1,549 matches
-
o fixau plini de promisiuni tainice. Îi cuprinse mijlocul, lipind-o de trupul lui suplu si puternic. Se mișcau in ritmul unduitor al valsului, el se roti cu ea pană o ameți, îsi apropie bărbia de buclele rebele care încadrau diafan tâmpla femeii. Carisma si atracția lui hipnotică o împiedicară, sa observe că el, cu fiecare mișcare o îndepărtase de lume...când se dezmetici, erau pe terasa semi luminată. Se desprinse bulversată din îmbrătișarea lui, încercând să fugă. Piciorul îi alunecă
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
sonete încântătoare. În totul, antologia „Sentimentul spiralei” fixează în bronzul neuitării efigia unui poet durabil. Căci poezia Luciei Olaru Nenati seamănă cu un creuzet de dimensiuni uriașe în care se topesc visuri, neliniști, spaime, regrete și nostalgii, bucurii și iubiri diafane de esență eminesciană, dar și revolte de aceeași factură, rezultând în final, din întreg, un farmec cuceritor și imposibil de uitat. O poezie care pe drept cuvânt te invită necontenit la relecturi, la alte și alte degustări estetice savuroase și
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
Și îmi dai, sfioasa floare, Din parfumul tău din care Beau doar zeii-n paradis. Aș sorbi cu lăcomie Din pocalul tău de floare, Dar îl strângi între picioare, Față mare, păpădie... Ai plecat... Ai plecat... cred c-am plins... Diafana și dulce... Un aveam un raspuns Sub un cer că o cruce... Și acum... ce să sper?! N-am știut să exist... Azi sînt singur și pier În tăcere și trist... Azi respir și mai sînt... Mîine vine un val
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
visuri aveam... N-am știut că visez... Disperat te iubeam, Precum Șoimul Maltez... Și regret c-am trăit... Și respir că în vis... Poate că te-am rănit... Și de-aceea ți-am zis... Ai plecat... cred c-am plins... Diafana și dulce... Nu aveam un răspuns... Sub un cer că o cruce... Poem BAROC UNU Bucăți imense dintr-un zid de flori, Cu milă darimate de zorii unei zile De care-mi aminteam că de culori Aduse-n noaptea crudă
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
el se oprește, Se zbate-n neputința muiată în speranță, Căci amintirea-i vie pe-a timpului... balanță. O clipă rătăcită îi spune-ncet, plutește! Nicicând n-avem puterea din zbor să îl oprim El zboară peste lume pe aripi diafane Ș-aprinde doruri multe din... amintiri orfane. Gândul ne-nsoțește și-atunci când nu-l dorim. Luminile din ceruri în Infinit muiate Scaldă-n ochi de stele lacrimi în Olimp Tot gândind la ele... mai trece-un anotimp Căci timpu-alungă clipa din
LA URMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360192_a_361521]
-
ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede ... Citește mai mult este o șosea cu șapte benzipe care nebunii lumiimerg cu două sute la oră claxonânddupă fantomele ieșite la plimbare duminica după ora cinci(patru benzi la dustrei la întors;nu toți ne întoarcem
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
viață “, rămân ca o rană sângerândă în viața acestei femei cu suflet mare și dornică de a retrăi tinerețea la vârsta pensionării. Prozatoarea privește realitatea participativ, reînchegând-o într-o avalanșă de imagini și întâmplări, diluându-I concretețea în nuanțe diafane. Retrospectiva, fragmentarismul e, deopotrivă, o metodă și o viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări lente de senzații și detalii. Povestirea cu care se încheie cartea, intitulată Biruitor, în sfârșit! ce relatează conflictul dintre Mârzan și Silvestru Oană pentru
VOICHIŢA PĂLĂCEAN-VEREŞ- MIERE PESTE CENUŞA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359846_a_361175]
-
de la marginea vieții o fereastră a zburat în somnul tău de dincolo un fluture nemilos împarte fericirea în piețele publice veniți și luați lumină lumina e un țipăt un fruct pe care îl culegem cu degetele noastre sălbatice o amiază diafană peste lucrurile întâmplătoare și multă înțelegere în fața zâmbetului de oțel totul e clar și imaginea aceea îngheață în tine totul e clar nu mai poți ieși nu mai poți reveni o voce străină decretează dezastrele tăcute ale zilei MÂINE VA
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
plecate și rătăcind de multă vreme prin Cosmos. Era distractiv să le vezi pășind cu mare precauție pe caldarâm, cu pantofiorii lor delicați, cărora nu le pria deloc contactul cu suprafața Terrei, notorie pentru praful și glodul ei. Acestor ființe diafane nu le tihnea deloc sejurul pe Terra și se grăbeau să se îndrepte repede spre alte planete. Iși vedea liniștit de serviciul său la Cosmodrom. Până într-o zi însă, când se trezi cu un apel insistent din partea puștiului său
