668 matches
-
700 de mii de vorbitori) și sud-vestul Franței (67 de mii de vorbitori). Jumătate din populație este bilingvă (vorbitori de bască și de o limbă romanică). Foarte puțini vorbitori sunt monolingvi. Basca se folosește în domeniul tradițional, în variantele sale dialectale, și oficial, în varianta standardizată prin politica educațională. Limbă cu morfologie ergativă completă, cu dublă marcare: nominală (prin caz, postpoziție, particulă) și verbală (acord). Codarea ergativă nominală e generală și independentă de timpul verbal. Constituentul A este marcat prin cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Peste 400 000 de vorbitori. Constituentul A este marcat prin cazul ergativ. Marcare cazuală foarte variată. INUIT (ESCHIMOSĂ) Limbă amerindiană polisintetică, din familia eschimo-aleută, vorbită pe o suprafață foarte întinsă, de 75 000 de vorbitori, inegal repartizați în patru arii dialectale: INUPIAQ, Alaska, 3 000 de vorbitori; INUKTUN, vestul Canadei, 4 000 de vorbitori; INUKTITUT, estul Canadei, 21 000 de locuitori; KALAALLISUT, Groenlanda, 47 000 de vorbitori. Numele și pronumele au marcare de tip ergativ−absolutiv, cu excepția pronumelor de persoanele 1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o bruscă schimbare de optică. Ipoteza dublei paternități, larg argumentată de Paul Cornea, a fost formulată întâia dată de Odobescu. Chestiunea nu e tranșată definitiv. Nu se poate ști cu siguranță dacă textul prim a fost unul românesc, cu particularități dialectale, al lui Alecu Russo, unul francez al aceluiași, tradus în românește de Bălcescu și revăzut după cinci ani de către primul său autor, sau, în fine, dacă întâiul concept al scrierii a aparținut, de fapt, lui Bălcescu, iar Russo numai l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
aceasta făcîndu-se înțelese, de bine, de rău; teologii îi imită, fiind urmați apoi mai tîrziu de universitarii secolului Luminilor. Cu toate acestea, circumstanțele germanice nu ne oferă suficiente argumente pentru a putea înțelege de ce peste tot în Europa, extrema diversitate dialectală se restrînge făcînd loc unei singure limbi principale în fiecare țară. Benedict Anderson pune mecanismul acesta al înlăturării celorlalte graiuri uneori literare pe seama unor medii desconsiderate în care se vorbeau idiomuri sortite dispariției.154 Conform teoriei sale, privilegierea cîtorva dintre
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va lega în spirit milioane de persoane ce nu se vor întîlni niciodată; el urmează să se spijine pe prestigiul unei limbi preeminente ignorate totuși de marea majoritate. De ce? Pentru că această limbă, mai întîi tipărită, îndeplinește pentru masele analfabete și dialectale o funcție eminamente simbolică: anume, admirația legitimatoare față de cei ce o folosesc în mod curent și ai căror compatrioți se mîndresc că sînt. În afară de aceasta, referitor la formarea și difuzarea sa progresivă, se cuvine să spunem din nou că apariția
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
susceptibili de rebeliune pasivă contra noii ordini politice în înțelegere cu stîlpii reacțiunii clerul și nobilimea provincială care în general vor rămîne bilingvi, acolo unde vorbitorii nonfrancofoni sînt majoritari. În definitiv, puțin contează că mulți țărani numiți de aici încolo dialectali nu înțeleg, și încă și mai puțini practică această limbă care simbolizează puterea, legitimitatea politică modernă a burgheziei triumfătoare. Important este că aceasta îi impresionează, li se impune ca expresie a noii majestăți, cea a suveranului național; că totodată se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
virulent încă decît patriotismele naționale ale Mare-lui Război, revine în actualitate. În Italia fascistă aceasta se traduce mai întîi prin măsuri de unificare lingvistică prea ace-lerată pentru o țară care s-a caracterizat mai mult decît oricare alta prin fragmentare dialectală. În maniera cea mai vindicativă, acest resentiment va alimenta frazeologia mussoliniană care exalta drepturile "națiunii proletare" a italienilor față de egoismul vechilor națiuni burgheze și suficiente. Astfel regimul fascist a impregnat spațiul vital al Italiei, sporind în intensitate pînă la invadarea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un om cult.142 Pe de altă parte, furia de "ploieșteancă" a Miței Baston, pare s-o cuprindă și pe Aglăița M. Chistol, moașa cu nume care trimite aluziv și la "superioritatea" corecției în cazul infidelității. În scrisoarea cu savoare dialectală moldovenească pe care primejdioasa Aglae o întocmește pentru "respectivul" ei, același Jenică Dezghețatu, sunt aglomerate multe alte indicii care-i legitimează descendența din carnavalul caragialian: Jenică, să te ferească Dumnezeu să fie adevărat ceam auzit să nu crezi tu cai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
La ospețe invitați, În mătăsuri și broderii sau bluze subțiri și fuste țesute În formă cilindrică, se Înfruptau din ouă de broască țestoasă și se delectau cu vin, În timp ce orchestre cântau fără Întrerupere (ibidem). 780 Grupați În circa 11 subgrupuri dialectale, aveau un cult Într-o divinitate supremă (Tuhan) și cultul strămoșilor, apoi au adoptat islamismul Principalele grupuri dialectale erau: Abaknun, Yakan, Sibugue, Zamboanga, Sulu central, Sulu vest, Sulu sud, Jamu Mapun (În Filipine), Shab (În Malaysia) și Indonezia (Larousse. Enciclopedia
