776 matches
-
și cu ochii pe cer, ca Într-un film rusesc. Totul se potrivea: liniștea, pădurea pustie, faptul că-mi petreceam vacanța la o mătușă, zbuciumul religios și beția din ajun. Frica, poate și frica. Stăteam pe gânduri, Începeam să mă dezmeticesc mai bine, răcorit de briza pădurii. Ascultam cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor, mă gândeam la Leac. Leac e prietenul care mă aștepta În celălalt capăt al orașului, ocolisem până aici așteptând un semn de la el. Verificam din când În când semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc greu, știu că e vocea Andreei, pe ea n-o văd, nu văd pe nimeni. Simt o greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În palmă am o chestie rece, umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să vomit, n-a ieșit nimic din mine. Mi-am băgat degetele pe gât până mi-au dat lacrimile, n-am reușit să plâng. M-am stropit pe față cu apă rece, am băgat capul sub robinet, Încercând să mă dezmeticesc. Am stat așa câteva minute, până am Început să simt cum mi se micșorează țeasta, cum carnea creierului Îngheață, se unifică, până când sub os mi-a mai răsunat o singură voce. Trebuie să fac ce trebuie, Îmi spuneam, să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sînt tulburi. „Nu se poate!” Își spuse, dar ea, ca niciodată, Îl Îmbrățișă, rîzÎnd, că el nu putu desluși decît o amețeală din care tot ea Îl dezmetici: - Ce vă uitați așa la mine? Am venit și eu În vizită... N-am voie? După aceea intră În camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul, iar ea refuzase cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dinți și caută un roman de secolul al XIX-lea și citește-l. Te "dregi" de greața de literatură și chiar de greața existențială. Sau un volum de poeme. De pildă, Bacovia. E atât de puternic drogul liric încât te dezmeticești pe loc... "Sastisirea" de care vorbiți este un sentiment mai delicat și mai primejdios pentru că apare în timp, încet și sigur, și când apare nu se grăbește să plece... Mi-a plăcut, trebuie să mărturisesc, să fiu profesor - Activitatea dumneavoastră
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
din extremismul politic mai tîrziu decît Sebastian (Cioran, la sfîrșitul anului 1933 - deci pe vremea cînd Sebastian era la apogeul violenței sale revoluționare -, dar atingîndu-și apogeul în 1936; Eliade s-a legionarizat la sfîrșitul anului 1935, pe cînd Sebastian se dezmeticise...). Sebastian a stat la Cuvîntul și a scris pe linia ziarului său chiar și după ce acesta a devenit oficiosul legiunii, tînărul comentator politic ajungînd coleg de ziar cu șefii legiunii, cu Vasile Marin și cu Zelea Codreanu. Incompatibilitățile, a căror
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
aceea nimeni nu sesiză mișcarea de pe celălalt perete. 8 Creatura ieși încet din cavitatea în care stătuse până atunci în amorțire. Fumul coconilor și al celorlalte materii organice încă devorate de flăcări formau vârtejuri care reduceau vizibilitatea aproape la zero. Dezmeticindu-se. Hudson aruncă o privire rapidă pe detector. Ochii i se măriră și se răsuci strigând: ― O mișcare! Am detectat o mișcare. ― Poziția? făcu sec Apone. ― Imposibil de localizat sursa. E prea aproape. Suntem prea mulți aici. ― Lasă, Hudson. Răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al acestui corp Gosseyn. Această remarcă nu-i reținu multă vreme atenția. Din cine știe ce motiv, când se întinse pe acest pat, gestul îi păruse așa de natural, de - obișnuit - încât nu remarcase ritmicitatea lui în existența sa. După ce se mai dezmetici, își dădu seama că zâmbea. Pentru că aceea era realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a sprijinit într-un cot, vede lumina. „Ce-i asta?“ „La ora zece are loc execuția“. Zăpăcit de somn, n-a crezut, a început să-l contrazică pe șef, spunând că hârtia iese peste o săptămână, însă, după ce s-a dezmeticit, cum vorbea lumea, n-a mai insistat, a tăcut, apoi a spus: „Totuși, e greu așa, deodată...“ și iarăși a tăcut, după care n-a mai vrut să spună nimic. Trei-patru ore durează lucrurile știute: preotul, micul dejun, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