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
cu inegalabilul Benone Sinulescu...! Pe măsura cântecelor sale nepieritoare e și ființa sa, a unui om de valoare, a unui om de omenie care evocă în toate povestirile afective, crâmpeie, oameni, locuri, fărâme de trăiri, ca o bătaie a elitrelor diafane ale fluturilor aducerilor-aminte, răsunetul pașilor și cuvintelor, râsul, surâsul, sunetul ceresc al viorii lui Ion Drăgoi și pe Ion Drăgoi, violonistul drag lui, ca un frate!... O viață retrăită estetizat, în cântec Artist cu o cantabilitate vocală autentică, deținător al
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
macaturi înflorite aduse din chivotul cu zestre de acasă, de la Adjud ; Angela Gheorghiu se înmlădiază cântând, ca o salcie; Angela Gheorghiu unduiește cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitație sufletească atunci când cântă Angela Gheorghiu! Aplauzele pentru Angela Gheorghiu sunt voioase și solemne, publicul este împresurat într-un tumult, spectatorii bat frenetic din palme, nu ca și cum și le-ar scutura de praf. E o frenezie unde cântă
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
mai mult credem de acum, că nu frumosul e întâmplător, ci lumea e întâmplare că vine spre el, se ciocnește cu palma frunții de el, ca de stalactite, calcă în vârful degetelor desculțe pe timpanul frumuseții muzicii, ca pe stalagmite diafane. Recitalul Angelei Gheorghiu de la Bacău nu a fost o întâmplare, ci mângâierea lui Dumnezeu, ce învelește nisipul de supărări cu surâsul gurii din care izvorăște iubirea. Invitatul adorabilei Angela Gheorghiu a fost maestrul care a prins cu fireturi corzile pianului
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
mai ales în orele după-amiezei și pe înserate, când lumina intensă coboară năvalnic de pe crestele semețe ale munților de la apus, exonartexul pare o construcție dintr-o lume suprafirească. Lumina aurie intensă a soarelui coborât la apus, marcată de roșul vesperal, diafan, năvălește în pridvorul de piatră. Luxurianta vegetație a munților cu vârfuri semețe, înfipte în cer, încărcați cu codri străvechi, seculari, dă nuanțe aparte luminii revărsate peste lume. În astfel de momente, erupția auriului exploziv din fresca pridvorului ne copleșește. Scara
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
înșine, într-o nouă stare sufletească și de conștiință. Culorile calde, aeriene, liniștitoare ale picturilor degajă atunci o atmosferă plină de farmec inefabil, în deplin acord cu arhitectura măreață a Catedralei, cu spațiul ei sacru, cu detaliile exonartexului, cu atmosfera diafană, cu frumusețea spirituală a Sfinților care ne privesc din compozițiile murale. Pridvorul de la Lainici vorbește sufletului nostru însetat de frumos în variate moduri și cu diferite mijloace. Este unul dintre cele mai frumoase pridvoare din câte se află în prezent
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
zis că băiatul meu (al meu?!) nu merită să crească fără tată sau fără mamă, pentru că asta ar fi urmat. Și mi-am zis: foarte bine, asta și așa nu mă iubește, iar în jurul meu plutesc o grămadă de păsărele diafane, de ce să fiu eu mai prost?! Știți ce e mai ciudat?! Că prietenii mei, nu ai ei, că asta n-a avut nici prieteni, eu am fost cu ea, în douăzeci și ceva de ani, doar o dată la un film
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
doare, Nici că mai tare decât soarele tu arzi, Azi vreau să trec peste parfumul tău de floare Și peste sânii tăi ce mă îmbie calzi. N-am să mă mai agăț de-a tale plete, De umerii rotunzi și diafani, De zâmbetul și hainele-ți cochete De mici nimicuri care costă bani. Azi vreau sa fiu iubito mai profund În nebunia amorului de tine, Dau prețul dezbrăcării chiar de mine Ca-n trupul tău, iubire, să m-ascund. Referință Bibliografică
IUBITEI (NU,N-AM SĂ SPUN CA DOAR CUVÂNTUL...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359596_a_360925]
-
fără glorie-n uitare în fața nopții-nsângerând nisipul Poet al melancoliei, Horia Zilieru temporizează atmosfera poemelor din semitonuri, din cuvinte meșteșugite ca mătăsurile cu o moliciune șerpească, așa bunăoară în „Tragica muză”: Te ninge basm pe umărul virgin cu oasele în diafanul frig pe coapsele lacustrei, când te strig cu nervii-n rocile fierbinți de vin cu scrum de timp în vasul funerar (odată tandru îl voi bea și eu) scobor la bal pe verdele ghețar întonuri vii și cu misterul viu
