864 matches
-
și Vest iar haosul a fost în sfârșit abandonat. Astfel în perioada premergătoare Războiului Rece, Statele Unite sunt mai degrabă axate spre a rezolva problemele interne neuitând însă funcția de arbitru pe care și-au atribuit-o pe scena internațională. Starea dezolantă a economiei rusești după prăbușirea comunismului face ca aceasta să se apropie mai mult de statele din lumea a treia. „Experimentul comunist a lăsat moștenire poporului rus o agricultură ruinată, o infrastructură socială înapoiată care se confruntă tot mai mult
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
de îndepărtate și de "prezente" ca acelea pe care ni le dă frumosul sau pe care le trezește în noi absurdul. Sentimentul absurdității poate să-l izbească în față pe orice om, la orice colt de stradă. În nuditatea sa dezolantă, în strălucirea sa moartă, el este insesizabil. Dar însăși această dificultate dă de gândit. E probabil adevărat că fiecare om rămâne pentru noi un necunoscut și că există întotdeauna în el ceva ireductibil care ne scapă, dar, practic, îi cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
firesc ca accepțiunile acordate unor termeni atât în ceea ce privește conținutul, cât și sfera lor să fie extrem de numeroase, așa încât realizarea unei imagini unitare devine dificilă. La baza diversificării, uneori extreme, a accepțiunilor noțiunii de conducere, a tabloului atât de pestriț și dezolant în cele din urmă, ar sta o serie de cauze, dintre care enumerăm: 1) diversitatea formației științifice a autorilor; 2) lipsa de informare și formare suficientă a conducătorilor care scriu despre conducere; 3) relativa noutate a subiectului din care decurge
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
spus ceva de genul „pleacă dom’le de acilea!“ plus o înjurătură fondatoare pe care nu am mai auzit-o. Poliția pieței m-a îndrumat la Oficiul de Protecție a Consumatorilor București. Aici și doream să ajung. Cea mai sinistră, dezolantă instituție publică din România, punctul nodal al neputinței noastre balcanice de a ne respecta cuvântul dat, inexistența unei etici a comerțului. Clădirea aducea cu un post de miliție din anii ’80, toți „inspectorii“ aveau aere de grofi comuniști. Cinci persoane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
perindați după Revoluție pe la postul de înaltă decizie guvernamentală a fost unul ferm descrescător. Ca într-un sequel prost, de fiecare dată îmi spuneam că mai rău de atât nu se poate; după care „episodul“ următor se dovedea și mai dezolant. Ecaterina Andronescu, care a bramburit piața manualelor, transformând prețul unui bilet de tramvai în criteriu de evaluare a cărții școlare; apoi Alexandru Atanasiu, poreclit Aburel, care - mai țineți minte? - se sprijinea de microfonul de la care trebuia să țină un discurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
viețile a trei femei: Viorica, Ileana și Ina (bunica, mama și fiicaă, care locuiesc în trei compartimente diferite ale aceleași case vagon, în care personajele se schimbă mereu, rotindu-se într-un cerc uriaș, dar decorul rămâne același, trist și dezolant. Fata din casa vagon, de Ana Maria Sandu, împrumută ceva din romanul The hours al lui Michael Cunningham. În ultima parte a romanului Fata din casa vagon, aflăm că Ina este de fapt copilul nenăscut, pe care Ileana l-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
un „general“ respectat, un bătrân ramolit și impotent, și moare în cea mai hidoasă singurătate. Căminele suprapopulate, îmbibate de „mirosul penetrant, pestilențial de ceapă fiartă-clor-urină-borș“, fără balcoane, cu bucătării mizerabile și camere sufocante, cu băi comune neiluminate, alcătuiesc un peisaj dezolant în care viața pare imposibilă. În acest univers sumbru, Ionel Pantaleevici Pâslari visează la blocul nou al secretarilor de partid, la Volgile lor lucioase, dar și la Veronica Lapteacru, amanta „nacealnicilor“ cu ochelari fumurii. Căminul Combinatului de Carne din Chișinău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
afirmă: "Firește, nu toți românii sunt bețivi precum Cetățeanul turmentat, dar un număr impresionant de români au meteahna băuturii... Și intelighenția națională a moștenit viciul" se afirmă citându-l pe Marian Popa, în recenta lui istorie literară... "ajungând la concluzii dezolante." Văzându-l pe Ion Brezeanu, jucând în Cetățeanul turmentat, scriitorul însuși crede că acesta este "simbolul unui popor întreg" (p. 26). Autorul apreciază în fiecare capitol al cărții că a pricepe mesajul creației caragialiene nu e un demers facil; cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
