789 matches
-
desfășoară? În ce direcție? * Cine sunt oamenii nemulțumiți de schimbare? Ce soluții propun ei? * Cum soluțiile variate se potrivesc tendinței schimbării sociale? * Ce reguli pot fi acceptate să reglementeze societatea în viitor? Studiul problemelor sociale prin abordarea devianței. În angajarea dezorganizării sociale pentru studiul problemelor sociale, am văzut că regulile și normele sociale devin ineficiente datorită schimbărilor sociale și regulile noi care apar în urma acestor schimbări. În utilizarea abordării devianței personale cercetăm motivația și conduita anumitor oameni al căror comportament cauzează
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
are o mare diversitate de forme. Conceptul unei istorii naturale a problemelor sociale este un instrument pentru analiză și nu analiza însăși. În concluzie, subliniem că fiecare problemă socială trebuie să fie analizată în termenii relației cu schimbarea socială și dezorganizarea socială, ai implicării pattern-urilor comportamentului deviant și valorilor în conflict ce aparțin grupurilor sociale variate. În ansamblul lor, cele trei repere teoretice și metodologice precizate nu reprezintă un panaceu al faptelor și interpretărilor atât de diverse și nici o explicație
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
constituirea grupei profesorilor cu reactivitate accentuată la stres au fost: • trăsăturile apăsate puternic sau variațiile de presiune în trasarea liniilor: denotă o stare de tensiune psihică a subiectului [Anexa 4 A, B, C, D]; • schimbările de direcție, întreruperile de linii, dezorganizarea în pagină; • liniile nonfigurative/disparate: creează senzația de desfacere, dislocare; • trunchiul îngustat: înseamnă inhibiție, refulare, blocaj afectiv [Anexa 4 A, C, F]; • trunchiul hașurat pe partea stângă: semnul vulnerabilității [Anexa 4 F]; • ramurile separate [Anexa 4 A, C, E, F
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gîndi atît de mult la „boală” (la eventualitatea sau la pericolele ei). * „Una din preocupările fiziologiei moderne, și nu cea mai măruntă, ar fi să cerceteze prin ce căi, prin ce mijloace ajunge un gînd să producă În trup aceeași dezorganizare ca otrava.” (H. de Balzac) Medicina de azi, care este una psihosomatică, a demonstrat deja influența nocivă pe care o are „stresul” asupra echilibrului homeostatic al organismului. Însă la fel de interesantă este și preocuparea inversă celei semnalate de H. de Balzac
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vârstă este mai mare. ● Componența familiei 65,6% dintre copiii străzii chestionați provin din familii numeroase, cu mai mult de patru membri, iar 39,3% dintre ei provin din familii monoparentale. Doar 31,1% dintre ei au ambii părinți naturali. Dezorganizarea familiei este factorul principal care a contribuit la ajungerea lor în stradă. Familiile monoparentale prezintă un risc sporit pentru copii, abuzurile și neglijarea putând conduce la plecarea copiilor de acasă. EMBED Excel.Chart.8 \s Sursa: Salvați Copiii, 2005. Graficul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Salvați Copiii, 2005. Graficul 3. Componența familiei - părinți Cauzele ajungerii în stradă Majoritatea copiilor afirmă că au plecat de acasă din proprie inițiativă (57,8%), în timp ce 12,6% afirmă că au fost alungați de acasă. Aceste date confirmă faptul că dezorganizarea familiei este un factor important în ajungerea lor în stradă. Alcoolismul părinților, abuzul fizic, sexual, emoțional, neglijarea, pe fondul unui mediu familial alterat sau al unei familii dezorganizate, constituie de multe ori cauze ale ajungerii copiilor în stradă. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
diferit". Poate fi cauzată de un eveniment dramatic, ca moartea unei persoane dragi, pierderea slujbei, un divorț... Se poate manifesta, în cazul unei societăți, printr-o criză, un atac din exterior, o situație revoluționară... Problema se precizează prin perturbări, dezechilibre, dezorganizări, impasuri, dezorientări, deznădejde, sentimente de nedreptate, suferință, nemulțumire, frustrare, alienare (după caz), care o însoțesc. Capacitatea de interpretare și de ghidare a sistemului de valori este puternic pusă la încercare. Se va vedea repede dacă valorile existente sunt sau nu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