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din ouă de broască țestoasă și se delectau cu vin, În timp ce orchestre cântau fără Întrerupere (ibidem). 780 Grupați În circa 11 subgrupuri dialectale, aveau un cult Într-o divinitate supremă (Tuhan) și cultul strămoșilor, apoi au adoptat islamismul Principalele grupuri dialectale erau: Abaknun, Yakan, Sibugue, Zamboanga, Sulu central, Sulu vest, Sulu sud, Jamu Mapun (În Filipine), Shab (În Malaysia) și Indonezia (Larousse. Enciclopedia popoarelor, p. 70). 614 cultivă orezul pe terase irigate, legumicultura, extracția minereului de cupru și a aurului 781
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Sextil Pușcariu, inițiatorul și directorul instituției, în buletinul „Dacoromania”, noul așezământ urma să continue elaborarea Dicționarului limbii române (adesea denumit și Dicționarul Academiei), sarcină pe care Academia Română i-o încredințase lui Sextil Pușcariu încă din 1906, și să elaboreze „studii dialectale și lexicografice prin adunarea de material la fața locului, prin chestionare trimise în toate ținuturile românești și prin îndemnarea specialiștilor la conlucrare”. Una din preocupările de căpetenie era elaborarea unui Atlas lingvistic român, activitate care a presupus, alături de dăruirea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
și de Theodor Capidan. Eforturile s-au concretizat, între 1938 și 1943, în editarea a șapte volume din Atlas... (patru din ancheta întreprinsă de Sever Pop și trei din cea înfăptuită de Emil Petrovici) și a unui tom de Texte dialectale. Cât privește Dicționarul limbii române, la a cărui redactare au participat, în principal, Constantin Lacea și Theodor Capidan, secondați de N. Drăganu, C. Diculescu, D. Evolceanu, Teodor Naum, Șt. Pașca, Yves Auger, A.I. Rădulescu-Pogoneanu, sub îndrumarea aceluiași Sextil Pușcariu, munca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
o rescriere pentru Le Livre de Christophe Colomb a lui Claudel, piesă din 1927. În timp ce Claudel glorifică aici, în persoana lui Columb, victoria creștinismului, Césaire condamnă opresiunea. 44 Începând cu 1972, Yacine, care se întoarce în Algeria, scrie în araba dialectală. Ultimele sale piese, modificate neîncetat în cursul repetițiilor, nu sunt publicate. 45 Publicat în Théatre complet, t.1, Actes Sud, 1986. 46 L'Age d'or, Première ébauche, Stock, Théâtre ouvert, 1975. ----------------------------------------------------------------------- MARILE TEORII ALE TEATRULUI La construction politique de la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci În regiunea Yazd, În sate izolate care permiteau o existență liniștită, ferită de riscurile reprezentate de traiul Împreună cu populația musulmană și autoritățile acesteia. De asemenea, au fost aduse două mari focuri Bahr³mxe "Bahra>m" din Fars: Âdhor Khar³ (formă dialectală a numelui Âdur Farr½bayxe "Farro>bay"), precum și un altul, Âtaș Bahr³m, probabil cel din Istakhr (cf. supra, subcapitolul 3.3). Mai mult, au existat grupuri de zoroastrieni care au abandonat provinciile Khorasan și Sistan, unde o comunitate importantă a supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, unde parcurge treptele universitare până la cea de profesor. Debutează la „Lumina” (Pancevo), în 1973, cu articolul Elemente dialectale și populare în proza lui Ion Popovici-Bănățeanul. Colaborează la publicațiile românești din Voivodina - „Lumina”, „Analele Societății de Limba Română”, „Libertatea”, „Cuvântul românesc”, „Tribuna tineretului” ș.a. Interes literar prezintă volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
păstrând legăturile cu prietenii din Iași, M. Eminescu, Veronica Micle, A. D. Xenopol, I. Ianov. B. a debutat la „Convorbiri literare” (1867) cu o povestire de factură romantică, publicând apoi versuri și piese de teatru. Într-un limbaj presărat cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind și procedee caracteristice lui D. Bolintineanu. În perioada studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditație. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce și în pasteluri note meditative. În genere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
etichetă identitară: croații protestau pe această cale Împotriva faptului că Tito suprima În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru scriitorii sârbi obsedați de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale dintr-o limbă națională, unde graiurile diferă, dar elitele educate vorbesc o formă „corectă” comună, În fosta Iugoslavie era invers: cea mai mare parte a populației vorbea practic o singură limbă, iar o minoritate de naționaliști căutau să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
important În Europa de la declinul aristocrațiilor imperiale din vechile regimuri. În afara Franței, doar pentru un milion sau două de belgieni, luxemburghezi și elvețieni și câteva comunități izolate din Alpii italieni și Pirineii spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la Académie Française. În termeni strict statistici, franceza era de mult - față de germană sau rusă - la periferia lingvistică europeană. Dar, de la declinul latinei, franceza fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]