788 matches
-
a construit și a utilizat o unealtă sau este monstrul ficțional Frankenstein, lucrarea prezentă analizează dimensiunea cibernetică sincronică a termenului, așa cum s-a conturat aceasta începând cu a doua jumătate a secolului XX. Acest lucru nu înseamnă însă că exemplele diacronice de artificializare, de mecanizare sau de industrializare a umanului nu își aduc aportul asupra procesului actual de cyborgizare sau că acesta din urmă a apărut ca o ruptură, fără urmarea unei continuități de concepere și de practicare a relației om-mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
procesul simbiozei să pară cât mai „natural”Ă, devenit un „umanoid” cu o interfață prietenoasă, iar, pe de altă parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia ființei umane cu un calculator. Termenii psihologici 8 ai subiectivismului și ai iraționalității (conotate diacronic cu feminitateaă sunt implicați în procesele de seducție și de plăcere, neputând fi în totalitate opuși fenomenelor de depersonalizare și de raționalitate (asociate de-a lungul istoriei cu masculinitatea și chestionate de studiile de gender din cyberfeminismă. Umanizarea ordinatorului se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unui control social sub egida sistemului om-mașină. Deleuze și Guattari nu fac decât să ia pulsul unei culturi tehnologice fundamentate într-un spațiu în care umanul nu este exprimat în terminologie umanistă, ci ca o condiție de posibilitate a tehnologismului. Diacronic, interacțiunea om-mașină în direcția mecanologiei a fost resimțită ca o amenințare la adresa umanismului începând mai ales cu perspectiva carteziană a omului-ceasornic din cadrul epocii mecanizării. Tehnologismul sau mașinismul continuă să-și arate disponibilitățile de reprezentare în modernismul târziu concomitent cu apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poetul afirmându-se exact în zorii cețoși ai realismului socialist. Ori s-a născut prea târziu și a pierdut șansa unică de a fi contemporanul veritabil al marilor moderniști interbelici. Ivit într-un moment nepotrivit - deși istoria literară ca perspectivă diacronică nu se scrie cu ce-ar fi fost dacă? - Nicolae Labiș a ars ca un meteorit și s-a stins la fel de repede, lăsând în urmă regrete și nostalgii nevindecabile. Labiș a reprezentat mereu un subiect incitant și „fierbinte
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în opoziție cu, bunăoară, originea, funcția sau substanța). ¶Barthes 1975. analiză [analysis]. O tehnică prin care gîndurile și impresiile unui personaj sînt povestite de narator în numele său și cu limbajul său. ¶Genette 1980. Vezi și ANALIZĂ INTERNĂ, DISCURS NARATIVIZAT. analiză diacronică [diachronic analysis]. Studiul schimbărilor în sisteme (lingvistice) sau în secțiuni ale lor, de-a lungul timpului. ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și ANALIZĂ SINCRONICĂ. analiză internă [internal analysis]. Prezentarea făcută de un narator, în cuvintele sale, pentru gîndurile și impresiile unui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1978; Cohn 1978. Vezi și ANALIZĂ. analiză sincronică [synchronic analysis]. Studiul unui sistem (lingvistic), așa cum apare el în unul și același moment (fără a aduce în joc factori sau elemente care aparțin altor momente). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și ANALIZĂ DIACRONICĂ. anizocronie [anisochrony]. O variațiune în VITEZA narativă; o accelerare, sau o încetinire a TEMPOULUI. Schimbarea din SCENĂ în REZUMAT sau din rezumat în scenă constituie o anizocronie. ¶Genette 1980. Vezi și IZOCRONIE. antagonist [antagonist]. Principalul adversar al PROTAGONISTULUI. O narațiune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care manualele de istorie a românilor au funcționat ca vectori ai memoriei naționale. După fixarea acestui cadru de referință teoretico-metodologic, lucrarea avansează înspre realizarea unui studiu de caz asupra genezei culturale a memoriei naționale românești. Sunt urmărite, într-o manieră diacronică, prefacerile succesive ale conștiinței istorice românești. Geneza și evoluția memoriei naționale românești sunt puse în legătură cu o serie de "cadre societale" care i-au afectat emergența, compoziția și traseul în decursul timpului. Ancadramentul societal al memoriei colective este alcătuit din i
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în conștiința istorică românească, studiul de față procedează conform unei scheme analitice derivate din cadrul de analiză folosit de Boia și Murgescu. Lucrarea de față își propune să deceleze geneza culturală și transformările structurale ale memoriei istorice românești prin urmărirea mutațiilor diacronice suferite de configurația de mitologeme constitutive ale acesteia. Pe lângă unitățile mitologemice infrastructurale ale memoriei colective - originea, continuitatea, unitatea, independența, spiritualitatea - lucrarea va urmări și evoluția în timp a logicii de periodizare a trecutului românesc, precum și a diferitelor addenda și corrigenda
