665 matches
-
(n. Ionel Iacob, 18 decembrie 1940, satul Bencecu de Jos, comuna Pișchia, județul Timiș) este un epigramist, poet, prozator, pamfletar, publicist, poet dialectal bănățean, realizator de emisiuni radio în grai bănățean, președintele "Cenaclului de Satiră și Umor ”Ridendo”" Timișoara, membru fondator și Membru de Onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, membru în Uniunea Scriitorilor din România (2009), membru în Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
amator" (1961, prof. actor Victor Odillo Cimbru) și "Școala populară de artă" Timișoara (1963, prof. actrița Geta Angheluță și regizor Dan Radu Ionescu. În paralel, activează în mai multe formații artistice, pregătindu-se pentru I.A.T.C. Primele creații sunt dialectale, pentru ca apoi să se remarce în genul satiric, cu preferință pentru epigramă. La scurt timp după debut adaugă numelui de familie pe cel de ”Bencei” (halta de cale ferată care face accesul către satul natal), semnătură care îl va consacra
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
de activitate literar-artistică, are 15 volume de autor și apare în peste 80 de culegeri/antologii de umor. Un nume proeminent pentru graiul bănățean, continuă drumul deschis de Victor Vlad Delamarina, Tata Oancea sau Marius Munteanu. Activitatea sa de scriitor dialectal este consolidată de aparițiile radio în "Cenaclul Radiofonic ”Gura Satului”", demarat în 1991. Este invitat la festivaluri și concursuri în grai bănățean din Banatul sârbesc, cu care are o colaborare permanentă. Pe versurile lui Ionel Iacob-Bencei, Mircea Aurel Ciugudean a
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
vorbit în Dobrogea de Nord de-a lungul Dunării, și în Transilvania de Nord-Est. Pe teritoriul Moldovei istorice există (sau existau) mai multe graiuri moldovenești, aparținând arealului lingvistic al "subdialectului de tip nordic" sau "moldovenesc", cuprinzând o serie de particularități dialectale care reprezintă principala trăsătură comună a moldovenilor, ele fiind utilizate, mai mult sau mai puțin frecvent, pe întreg spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria, zone din nordul Munteniei, Delta Dunării sau diaspora română, datorat, în cea mai mare
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
Astfel, graiurile din Bucovina au un aspect de mozaic (îmbină trăsături ale graiurilor centrale, bucovinene și în unele localități ale graiurilor maramureșene), iar la est și nord de Prut au un specific aparte (dar nu au statut autonom - aparținând ariei dialectale a masivul moldovenesc și, luate în ansamblu n-au fost atrase într-o altă arie lingvistică). Graiurile centrale din Basarabia au trăsături similare cu cele consemnate în dreapta Prutului, iar mare parte dintre particularitățile din zona sud-vestică (pe linia Cahul-Reni-Chilia) fac
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
betacism. Astăzi, diferența între sunetele /b/-/v/ este prezentă doar în Valencia, în Insulele Baleare și în zona de sud a Tarragonei. Sistemul vocalic din catalana medievală este diferit de catalana modernă din Catalonia, chiar dacă există încă în anumite variante dialectale din insulele Baleare. Este format din următoarele unități. Acest sistem este asemănător cu sistemul din latina vulgară cu excepția faptului că fonemul /e/ din latina vulgară s-a centralizat în /ǝ/, și posterior / ɛ/ s-a transformat în vocala deschisa /e
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
în /ɛ/, inversându-se astfel distribuția originală din latina vulgară: /e/ > / ǝ/ > /ɛ/ versus /ɛ/ > /e/ > /e/. Acesta este motivul datorită căruia vocalele "e" deschise și închise din catalană sunt distribuite total opus celor din portugheză și italiană. În variantele dialectale din insulele Baleare se păstrează încă vocalele / ǝ/ tonice în aceleași poziții pe care le aveau în catalana medievală. Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu fenomenul
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