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
te strig cu nervii-n rocile fierbinți de vin cu scrum de timp în vasul funerar (odată tandru îl voi bea și eu) scobor la bal pe verdele ghețar întonuri vii și cu misterul viu. Iată, deci, umărul virgin, frigul diafan, lacustra cu coapse , timpul are scrum, vasul e funerar, băutul vinului e tandru, acest bal oniric are loc pe un ghețar cu o culoare stranie, având senzația de frig. Ca și la Eminescu, urmele înaintașilor se topesc în originalitatea discursului
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede scuturate aseară de un nebun care voia sa grăbească arderile toamnei doar fantomele iubirii noastre merg ținându-se de mijloc cu duioșia și tandrețea răniților care se sprijină unul de celălalt se contopesc una în
VIAŢA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359237_a_360566]
-
de lotus ale secolului. Acestea sunt momițele hadesiene, clătinate evaziv spre a respinge catharsisul, flori de lotus ce ascund patetismul și platonicul din lume. Limbile inocenților alunecă pe trotuare, mai abitir ca mâțișorii celui dintâi mărțișor. Maturii flatează cu talente diafane emulsiile rutinei. În fața mea-i un ostrov negru, acolo retorismele mele joacă „adevăr și provocare” în fiecare noapte. Referință Bibliografică: Umanu-i un orbit mișto / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi
UMANU-I UN ORBIT MIȘTO de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340237_a_341566]
-
privesc peste zenit, despre noapte și zi cerșind timpului o clipă împreună, despre pădurea ce-și întinde brațele îmbrățișând cărarea, despre câmpia ce se îmbată cu sărutul de roua al dimineții , despre dânsul ceții în fapt de seară în brațele diafane ale nălucilor... Mi-ai scris ...iar cuvintele au înmugurit iubiri în ochii îmbătrâniți de așteptare născând o primăvară în sufletul amorțit de tristeți făcând visele să zboare. Mi-ai scris... de tine! de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografica: Mi-ai
MI-AI SCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340385_a_341714]
-
Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului MUZA POEȚILOR Cu-a vremii valuri cântu-l chemi Din neant ...de dincolo de vremi Pământul fruntea își frământă Iar marea zbuciumată-ți cântă Ești spuma mării diafană și fragilă Orizontul plin de cânt ți se-închină Ești ondină.. sirena ce iese din mare? Privire albastră-i caldă,mângâietoare, Cântecul întinde pe valuri lucii mreje Ești muza ce-ai făcut poeții să viseze Pe- a dimineții zorii vii
MUZA POEȚILOR de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340472_a_341801]
-
ape de cristal sau ape foarte tulburi Secate-n sare sau în albiile prea pline, Dac-ai putea să te preschimbi în fluturi Să-mi furi sărut de flori diamantine. Și din crepusculul născut în curcubee Prelins în lacrimi, perdele diafane, Dac-ai putea să-mi faci noi Căi-Lactee Sărut de univers să-mi furi între icoane. Din flăcări, ca din rai, în prea-mărire Ce-mi mistuie în suflet azi norocul, Dac-ai putea să-mi treci în nemurire Sărutul tău
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
-mi permite să redau splendidele versuri din poeziile în care descrie cu expresii stilistice deosebite aceste misterioase frământări sufletești, așa cum le descrie în poeziile „Dor”, „Judecată”, „Evadare”, „Revedere”, „Fantezie” ș.a., o adevărată risipă de metafore, într-o ningere de lirism diafan și molcom. Captiv în capcana viselor și iluziilor sale ( „sunt captiv în mine”- „Evadare”), poetul trece prin acele stări ciudate, halucinante, specifice vârstei, dorind „să danseze cu focul/valsul iubirii mocnite”. Dar, simte că focul „îl arde”. Când îl privește
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
Ștefan scrie în stilul avangardiștilor, împletește metafore precum „mosorul roșu” (viața) sau „papiota roșie” (iubirea) cu sinstezia simboliștilor. Ioan-Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată în dimensiuni și forme statuare pe culmi atât de înalte, încât diafanul înger uman adună de pe cer stelele risipite. Paula Romanescu este cuprinsă de speranțe și emoție în așteptarea norocului tradus în unirea a două suflete. Traian Vasilcău admiră și prețuiește femeia ce-i unică în Univers și creație divină. Cristina Cărbune
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]