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atât din conținutul și substanța mesajului difuzat despre trecutul, cât mai ales din structura formală (tematică și nu cronologică) și încadrarea spațio-temporală (europeană și nu națională). Abătându-ne puțin de la structura analitică urmată până în acest punct, vom introduce un principiu diacronic în examinarea principalelor componente ale memoriei naționale românești. Astfel, fiecare traversă centrală a memoriei naționale (originea, continuitatea, unitatea, independența, spiritualitatea) vor fi analizate în două momente succesive, în funcție de perioadele consecutive prin care a trecut literatura didactică postcomunistă. Garnitura de manuale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vechiul regim arma decretului oficial este fără efect. Concluzii generale Demersul analitic pe care tocmai l-am încheiat și-a propus să surprindă punctele de inflexiune ale procesului de construire, deconstruire și reconstruire discursivă a memoriei naționale românești. Ampla analiză diacronică pe care am întreprins-o a încercat să surprindă, inițial, geneza culturală a primei formule a memoriei istorice românești, produsul intelectual al cărturarilor Școlii Ardelene. Prelucrând materiale deja existente în tradiția cronografică românească, literații ardeleni au reușit să articuleze, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
66 Se subliniază, de altfel, în literatura de specialitate, ideea că "nici o operă de artă nu este cu adevărat "închisă", ci fiecare cuprinde, în desăvârșirea ei exterioară, o infinitate de "lecturi" posibile" (Eco, 1969, p. 49), "pe plan sincronic și diacronic" (Corti, 1981, pp. 22-23). 67 Relevantă este, în acest sens, și "existența modelului de receptare" (Pascadi, 1971, p. 200) subsumat gustului estetic al publicului, în general. 68 Pentru particularizări în cazul limbajului scenic păpușăresc, vezi tabelul elementelor acestuia în Bălăiță
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
o „monosemie” din care, în final, va rezulta diagnosticul clinic. Reducția polisemiei semnelor clinice reprezintă momentul final al gândirii clinice, respectiv „diagnosticul”. Diagnosticul psihiatric va concentra în „enunțul” său o suită de ansambluri semiotice, reprezentate prin semne, sindroame etc. Semiologia diacronică pune problema temporalității în psihopatologie. Această temporalitate se poate prezenta sub mai multe aspecte: - temporalitatea tulburărilor; - temporalitatea bolnavului; - temporalitatea examinării; - temporalitatea clinicianului/psihologului. Fiecare bolnav se reprezintă pe sine, în fiecare moment ca fiind plasat în „lumea propriilor sale amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această situație sarcina observatorului (medic/psiholog) este dublă în ceea ce privește ordonarea semiologiei întrucât este obligat să aibă în vedere următoarele: - analiza datelor relatate de bolnav; - analiza modului în care se face relatarea de către bolnav (atitudinea acestuia față de propria sa suferință). Semiotica diacronică este o semiologie a evoluției, care ne revelează faptul că boala psihică are un caracter de procesualitate. Ea reconstituie „istoria bolii” iar prin aceasta ne dezvăluie dimensiunea ontologică a bolii psihice care, în felul acesta, se înscrie în „psihobiografia” bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evaluată, recunoscută și validată apoi, în afara spațiului motric al antrenamentului, competiția sportivă de nivel internațional. Relațiile stabilite între aceste componente sunt de tip cauzal, în măsura în care se acceptă ideea că ele se află într-un raport de determinare reciprocă de tip diacronic - în sensul că proprietățile unei secvențe sunt determinate de cele ale secvenței precedente. Această aserțiune va constitui unul din suporturile filosofice care va sta la baza concepției noastre privind formarea și perfecționarea deprinderilor motrice. Cauzalitatea și diacronismul secvențelor de învățare
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
dificil de analizat în detaliu, dar și în ansamblu, în care elementele constitutive, de ordin structural, sunt numeroase, în mișcare continuă, relațiile dintre ele, majoritar instabile, cauzalitatea , de asemenea, labilă, sincronismul și asincronismul, prezente și aflate în relație dialectică, succesiunea diacronică „alterată” de o serie de factori, mulți dintre ei, perturbatori. Vom încerca, totodată, în cadrul demersurilor noastre viitoare, să depășim stadiul unei cunoașteri limitate a fenomenului pe care urmează să îl studiem, prin extinderea investigației personale la sfera relațiilor cauzale complexe
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