când ies din clasă și mă salută alături de colegii lui. Se vede că a mai crescut. Să văd cât îl ține. Acasă la Cârțișoara biruie toamna. Și frigul. Duminică am fost acolo. Am cules ceva mere și prune. E puțin dezolant știind că vara s-a dus. Ce mai faceți dumneavoastră? Bârladul nostru? Cred că Bârladul o să rămână nu numai pentru tata un loc însemnat pe hartă. Sunt tare bucuroasă când îmi fuge gândul la dumneavoastră, prietenii noștri vechi și buni
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pleci, monstruozitatea generală! rezist pînă la 15,30 în loc, atunci am trenul meu, îi cer alte condiții, cînd să-l întorc. Ora 11,25, în acceleratul Galați Timișoara, în gara Ciceu, podobia Dezolat pămînt, după roada care l-a rodit, dezolantă întocmire, pe care sensul a dovedit-o, ce rămîne din gara Ciceului, de atîtea ori jertfită pe sens în ochii de trecător! estetica iepurelui mecanic, după care ogarul aleargă la concurs fix cît aleargă, iese din stație și depărtarea, jucărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în câmpul muncii într-un viitor apropiat, care supraviețuiesc la polul opus al societății. Marile industrii din Cluj "Dermata", "Iris" și "Napochimia- Terapia", care hrăneau mii de familii de muncitori, au dat faliment de mult și, abandonate, au căzut în dezolantă desuetudine. Cartierele muncitorești poartă, în consecință, amprentele acestei dezolări care contrastează puternic cu prospețimea recuperată a cartierelor din zona centrală. În drum spre Beiuș am stat două zile la Cluj și apoi am trecut prin Bistrița, Vatra Dornei și Câmpulung
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o găsi vreo unul... să-l accepte Tartorul de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi și dealuri molcome, nu era nimic aflat în mișcare, nu depistai nimic ce ar putea respira, nu îndrăznea nici vîntul să facă un efort inutil care să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întîlnite cînd erau mai copți și, în sfîrșit, despre trufandalele pe care le-au savurat după ce au mîncat cîțiva ani buni de pensie. Era bizar să-i asculți pe acești oameni, cu nepoate măritate, pălăvrăgind despre... performanțe reușite, în ciuda spectrului dezolant provocat de coșciug. Lulu, socrul profesorului de la care a transpirat năstrușnica poveste, era un om la locul lui. Aparent, pentru că năvalnice porniri de destrăbălare mocneau sub greutatea neputinței. Întotdeauna era convins că, la o adică... mă rog, ceva, ceva, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
editoriale?, Gherilele sau afacerile etc. etc." Aflăm, apoi, cum se dau premiile de tot felul, cum sunt constituite grupurile, cum se moștenesc funcțiile, cât de bănoasă poate fi gazetăria pentru unii ș.a.m.d. Întreg acest tablou pestriț și destul de dezolant (fiindcă, alături de prestații intelectuale merituoase, remarcabile, acceptabile, sunt identificate, la fiecare pas, sumedenie de derapaje) este încadrat în ramă europeană (și nu numai), autorul izbutind corelări semnificative cu opiniile marilor specialiști în domeniu de pretutindeni. O carte ce-ți lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a făcut „colectivizarea forțată”... Mulți dintre țărani au luat drumul orașelor... Satele rămâneau pustii de urlau câinii. Se punea întrebarea... „cine va munci pământul ?!” Câmpurile erau brăzdate de șanțuri, tranșee și gropi.. tot ce se vedea în jur era jalnic... dezolant. S-a făcut recensământul vitelor, orătăniilor și produselor agricole... S-au introdus cotele obligatorii, sărăcindu-l pe țăran până la ultima sită de făină... Ziarul opoziției, „Dreptatea”, miercuri 5 februarie, publica un portret al fruntașului țărănist Iuliu Maniu.. „..Nume de legendă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret, ritmul vital. Calc cu piciorul gol pe mormanele acestea mișcătoare, amestecate cu pești străvezii și cochilii spongioase, ce se degradează instantaneu, degajând o miasmă de putreziciune dezolantă. Aici, orice forme de viață se topesc cât ai clipi și sunt făcute totuna cu carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi am văzut doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în piețe, mi se părea că percep semnalele neechivoce ale unei depravări ieșite de sub orice control. Am fost străfulgerat de gândul tragic că nu mai există putință de scăpare din acest marasm. Pe timp de noapte, periferia Romei oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mi regăsesc virilitatea. După aceea, m-am întors în odaia de dormit. Mă temeam ca exigenta mea amantă să nu izbucnească în râs; însă ea s-a adaptat jocului. Ceea ce s-a petrecut după aceea a fost însă și mai dezolant pentru mine. Am avut un act erotic mecanic în care n-am izbutit să simt nici o plăcere și nici măcar să-i dăruiesc partenerei mele obținerea orgasmului. Am sfârșit prin a mă lăsa să cad istovit pe perne. Nu vorbeam nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