psihanaliză. Odată constituită, psihopatologia își va organiza „direcțiile de cunoaștere” în următoarele sectoare: a) Psihopatologia generală: studiază normalitatea și anormalitatea psihică, doctrina bolii mintale, conceptele și limbajul său științific, discursul epistemic etc. b) Psihopatologia clinică: studiază procesele de „organizare” și „dezorganizare” ale sistemului personalității (aparatul psihic), fenomenele psihice morbide reprezentate prin tulburările proceselor psihice, simptomele și sindroamele psihopatologice, precum și cadrul general al nosologiei psihiatrice. c) Psihopatologia nosologică: studiază aspectele psihopatologice specifice ale „bolilor psihice”, tipul de alteralitate psihică și semnificația medico-psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realitatea (integrare, adaptare, dezadaptare, alienare). O precizare interesantă este făcută de H. Ey care, referindu-se la „tematica psihopatologiei”, afirmă că „boala nu este un corp străin, ci ea depinde de organizarea ființei vii, apărând esențialmente ca un efect al dezorganizării sale”. Toate aspectele prezentate mai sus demonstrează că psihopatologia se constituie ca disciplină bine conturată, având ca obiect studiul „fenomenului psihic morbid” din perspectiva științelor umane, realizând prin aceasta conexiunea, atât de necesară între psihiatria clinică și psihologia generală. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a fi normal într-o situație dată, ci de a fi normativ în această situație ca și în alte situații diferite ca posibilități oferite individului. În felul acesta „boala se înfățișează ca o conduită a omului care a suferit o dezorganizare a funcțiilor sale” (J. de Ajuriaguerra). Acest mod de a înțelege sănătatea cât și boala ne amintește de teza lui C. Bernard pentru care „sănătatea și boala” nu sunt decât două moduri esențialmente diferite. Ele nu trebuie considerate ca principii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grad: exagerarea, disproporția, dizarmonia fenomenelor normale constituie starea de boală. Dacă privim problema normalității și a anormalității dintr-o perspectivă antropologică, sănătatea va avea un caracter relativ, iar tipul de „om normal” devine, în cazul acesta, o abstracție ideală. Aspectele dezorganizării în psihopatologie Am stabilit că „normalitatea” este condiția naturală a stării de echilibru psihic, dar concomitent ea reprezintă și criteriul de evaluare al abaterii de la normă. În cazurile oferite de psihiatria clinică, dincolo de aspectul „tablourilor clinico-nosologice”, J. de Ajuriaguerra vede
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturală a stării de echilibru psihic, dar concomitent ea reprezintă și criteriul de evaluare al abaterii de la normă. În cazurile oferite de psihiatria clinică, dincolo de aspectul „tablourilor clinico-nosologice”, J. de Ajuriaguerra vede, din punct de vedere psihopatologic un proces de dezorganizare al normalității psihice. În cadrul acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate condițiilor patogenetice care au
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar concomitent ea reprezintă și criteriul de evaluare al abaterii de la normă. În cazurile oferite de psihiatria clinică, dincolo de aspectul „tablourilor clinico-nosologice”, J. de Ajuriaguerra vede, din punct de vedere psihopatologic un proces de dezorganizare al normalității psihice. În cadrul acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate condițiilor patogenetice care au produs dezorganizarea. Aceste „modele patologice” provin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evaluare al abaterii de la normă. În cazurile oferite de psihiatria clinică, dincolo de aspectul „tablourilor clinico-nosologice”, J. de Ajuriaguerra vede, din punct de vedere psihopatologic un proces de dezorganizare al normalității psihice. În cadrul acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate condițiilor patogenetice care au produs dezorganizarea. Aceste „modele patologice” provin din structurile normale ale persoanei și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normalității psihice. În cadrul acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate condițiilor patogenetice care au produs dezorganizarea. Aceste „modele patologice” provin din structurile normale ale persoanei și ele depind de tipul de personalitate, de capacitățile de „a se opune” acțiunii factorilor morbigenetici, de nivelul de dezvoltare-maturizare al personalității, de dispozițiile ereditare ale acesteia etc. Formele de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