dat, deci o fază sincronică a ei, cum subliniază Ferdinand de Saussure 17, adică ceea ce este starea limbii din vremea sa. Limba nu este însă produsul unui moment, deoarece ea există și se schimbă în timp, este deci un produs diacronic și, ca atare, limba este un fenomen istoric, dar ea nu poate funcționa decît ca un ansamblu structurat, ca un sistem, și, în aceste condiții, istoria nu poate participa decît fortuit la îndeplinirea funcțiilor ei. Chiar în plan sincronic însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un alt principiu saussurean, acela că limba este formă, iar nu substanță, se evidențiază cele două componente fundamen-tale ale doctrinei care avea să pună în evidență structura sistemelor lingvistice. Deși sistemul este un concept structural sincronic, el nu exclude studierea diacronică a sisteme-lor sincronice, trecînd de la un sistem sincronic la altul din-tr-o altă stare de limbă. În știința actuală, care valorifică noțiunea saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în acest sens constituie o stare de limbă sau "limba sincronică". Aceleași modalități sînt însă comparabile sau provin unele din altele în cazul mai multor stări de limbă succesive și, în acest sens, ele constituie o tradiție lingvistică sau "limba diacronică"48. În aceste condiții, studiul sincronic al limbii (și, cu atît mai mult, cel diacronic) nu poate face abstracție de faptul că ea are o tradiție, un trecut, un șir de realizări terminate, are un prezent, determinat de actele de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comparabile sau provin unele din altele în cazul mai multor stări de limbă succesive și, în acest sens, ele constituie o tradiție lingvistică sau "limba diacronică"48. În aceste condiții, studiul sincronic al limbii (și, cu atît mai mult, cel diacronic) nu poate face abstracție de faptul că ea are o tradiție, un trecut, un șir de realizări terminate, are un prezent, determinat de actele de vorbire realizate la un moment dat, și are un viitor, o sumă de virtualități ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prezent, determinat de actele de vorbire realizate la un moment dat, și are un viitor, o sumă de virtualități ce vor crea posibilitatea unor realizări după momentul actual. Ca atare, prezentul (limba sincronică) este marcat și demarcat de trecut (limba diacronică), iar viitorul de prezent. Fiecare fază a trecutului este marcată la rîndul ei de fazele anterioare și, pe de altă parte, tendințe, uneori puțin evidente, din manifestările prezentului pot deveni baza pentru dezvoltări ale viitorului. Cînd propunea conceptul de "limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă", Ferdinand de S a u s s u r e avea în vedere o formă abstractă, existentă în conștiința vorbitorilor, care nu se realizează ca atare în actele lingvistice, în vorbire. Apoi, prin postulatul potrivit căruia limba se constituie diacronic și funcționează sincronic, acest savant sublinia faptul că, pentru vorbitorul limbii dintr-un anumit moment, nu au relevanță fenomenele lingvistice produse în timp, dar ieșite din uz în vremea sa, fiindcă, pentru el, limba se reduce la aspectul existent în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
G. I v ă n e s c u trage concluzia că trebuie făcută distincția între două ramuri ale lingvisticii care să aibă ca obiect pe fiecare dintre aceste două aspecte ale limbii, așa cum se face distincția între o lingvistică diacronică și una sincronică, fără ca aceasta să însemne un impediment în asigurarea unității științei limbii. Istoria lingvisticii certifică valabilitatea opiniei acestui lingvist, chiar dacă fenomenul nu este decît foarte rar observat și adus în discuție. De obicei, se crede că despre o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diferență metodologică ar dispărea, exigențe epistemologice, filozofice și logice întemeiază pe deplin departajarea de principiu a celor două aspecte ale științei limbii ce se prezintă cu istorie și obiective proprii. Pe de altă parte, lingvistica limbilor populare este de obicei diacronică și pleacă, adesea, de la formele inițiale din limba-mamă urmărind transformarea lor în anumite momen-te (nu întotdeauna decisive și de cele mai multe ori neatestate) pînă la aspectele actuale. Ea are în vedere uneori chiar fenomene oferite de limba scrisă, care reprezintă însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s s u r e, care a orientat cercetarea limbii spre aspectele structurale și funcționale, faptul că există schimbări lingvistice este nu numai un lucru de la sine înțeles, ci și un fenomen care vine deseori în atenție. De aceea, lingvistica diacronică este concepută de acest lingvist ca un studiu aproape exclusiv al schimbărilor în limbă 161. În general, schimbarea este o modificare, o transformare sau o prefacere, parțială sau totală, a unei entități, ceea ce presupune că ea întrunește mai multe grade
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dacă "ea nu se impune și se extinde la toate cazurile, bineînțeles între anumite limite de timp și de loc"210. Din perspectiva celor două aspecte sub care se poate cerceta limba, legile pot fi, după acest lingvist, sincronice și diacronice. Legea sincronică este expresia unei ordini existente și rezultă din constatarea unei stări de lucruri, dar ea nu este imperativă -deși este generală la un moment dat−, fiindcă este precedată și succedată de alte stări de lucruri. Aici se pot
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]