864 matches
-
Cioran, ignorându-și apartenența la un spațiu anume, recunoaște în Eminescu unul dintre marii scriitori ai lumii, păcat de strâmtoarea limbii române care nu i-a rezervat niciodată posibilitatea de-a ieși în lume cu adevărat. Noi toți ceilalți, ne dezicem mai devreme sau mai târziu de această povară blestemată, care ne face astăzi să roșim în ochii celor care mai demult și-au construit imperii pe seama noastră. Mi-e milă de jalnicul destin al acestui popor. Se pare că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie" de un "spectacol" în literatură, de o "înnoire", de o "transformare" după chipul "omului nou" care să oprească ceea ce peceria nu putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în arena socială. Ori, o "mișcare", o "nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românesc și să-l facă viabil, mai ales că noua mișcare spirituală nu este exclusivistă nici măcar pe tărâm confesional: "Hristos a venit pentru toți oamenii" (p. 60). Însuși Jean Francois Lyotard, care a lansat termenul de postmodernism (1979), s-a dezis după ceva mai mult de un deceniu, după cum la noi acasă Al. Mușina, L.I. Stoiciu și Mircea Cărtărescu s-au lepădat de acesta, poate și din conștiința faptului că postmodernismul cultural, cu sau fără suport economic, duce inevitabil la subcultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
semnifică o "rupere" de simetrie în idealitatea lumii, un salt "către poezia de dincolo de cuvinte" (p. 231). În concluzie, poezia ar fi ca și în alte cazuri translingvistică, născută dintr-o efervescentă "zonă a transparențelor". Nichita Stănescu nu s-a dezis niciodată de "arheul" eminescian, găsind, prin puterile modernității, drumul spre "lumea-lumen". Milan Kundera, cel din romanul L'Imortalite, și-a deconspirat convențiile și instrumentarul literar, după canonul postmodernității, în timp ce în Gluma sau Insuportabila ușurătate a ființei (1984) autorul se arată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca mutație etnică și "cuvânt magic") ar fi posibilă? Sau, dimpotrivă, spiritul unui neam se vădește imuabil, conservându-și, în pofida infiltrațiilor, a metisajului din vremurile noastre, plasma etnică? Să mai adăugăm că moralistul Cioran, contemplând delirul eului de odinioară, se dezicea de acele afirmații "incredibile". Ele îi păreau "obsesiile unui străin", venind din preistorie, va recunoaște în Mon pays. Totuși, în pofida declarațiilor, se putea rupe Cioran de acel "trecut deocheat", uitându-și iubirea "răsturnată"? Dacă Emil Cioran, biciuind, în anii tineri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în esență "tragismul destinului eminescian". Așa se explică de ce întâmplările petrecute la 20 iunie 1883, dată reper în existența mentală și nu numai a lui Eminescu, și de după aceea, au fost raportate exclusiv la suferința sa. Nu întâmplător Theodor Codreanu dezice considerațiile despre Eminescu, susținute de Ilina Gregori, de pildă, care propune a se recunoaște în genialul poet "un mare bolnav", teză din care se subînțelege unde se vrea a se ajunge: la absolutizarea nefericirii. Trebuie înțeles că există o criză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1845), afirmă exact același lucru: "Din aceste colonii [romane cu care Traian împoporă Dacia prefăcută în provincie romană] se tragu Românii" (p. 8). În spațiul carpatin, Ion Micu Moldovan, în Istori'a Ardealului pentru scolele poporali (1866) nu se putea dezice de preceptele Școlii Ardelene în această chestiune identitară a originii pur latine. Într-un pasaj din care pot fi degajate mai multe elemente chintesențiale ale conștiinței românești, Moldovan afirmă că "Dein Romanii, ce n'au voitu a se despartî de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
plângeau prin diverse jalbe că erau prost administrați sub regimul militar, apăreau ca inoportune, putând influența negativ Curtea din Viena în deciziile sale privitoare la soarta noii achiziții teritoriale. De aceea, Balș, în memoriul înaintat împăratului, în numele stărilor privilegiate, se dezicea vehement de acțiunile perturbatoare ale mazililor și, exprimându-și loialitatea față de regimul habsburgic instituit în Bucovina, cerea chiar măsuri la adresa acestora, pentru a avea în viitor o comportare mai cuviincioasă față de regim 138. Spre deosebire de scrierile politice din Principatele Române 139