priveai trăsăturile, cele două contraste parcă îți trezeau chiar o anume compătimire. Această frumusețe orbitoare era chiar insuportabilă, frumusețea feței palide, a obrajilor aproape supți și a ochilor arzători, era o frumusețe bizară! Prințul privi cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când, încă după un minut, intră în salon, chipul lui era cu desăvârșire calm. Dar, de îndată ce păși în sufragerie (trecând, din salon, prin încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pași înainte, Kolea și Ferdâșcenko iar își făcuseră apariția în ușă, se opriră mirați, numai Varia privea pe sub sprâncene, dar urmărea totul cu atenție. Nu se așezase, stătea puțin lateral, în spatele mamei, cu mâinile încrucișate pe piept. Însă Ganea se dezmetici imediat, aproape de la primele clipe ale gestului său și râse nervos. Își reveni complet. — Veți fi fiind doctor, prințe? strigă el cât putu de vesel și binevoitor. Chiar m-ați speriat. Nastasia Filippovna, dați-mi voie să vi-l recomand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că îl înspăimântase enormitatea sumei și propunea să încerce cu una mult mai mică. — Nu, frate, la treaba asta ești prost, nu știi în ce te-ai băgat... la o adică, sunt și eu un prost laolaltă cu tine! se dezmetici și tresări brusc Rogojin, fulgerat de privirile Nastasiei Filippovna. E-eh! Am dat greș ascultându-te, adăugă el cu profundă căință. Studiind chipul descompus al lui Rogojin, Nastasia Filippovna izbucni deodată în râs. — Optsprezece mii, mie? Uite cum se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-și dea seama de ce se întorsese. Ceilalți n-au văzut decât că i-a șoptit ceva Ninei Alexandrovna și că, parcă, i-a sărutat mâna. Însă Varia văzuse și auzise totul și o urmări mirată din priviri. Ganea se dezmetici și se repezi s-o ajungă din urmă pe Nastasia Filippovna, însă aceasta ieșise deja din casă. O ajunse de-abia pe scări. — Nu mă conduceți! îi strigă ea. La revedere, pe diseară! Să veniți neapărat! Ganea se întoarse tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altceva. — Sâ-suntem orfani, dădu să înceapă, făcând o grimasă, Lebedev, însă se opri: prințul privea distrat înainte și, firește, uitase ce voia să întrebe. Se scurse aproape un minut; Lebedev îl studia și aștepta. — Deci, ce ziceam? spuse prințul, parcă dezmeticindu-se. Ah, da! Doar știi, Lebedev, care-i problema noastră: am venit din cauza scrisorii pe care mi-ai trimis-o. Spune-mi ce ai de spus. Lebedev se fâstâci, dădu să spună ceva, dar nu putu decât să bâlbâie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i nou? Crezi că nu-mi pot cumpăra acum un cuțit nou? strigă, în sfârșit, Rogojin, cu un fel de frenezie, enervându-se la fiecare cuvânt. Prințul se cutremură și-l privi fix. — Oho, halal de noi! râse el deodată, dezmeticindu-se de tot. Iartă-mă, frate, când capul mi-e atât de greu ca acum, și boala asta... devin distrat de tot, de tot și foarte caraghios. Dar nu asta voiam să te întreb... altceva voiam, dar nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la Aglaia și văzuse din nou acești ochi, deja pentru a treia oară în acea zi, voise deci să se apropie de Rogojin și să-i spună lui „ai cui erau ochii“! Dar coborâse în grabă din vagon și se dezmeticise de-abia în fața tarabei meșterului de cuțite în clipa când se oprise și evaluase la șaizeci de copeici un obiect cu mânerul din corn de cerb. Ciudatul și teribilul demon se agățase definitiv de el și nu mai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din care rezulta că cineva a avut o criză, se repezi la locul cu pricina, stăpânit de o presimțire fermă, și îl recunoscu pe prinț. Imediat au fost luate măsurile necesare. Prințul a fost transportat în camera lui; deși se dezmeticise, nu-și putu reveni complet încă mult timp. Doctorul chemat ca să-i vadă capul spart îi dădu un lichid pentru comprese și declară că rana nu este deloc primejdioasă. Iar după vreo oră, când prințul începu să înțeleagă destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta, să-l dezgroape pe copil. Această ironie a mea Surikov parcă a primit-o cu lacrimi de recunoștință și imediat s-a apucat de realizarea planului. Eu parcă am scuipat în sân și l-am părăsit. Când m-am dezmeticit, Kolea m-a încredințat că n-am dormit deloc și că în tot acest interval am discutat cu el despre Surikov. Minute în șir eram extrem de trist și panicat, așa că, la plecare, Kolea își făcea griji. Când m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
