3,808 matches
-
mai puțin specific otărîtă și totodată și mai volubilă cu atâta corespunde mai mult chemărei sale. Bălănescu C. {EminescuOpXIV 257} lor. Espresiunea specială însă a unei localități, care rămâne în urma espresiunei spirituale a naționalităței, stă în contrazicere evidentă cu idealitatea. Dialectul însă esprimă (ținoarea) fondul ideal a unei națiuni, care se-ndreaptă cătră colectivul spiritelor culte, într-un mod propriu numai unei localități, mod care nu a fost primit în cercul espresiunei devenite (generală) universală. Dialectul ni arată dar opul poetic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în contrazicere evidentă cu idealitatea. Dialectul însă esprimă (ținoarea) fondul ideal a unei națiuni, care se-ndreaptă cătră colectivul spiritelor culte, într-un mod propriu numai unei localități, mod care nu a fost primit în cercul espresiunei devenite (generală) universală. Dialectul ni arată dar opul poetic ieșit din ființa spirituală a unei națiuni într-un mod particular, care printr-asta s-a și secretat de terenul universalităței. Cu cât e mai pronunțat (marcat) dialectul unui individ cu-atît [î]l respinge natura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primit în cercul espresiunei devenite (generală) universală. Dialectul ni arată dar opul poetic ieșit din ființa spirituală a unei națiuni într-un mod particular, care printr-asta s-a și secretat de terenul universalităței. Cu cât e mai pronunțat (marcat) dialectul unui individ cu-atît [î]l respinge natura mai cu otărîre din reprezintațiunea dramatică. Căci chiar unui talent însemnat nu-i rămâne decât cercul unic și prea mărginit a unui comic local; o pozițiune prin care talentul e esclus oarecum din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a tonului (vorbei), spirite pe care nu le-a muiat spiritul general al națiunei și nu l[e]-a adus în cursul mișcărei sale de viața. lucru ce lipsește românilor Un actor, dotat fiind cu talent mare, e legat prin dialectul său de scena locală au renunțat la cel mai mare drept al artei sale, adică de-a fi una[l] pe care să-l recunoască întreaga sa națiune și care să administreze marile avuții poetice ale acesteia. Dialectul, care în loc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
legat prin dialectul său de scena locală au renunțat la cel mai mare drept al artei sale, adică de-a fi una[l] pe care să-l recunoască întreaga sa națiune și care să administreze marile avuții poetice ale acesteia. Dialectul, care în loc de-a ne arăta un om universal ne arată pe un om special, vrăjit de un bulgăre de pământ oarecare, dialectul se pare și la artistul reprezintator ca un lanț ce s-ar tîrî după el si care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care să-l recunoască întreaga sa națiune și care să administreze marile avuții poetice ale acesteia. Dialectul, care în loc de-a ne arăta un om universal ne arată pe un om special, vrăjit de un bulgăre de pământ oarecare, dialectul se pare și la artistul reprezintator ca un lanț ce s-ar tîrî după el si care-l înseamnă (semnalează) de prizonier a unui spirit local în mijlocul națiunei. Cât de creatoriu s-ar mișca așadar un talent dezvoltat prin bara
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posede-o la înălțimea unei espresiuni libere și volubile a spiritului. TREPTELE DEZVOLTĂREI ARTISTULUI DRAMATIC Individul dotat cu avantagele naturale ale unui corp bine format, a unei structuri de față arhitectonice nobile și a unui ton sonor și liber de dialect (stă pe) se află în pragul artei. Însă acești factori, ce aparțin laturei naturale a artei noastre, devin abia atuncea puteri adevărate când le insuflă viață dotarea specifică spirituală cu talent care ia oarecum pe acei factori în serviciul ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari-s familiarizați cu legea mișcărei filozofice. Imană în natura lucrului cumcă celui laic [î]i rămân ascunse multe arcuri și multe aspirări prin care e susținut și mărginit în sine edificiul nostru. CULTURA TONULUI (A VOCEI) 1. PRONUNȚIA FĂRĂ DIALECT ȘI FĂRĂ VICIU Limba este materialul cu care se servește actorul la sensibilizarea coprinsului (fondului) poetic. Acest material trebuie așadar făcut capabil de-a reda intuițiunea unei lumi ideale. Așadar organul are a fi curățit pentru espresiunea adevărului și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Înlăturarea și învingerea a orce element care stingherește tonul articulat întru a deveni un vas nobil pentru un coprins ideal e așadar prima condițiune negativă. Deja mai sus, unde am atins condițiunile naturale pentru artistul reprezintator, am spus cumcă un dialect adânc înrădăcinat e o piedică desăvârșită pentru un actor, piedecă prin care el, chiar având un talent