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Aia-i apă pentru băut! Nu-i troacă de porci acolo! Laur se face că nu-l aude și Andrei scuipă scârbit Într-o parte, ai, zici că-i văr-tu? Și chiar n-aș avea la ce să mă dezic. Dacă-i văr-tu, trimite-l după o găleată de apă. Lasă-l, zic. Acuma lasă-l să se pieptene, că se duce el. — Ăștia ie olteni, vere, face Laur. El are casa asta cu toate acareturile de pe-aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-și trimită trupele acolo unde o cerea regele Richard al II-lea și să abandoneze teritoriile cucerite. Chiar dacă Richard al II-lea a reușit să supună și alți regi irlandezi, după plecarea sa din insula aceștia din urmă s-au dezis de acordurile încheiate cu el. Secolul al XV-lea a însemnat o marginalizare progresivă a Irlandei de către regii englezi, mult mai preocupați de sfîrșitul războiului de o sută de ani, de rebeliunea lui Owen Glendower sau de Războiul celor Două
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
convenit ca discursul lui Malița să fie axat pe blocada impusă de Statele Unite Cubei, catalogată drept un "act agresiv", "unilateral" și "neautorizat" (Malița: 2007, 1, 9). Fostul diplomat își mai amintește că, în scurt timp, conducerea de la București s-a dezis oficial de decizia sovietică de a instala rachete nucleare în Cuba, "de care nu fusese anunțată", evenimentul lăsându-și amprenta politicii externe românești de-a lungul anilor '60 (Malița: 2007, 23-25; Chelaru: 2001, 54). Anul următor a fost martorul unei
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ideologia și morala proletară, însă numai unii au înțeles că trebuie să-și iubești aproapele ca pe tine însuți, dar nu mai mult! Într-o mai veche discuție care ușor a alunecat spre raporturile româno-ungare, am spus, și nu mă dezic, că, la nevoie, pot crede în prietenia româno-ungară, invers niciodată. Afirmația mea se bazează pe faptul că nu avem în comun cu ungurii decât două însușiri: a) ne încălzim la același soare și b) mâncăm sărat. Dacă cineva crede că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
simțirii, au avut revelații patriotarde, s-au trezit din letargie și, uimiți, și-au zis : uite, D-le, avem țară ! Preșidenția, Guvernul, și Parlamentul au bătut palma pe edificiul interesului național și au dat a înțelege că nu se vor dezice, nu-și vor lua vorba înapoi. N-a mai contat că și-au dat mâna cu Vadim și P.R.M.-ul lui, cât a mai rămas după europarlamentarele din noiembrie trecut, au uitat de extremism, de naționalism, „pupat Piața Universității, picioare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nepoată, pentru gașca de îmbogățiți, pentru rusofoni, împotriva României și a Uniunii Europene. După vot, ce credeți că i-a dat în cap lui Voronin? Răspunzând întrebărilor, Voronin a transmis, nici mai mult, nici mai puțin, ca România să se dezică de trecutul ei istoric! Cum adică, Dobrîi papașa (Bunule tată!)? Adică să te lăsăm pe tine și pe toți vântură-lume să stăpâniți pământul lui Basarab? Chiar dacă voi, care sunteți la putere, nu ați fost capabili să asigurați pentru „națiunea moldovenească
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
aderenți la valorile noastre. Trebuie să ne amintim că aceste valori sunt adevărata bază pentru siguranța noastră și adevăratul nostru izvor de tărie. Și trebuie să recunoaștem că dușmanii nu ne pot Înfrânge niciodată. Numai noi Înșine ne putem Înfrânge, dezicându-ne de regulile care ne-au servit atâta timp“. Cred că istoria va arăta fără tăgadă că președintele Bush a exploatat fără rușine sentimentele legate de 11 septembrie În scopuri politice. S-a folosit de aceste sentimente pentru a lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
s-a pierdut tocmai atunci dosarul lui, dar am înțeles mai târziu că Dumnezeu rânduise pentru el alte încercări și misiuni printre ele și pe aceea de a păstra în Târgșor un element de orientare. Și Nilă nu s-a dezis niciodată, până la sfârșitul detenției. PARTEA A II-A CAPITOLUL I Jilava: 1950-1951 „Veniți de auziti toți cei ce vă temeți de Dumnezeu și vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu” (Psalm 65, 15) Jilava, unul din cele 18