provin din structurile normale ale persoanei și ele depind de tipul de personalitate, de capacitățile de „a se opune” acțiunii factorilor morbigenetici, de nivelul de dezvoltare-maturizare al personalității, de dispozițiile ereditare ale acesteia etc. Formele de organizare, precum și cele de dezorganizare ale personalității au o „dinamică constitutivă” extrem de precisă, urmând regulile stabilite de H. Jackson referitoare la organizarea sistemului personalității. Acesta stabilește că funcțiile psihice, considerate ca instanțe structurale ale personalității sau „niveluri de organizare” se dezvoltă progresiv de „jos în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale personalității sau „niveluri de organizare” se dezvoltă progresiv de „jos în sus”, de la simple, stabile și bine organizate către complexe, instabile și mai puțin organizate. Aceasta este dinamica procesului de organizare. Invers, în raport cu dinamica procesului de organizare, procesul de dezorganizare al sistemului personalității se va produce de „sus în jos” de la complex către simplu, reluând, în sens invers dinamica dezvoltării. Este vorba de fapt de un proces de disoluție funcțională, reprezentând însăși formele patologice. Boala fiind rezultatul unui proces de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau cel al simptomelor, reprezentat de nivelul de eliberare al inhibiției pe care procesul morbid îl exercită asupra stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care antrenează de regulă tulburări grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care antrenează de regulă tulburări grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge până la starea de comă. În cazul existenței unor leziuni localizate vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care antrenează de regulă tulburări grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge până la starea de comă. În cazul existenței unor leziuni localizate vorbim despre „dezorganizări în sector”, situație în care numai anumite procese psihice sunt afectate (percepții, memorie, limbaj, praxii, instincte etc.). 2) Imaturitatea Imaturitatea este un tip de deficiență care se produce prin oprirea în dezvoltare a sistemului nervos central la copil (prenatal, perinatal
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din aspecte psihopatologice diferite de tipul dependență - independență, securitate-insecuritate, sugestibilitate, posibilitatea sau imposibilitatea de a-și inhiba reacțiile emoționale, posibilitatea sau imposibilitatea de a efectua judecăți intelectuale și nonafective, posibilitatea sau imposibilitatea de a avea autonomie în acțiunile personale. 3) Dezorganizarea funcțională În general se consideră criteriul de „funcțional” ca fiind opus celui de „lezional”, în același mod în care „psihogeneza” se opune „organogenezei”. În cazul dezorganizării funcționale nu există nici un fel de modificare lezională decelabilă a creierului bolnavilor respectivi. Tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intelectuale și nonafective, posibilitatea sau imposibilitatea de a avea autonomie în acțiunile personale. 3) Dezorganizarea funcțională În general se consideră criteriul de „funcțional” ca fiind opus celui de „lezional”, în același mod în care „psihogeneza” se opune „organogenezei”. În cazul dezorganizării funcționale nu există nici un fel de modificare lezională decelabilă a creierului bolnavilor respectivi. Tulburările sunt numai pur funcționale. Dezorganizările funcționale se pot datora unor carențe emoțional-afective, frustrărilor sau psihotraumatismelor din copilărie. Dacă ele se instalează târziu se pot manifesta sub
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
consideră criteriul de „funcțional” ca fiind opus celui de „lezional”, în același mod în care „psihogeneza” se opune „organogenezei”. În cazul dezorganizării funcționale nu există nici un fel de modificare lezională decelabilă a creierului bolnavilor respectivi. Tulburările sunt numai pur funcționale. Dezorganizările funcționale se pot datora unor carențe emoțional-afective, frustrărilor sau psihotraumatismelor din copilărie. Dacă ele se instalează târziu se pot manifesta sub forma tulburărilor de comportament, a tulburărilor nevrotice sau psihotice, crize isterice etc. De regulă se consideră că în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
datora unor carențe emoțional-afective, frustrărilor sau psihotraumatismelor din copilărie. Dacă ele se instalează târziu se pot manifesta sub forma tulburărilor de comportament, a tulburărilor nevrotice sau psihotice, crize isterice etc. De regulă se consideră că în cazul acestui tip de dezorganizări se produce un proces de regresiune al personalității individului. În sensul acesta A. Freud distinge trei tipuri de regresiuni, după cum urmează: a) regresiunea topică; b) regresiunea temporală ca un proces de întoarcere către structurile psihice ancestrale; c) regresiunea formală care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]