caracterizător mare, totuși e avizat la rangul numai a unui comic local, pozițiune care-l respinge așadar decisiv în linia a doua. Dialectul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dialect adânc înrădăcinat e o piedică desăvârșită pentru un actor, piedecă prin care el, chiar având un talent caracterizător mare, totuși e avizat la rangul numai a unui comic local, pozițiune care-l respinge așadar decisiv în linia a doua. Dialectul dă pronunției coloarea unei provincii anume. Cel însemnat c-un dialect nu redă coprinsul (fondul) spiritual în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin care el, chiar având un talent caracterizător mare, totuși e avizat la rangul numai a unui comic local, pozițiune care-l respinge așadar decisiv în linia a doua. Dialectul dă pronunției coloarea unei provincii anume. Cel însemnat c-un dialect nu redă coprinsul (fondul) spiritual în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național. Deja-n viața de toate zilele e jenant de-a asculta un fond spiritual în forma neamăsu rată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național. Deja-n viața de toate zilele e jenant de-a asculta un fond spiritual în forma neamăsu rată a unui dialect; numai forma ușoară a conversațiunei, față cu care nu facem pretențiunile stricte ale artei, ne ridică repede asupra acestei contradicțiuni. Ba se poate chiar ca, în gura unei amabile ființe femeiești, dialectul ce-l auzim pronunțîndu-se deodată cu-o naivitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fond spiritual în forma neamăsu rată a unui dialect; numai forma ușoară a conversațiunei, față cu care nu facem pretențiunile stricte ale artei, ne ridică repede asupra acestei contradicțiuni. Ba se poate chiar ca, în gura unei amabile ființe femeiești, dialectul ce-l auzim pronunțîndu-se deodată cu-o naivitate grațioasă și într-o petrecere veselă și plină de-nțeles să esercite asupră-ne un farmec oarecare, însă numai de-aceea pentru că trezește-n {EminescuOpXIV 286} noi intuițiunea unei forme individuale a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung, și se face centrul discuțiunei dintre oameni culți, atuncea coloritul dialectului face deja o impresiune jenantă și poate prea ușor să ne stoarcă un surâs, care-și are totdeuna originea în superioritatea noastră. Cu cât se va face mai mult purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
jenantă și poate prea ușor să ne stoarcă un surâs, care-și are totdeuna originea în superioritatea noastră. Cu cât se va face mai mult purtător al unui fond spiritual și organ al unei colectivități un om imprimat cu defectul dialectului (ca predictor bisericesc sau ca orator politic) cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul reprezintator. Daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul reprezintator. Daca oratorul politic or religios mai poate influința încă prin fondul pe care-l pertratează și-l provoacă din pieptul său, daca poate să nulifice lipsele pronunției și genantul dialectului prin însușiri mari a orațiunei sale, precum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul reprezintator. Daca oratorul politic or religios mai poate influința încă prin fondul pe care-l pertratează și-l provoacă din pieptul său, daca poate să nulifice lipsele pronunției și genantul dialectului prin însușiri mari a orațiunei sale, precum o logică impozantă, o putere de convingere imanentă în adâncimea sufletului său, și prin personalitatea plină de entuziasm și inspirată, daca le poate face toate astea, da! însă la actor... toate astea-s
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intendează tezaurele poetului, el nu stă ca oratorul, ca un individ înaintea noastră, care-și poartă singur afacerile sale, ci el e cufundat în masca sa. Noi ascultăm așadar prin fondul oarecum obiectiv al artei. Daca acolo se manifestă vrun dialect, deodată vedem înainte-ne pe omul individual care se obrăznicește afară din rolul său și care devine, cum am zice, un econom necredincios cu averea poetului ce i se-ncredințează lui. n îl batjocorește, își râde poet! Aceasta-i cauza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
batjocorește, își râde poet! Aceasta-i cauza absolută de ce până și oratorului i se poate ierta cu mult [mai] degrabă un defect dialectic decât actorului. de Dezvoltarea noastră se pronunță totodată prin asta absolut și ne-ncongiurabil pentru legea emancipărei de dialect pentru artiștii reprezintători. Actorul să fie liber de dialect, va să zică el să aibă pronunția curată a națiunei. Germanii sânt într-astă privință mai puțin stricți decât francezii. Francezii au în capitala lor centrul nu numai pentru viața lor politică și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]