să ne dezguste de tot neamul lor muieresc prin dificultățile și complicațiile lor morale și fiziologice.) Nu-i nici o săptămână de când s-a mutat din blocul În care locuiesc un fabricant recent de romane cu morală proletară, care avea de concubină și trăia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aruncă cu ochii închiși dintr-o extremitate într-alta; un leneș fără pereche, lipsit de orice fel de ordine în idei, de orice simțire cinstită, un neputincios la 24 de ani, nici om în toată firea, nici copil; un desfrânat dezgustat de desfrâu și un sfânt ipocrit și plictisit de virtute... Nimic nu Vă mai este pe plac! Toate lucrurile ce Vă cad în mână încep să duhnească a putregai și să poarte pecetea incapacității Voastre fundamentale. Nu știți ce vreți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cald, ba prea frig... Mă sminteam în mijlocul patului meu, mă zvârcoleam, mă răsuceam. Lucrul cel mai grav era că nu știam de ce să-mi agăț emoția, de cine să mă iau... În mod mecanic, mi-o reproșam mie însumi, mă dezgustam de propria mea persoană, confirmându-mi încă o dată lipsa mea de valoare și de calitate... Nu reproșam nimănui nimic, îmi reproșam totul mie însumi și, cu toate acestea, o indignare surdă se ridica în mine împotriva tuturor celorlalți, o dorință
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
voi deveni, la ce voi face sau la ce aș avea poftă să fac în sfertul de ceas următor. Răutate dublată de conștiința inutilității acesteia... După ce am notat toate acestea pe hârtie - însuși faptul de a o fi făcut mă dezgustă... 24 iulie 1953 șocul! Este ziua în care renunț în chip conștient să mai tind spre fericire. 25 iulie 1953 Proces de intenții... Simțământul unui lucru grav... 28 iulie 1953 Nu mai există Infante în Aragón! Cele trei hagealâcuri După
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile de oră. În schimb, plictiseala, dezgustul și apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi (nici chiar eu), mă liniștesc și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]