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la bine și la greu”, e prima din legile de bază ale acestei unități de luptă. Când a sosit greul, mulți din cei ce credeau că prin Mișcarea Legionară își pot atinge interesele, pentru a scăpa de suferință s-au dezis ca legionari și au ieșit din unitatea de ascultare, părăsind unitatea de luptă. În loc să-și vadă propria greșeală, aruncă învinuiri asupra celui (celor) din ascultarea cărora s-au desprins. Ei au căzut (au fost vânați) în mâna dușmanului și prin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unei alarme de scăpare la repezeală, unde-o fi, în orice loc. Ci urmarea unor pregătiri din timp făcute, a urmăririi unei ținte bine gândite și definite, pe o cale sigură, trasată și indicată de înaintașii care nu s-au dezis și n-au oscilat bătuți de vântul părerilor lumești. În Biserică, la Sfânta Liturghie, tata rostea Crezul și citea Cazania. Când am sosit acasă din închisoare, invocând slăbirea dinților care-i afecta dicția, mi-a predat cinstea. Mulți, foarte mulți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
spera să dirijeze elita intelectuală a României în (ceea ce considera el) direcția justă "pe baza unui sistem zi-de-zi", prin care Iorga înțelegea nevoile zilnice ale României. Jurnalistica sa nu consideră deci că adevărul sau faptele constituie ceva absolut și se dezice adesea de pozițiile pe care se situase anterior. Opiniile lui Iorga erau exprimate într-o manieră violentă și emoțională, fără să reflecteze prea mult înainte de a le așterne pe hîrtie. Există însă o fidelitate constantă și inflexibilă față de interesele României
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
familiei Iorga (și cu alții care l-au cunoscut), poate să dea următoarele răspunsuri: la personalitatea, ego-ul și naivitatea lui Iorga se adăugau conceptele lui sămănătoriste. Era o declarație de credință socială, politică și națională de care "nu s-a dezis niciodată tot restul vieții". Toate acestea au dus în politică la o atitudine pe care picantul și competentul jurnalist al scenei bucureștene, Șeicaru, o numea "fantezistele zigzaguri excentrice ale atitudinilor fanteziste, extravagante și capricioase ale lui Iorga" (Zigzagul fantezist al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
patrie, virtute nu vorbește liberalul?” (M. Eminescu) • verbe al căror plan semantic este orientat de conținutul semantic al unui termen-complement indirect (acuzativ prepozițional): a atenta, a abuza, a miza, a se descotorisi, a se dezbăra, a se dezvăța, a se dezice etc.: „Ea abuza în mod neiertat de această putere ce-o avea asupra lui.” (M. Eminescu) • verbe a căror acțiune se face în favoarea sau în defavoarea cuiva (sau a ceva): a impieta, a contribui, a cârti, a cleveti, a contraveni, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
istoria limbii sau prin fonetică sintactică (eventual tot dintr-o perspectivă istorică): a face (și compușii: a preface, a reface, a desface etc.), a duce (și compușii: a aduce, a conduce etc.), a zice (și compușii: a prezice, a se dezice etc.), a veni (și compușii: a reveni, a preveni etc.): fă! (desfă! etc.), du! (adu! etc.), zi! (prezi! etc.), vino!, vină! (previno! etc.). La plural, dezinența este omonimă cu cea de indicativ (prezentă, de altfel, la toate modurile și timpurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tinerețea de scriitor în primul rând a lui Nicolae Manolescu, a lui Ștefan Cazimir nu ne-a influențat, chiar dacă mai târziu unii dintre colegii mei de facultate, de an, de grupă, de viață, de cămin, de internat s-au cam dezis de ei. Cine anume? Ulici, Mircea Iorgulescu și alte nume care nu-mi vin acum în cap. Când ați avut revelația că Eugen Simion a fost un profesor de ispravă? Au trecut niște ani și prin iunie ’83 l-am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
aproape inconștient formula vrăjită: «-Opriți planeta, vreau să cobor!...»’’ Cineva mi-a ascultat ruga și iată-mă poposind răzleț printre stele. Cerul pare una cu marea, iar ele, stelele sunt pretutindeni, ca un omagiu adus mie, muritorului care s-a dezis de planeta lui, decis să locuiască printre aștri. Le numeam încetișor în gând: Frumușica, Zâna Mare, Zâna Mică, Crăiasa, Madona... Într-un târziu, apare albă și firavă cea din urmă stea, Luceafărul de zi, prevestind răsăritul soarelui și începutul unei
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
politic al personalității sale. Considerația sa că imperiul de la Răsărit reprezenta cea mai mare amenințare pentru România, avea să-l coste viața. Lucrările sale privitoare la prezența românească În Basarabia au fost sursa unor mari probleme. Refuzul de a se dezice de tezele despre Basarabia a fost unul categoric, marele istoric asumându-și cu luciditate responsabilitatea, așa cum reiese din afirmația sa categorică: Adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit. * * * Deși În cazul Gh.I.Brătianu, este foarte greu de
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]