implora pe Keller să-i dea pistolul înapoi, zicându-i că imediat va dovedi că „onoarea lui, onoarea“..., că acum e „dezonorat pe vecie!...“ Până la urmă își pierdu cu adevărat cunoștința. Fu dus în biroul prințului și Lebedev, care se dezmeticise cu totul, trimise imediat după un doctor, iar el cu fiica și fiul lui, cu Burdovski și cu generalul rămaseră la căpătâiul bolnavului. După ce Ippolit, leșinat, fu scos de pe terasă, Keller se opri în mijlocul încăperii și declară în auzul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atunci cu ea în același apartament, o lună întreagă, cu femeia aceea infamă cu care ai fugit... Spunând aceste cuvinte, nu mai roși, ci se făcu palidă la față și brusc se ridică în picioare ca în transă, dar imediat, dezmeticindu-se, se așeză la loc; buza ei continuă să tremure încă mult timp. Tăcerea dură cam un minut. Prințul era teribil de uimit de ieșirea ei surprinzătoare și nu știa ce cauză o fi având. — Nu te iubesc deloc, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șapte, poate chiar la șase, ca să fac de gardă; am ieșit pentru o clipă; mă întâlnesc pe neașteptate cu generalul, care era încă atât de amețit, încât nu m-a recunoscut; stătea dinaintea mea ca un stâlp; de îndată ce s-a dezmeticit, s-a și repezit la mine: „Cum se simte, cică, bolnavul? Veneam să aflu starea bolnavului...“ I-am dat raportul: așa și așa. „Asta-i bine, zice, dar principalul e că veneam, de asta de fapt m-am și sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
O, nu știți nimic! — Și în același timp o asigurați pe Aglaia Ivanovna de dragostea dumneavoastră? — O, da, da! — Cum vine asta? Adică vreți să le iubiți pe amândouă? — O, da, da! — Iertați-mă, prințe, dar nu știți ce faceți! Dezmeticiți-vă! — Fără Aglaia, eu... trebuie s-o văd neapărat! Eu... eu o să mor curând în somn; credeam că noaptea asta o să mor în somn. O, dacă Aglaia ar ști, dacă ar ști totul... adică neapărat totul. Pentru că aici trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aminti, totuși, că trebuie să se oprească la hotel și se grăbi să ajungă pe strada Liteinaia; imediat i se închirie o cameră. Omul de serviciu îl întrebă dacă nu vrea să mănânce ceva; distrat, răspunse că vrea și apoi, dezmeticindu-se, se înfurie groaznic pe sine, deoarece pierduse încă o jumătate de oră cu mâncarea și abia mai târziu își dădu seama că nu-l obligase nimeni să mănânce și că putea să plece lăsând gustarea neatinsă. O senzație ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în întregime, cum îl așteptase acum în coridorul hotelului. — Am fost acolo, îi răspunse, surprinzător, Rogojin. Să mergem. Prințul rămase surprins de răspuns, dar trecură cel puțin două minute până îl cuprinse uimirea, după ce ajunse la el sensul celor auzite. Dezmeticindu-se, se sperie și începu să-l privească atent pe Rogojin. Acesta i-o și luase aproape cu o jumătate de pas înainte, uitându-se drept în față, fără să-și întoarcă privirea spre trecători și făcându-le tuturor loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut comunismul, pe durata celor vreo 70 de ani, ar fi, totuși, mai bine să se pronunțe cei care au trăit sub comunism și mai puțin un Richard Rorty. Altminteri, după ce aduce laude Stângii Culturale Americane, Rorty pare să se dezmeticească brusc și să vorbească despre falsul pluralism cultivat de political correctness: " Există deja semne că implicarea în politica de stânga devine un criteriu de angajare la facultate"191. Mai mult, e foarte profitabil, din această postură privilegiată, să-i ataci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]