strălucitor fac din el un simbol al vitalității perene. Toamna însă, frunzele stejarului se usucă, dar fără să cadă: își vor părăsi ramurile doar în primăvara următoare, pentru a face loc unor muguri noi. Anual, colinele din jurul Tomisului adoptă culorile dezolante ale acestor arbori maiestuoși care par să agonizeze. Culoarea și mirosul morții dau contur melancolic peisajului... Moartea manifestată în natură pare irevocabilă; și, în schimb, nu e decât un nou preludiu al vieții. Hiperboreea Aproape am uitat de ce am abandonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
desființat funcția. S. B.: Ați mai fost pe la fosta microgarnizoană, mai știți ce este acolo? M. M.: E un parc dezafectat. S-a adunat tehnică, s-a tăiat. Eu, de regulă, nu mă duc prin locuri de astea, că e dezolant. Când știu câtă muncă am depus acolo și cât suflet am pus. S. B.: Eu am fost și am făcut fotografii. Ce e acolo e de nedescris. Gardul e stricat, dinspre stradă, pe latura cu "blocurile NATO" unde era liziera
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
cu toate că ele constituie un patrimoniu ce ar trebui cel puțin conservat. M. M.: Se așteaptă să nu mai aibă valoare, ca să se dea de pomană. Astea-s ciubucuri, domnule, ciubucărele, cibucărașe. Haideți să fim realiști! S. B.: Este, într-adevăr, dezolantă atmosfera de acolo, când vezi cum a cuprins paragina spațiul acela în care acum 25 de ani, vorba aceea, "lingeai mac" de curat și îngrijit ce era. Nu trebuia neapărat să rămână acolo ceea ce a fost, dar putea să nu
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
care fixează nisipul și dunele, și iarba porcului-țepos, cam un metru Înălțime, cu fire ascuțite, tăioase, foarte dure, de culoarea verde-cenușie, care se desfac ca un mănunchi de sulițe dintr-o rădăcină comună, sunt plante specifice regiunilor de stepă. Peisajul dezolant mai este Înviorat de câte o casuarină izolată. Printr-o muncă istovitoare coloniștii au reușit să defrișeze Întinse regiuni din statele Victoria, Australia de Sud, Australia de Vest, transformându-le În terenuri arabile și pășuni. În regiunile de deșert cresc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu vicleșug, forme colinare, neregulate, În libera și capricioasa arhitectură a vânturilor. Gobi, spre deosebire de Sahara, are jumătate de an, ger. Drumurile sunt rare, numai În direcții precise, de ordin 571 economic, comercial, strategic, militar. Gobi trece din China În Mongolia dezolantele cohorte de nisip. În partea mongolă sunt dumbrăvi și pajiști cu ierburi, favorabile păstorilor nomazi cu iurte, turme de vite. De departe Începe să se contureze miraculosul Baical. Ne lungim gâtul pe fereastra mică a aeronavei, printre golurile lăsate de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu o rată a RVS de până la 98%. Hepatita B Inițial rata de recurență posttransplant a fost de peste 80%, ajungând până la 90% la pacienții care pretransplant erau AgHBs (+), riscul maxim fiind întâlnit pacienții cu încărcare virală ridicată și AgHBe (+). Rezultatele dezolante inițiale, cu mortalitate frecventă în primele 6 luni, au dus la o scădere dramatică a transplantului la acești pacienți, ajungându-se ca multe centre, inclusiv în Asia, să refuze listarea cirozelor B. Progresele în tratamentul hepatitei B cu antivirale și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Valeriu Popa () [Corola-publishinghouse/Science/92146_a_92641]
-
echipamentul și îmbrăcă mintea, unul dintre bocancii impermeabili pe care-i port în picioare îmi ridică probleme și am nevoie de un loc liniștit. La fel ca și în ceilalți ani de pelerinaj, peisajul din interiorul cortului albastru este unul dezolant : pe băncile înalte și tari din lemn iluminate de lămpi puternice și reci, dorm doi-trei bărbați, înveliți în haine groase, uzate ; apa de ploaie șiroiește în mici pârâiașe pe jos, iar frigul din jur pare a fi și mai pătrunzător
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]