literară apare și cea de limbă comună. Gheorghe Constantinescu-Dobridor definește limba comună ca „aspect[ul] actual al limbii vorbite de o națiune, bazat pe o cât mai mare uniformitate cerută de practica comunicării, însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor”, deci nu o raportează la limba literară. Pentru alți lingviști, „limbă literară” și „limbă comună” sunt sinonime. După părerea altora, limba comună este varianta vorbită a limbii literare. La unii lingviști care folosesc termenul de „limbă standard”, acesta
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
În legătură cu limba albaneză, Edlira Mantho consideră că noțiunea de limbă literară este mai largă decât cea de limbă standard, cuprinzând-o pe aceasta din urmă, dar incluzând-o și pe cea de limbă a literaturii artistice, care poate fi și dialectală. Ideea pornește de la situația limbii naționale albaneze care se bazează pe limba literaturii în dialectul tosk, vorbit în partea de sud a Albaniei, dominantă în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului tosk au fost impuse ca standard
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
între limba literară și limba standard. Lingvistul maghiar László Cseresnyési arată că „uneori expresia limbă literară (precum în germană "Literatursprache") nu se referă la tipul de limbă național unitar, ci pur și simplu numai la limbajul operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc în perioada clasicismului (secolul al XVII-lea), pe baza limbajului aristocrației de la curtea regelui, care era foarte diferit de limba vorbită efectiv în afara acesteia. Normele
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Viața Sfântului Alexie) (sec. XI) provine probabil din regiunea orașului Rouen (Normandia), iar cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (sec. XI) este anglo-normandă. La unii literați se observă diferențe de la o operă la alta în ceea ce privește proporția trăsăturilor dialectale și a celor comune. De exemplu, "Le Jeu de Saint Nicolas" (Jocul Sfântului Nicolae, piesă de teatru) de Jean Bodel (truver de la sfârșitul secolului al XII-lea) prezintă mai multe caracteristici picarde decât "La Chanson des Saisnes" (Cântecul Saxonilor), cântec
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
precum: Izmir, Muğla, Aydın, Denizli, Çanakkale, Antalya, Adana, Mersin, Manisa, Kütahya, Balıkesir, Bandırma sau Erdek. O altă comunitate a aceluiași ordin este și cea cunoscută sub numele de Yörük nume ce provine de la verbul "yörümek" (variantă mai veche și, totodată, dialectală a verbului "yürümek", “a merge”, “a umbla”), care face aluzie la stilul de viață nomad care îi caracteriza pe membrii comunității în trecut. Astăzi sunt o comunitate sedentară, răspândită în zonele de coastă ale Mării Marmara și Mării Egee, dar și
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui” ("Timpul", V, 103, 8 mai 1880). În prima sa formă publicată, „Dănilă Prepeleac” face uz de mai multe cuvinte rare sau construcții dialectale, în contrast cu lexicul și cu gramatica standard a limbii române. „Intonația cuvintelor” și „gestul ghicit cu care eroul le spune”, a argumentat Călinescu, face ca dialogurile dintre Dănilă și ceilalți țărani să semene cu un text teatral, care ar putea fi
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime și câteva toponime. Termenii dialectali care ar putea să provină din burgunda nu sunt prea diferiți de cei din alte limbi germanice vecine. Influență burgundei asupra evoluției distincte a francoprovensalei din Gallo-Romania este și ea discutată.
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]
-
Jupiter, cunoscut astăzi sub numele de Pasiphae, dar care în epocă era cunoscut ca « Jupiter VIII », numele definitiv nefiindu-i atribuit decât în 1975. Asteroidul 676 Melitta, singurul pe care l-a descoperit, nu-i poartă numele, ci este forma dialectală atică a limbii grecești vechi "melissa", „albină”. Se pare totuși că asemănarea între acest nume și numele descoperitorului nu este întâmplătoare. În 1915, a publicat un catalog de 245 roiuri de stele. Unele roiuri ale cerului înstelat, care nu figurează
Philibert Jacques Melotte () [Corola-website/Science/337142_a_338471]