4,260 matches
-
complezență. Salută câteva cunoștințe, nu frecventa des locurile de distracție. Spectacolul începea curând și intrară în lojă. Legă o discuție cu cei trei domni, în timp ce treceau în revista la creme de la creme a Parisului. Lumina puternică scădea în intensitate, rămânând difuză. Interpreta principală, o doamna opulentă și impozantă, vedeta serii, intră în ropotele de aplauze ale spectatorilor. O clipă se făcu liniște deplină. Vocea puternică și vibrantă umplea sala imensă. Era o poveste plină de încărcătură emoțională. M. Joseph nu se
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
și evenimentele se precipitau. O poveste de dragoste cu multe piedici și puternic, sentimentală. - Ce zici de făptura aceea minunată? N-am mai văzut, așa, culoare de păr. Oare-i vopsit? Superbă creatură. Lordul privi fără chef, și probabil lumina difuză îi juca feste. Femeia îi părea cunoscută. Era din semiprofil și fața îi era umbrită. Rochia verde de satin îi dezgolea umerii frumos modelați și decolteul îi evidenția rotunjimea plină a bustului. Părul greu era strâns într-o pieptănătură sofisticată
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
Dalia, nu numai că avea nume de floare cu o corolă bogată în petale, dar avea și o senzualitate aparte dată de mișcările sale languroase. Deținea o fascinație specială, care canaliza privirile curioase asupra fizicului său. Așa cum apărea în lumina difuză de pe ring, părea o femeie frumoasă și chiar era. Fesele tari și bombate se reliefau prin subțirimea materialului rochiței. Sânii pietroși, rotunzi ca două portocale, tresăltau la fiecare mișcare gata să sară din cupele parcă prea mici pentru a-i
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
doctor Monica Pop: - Nu voi uita vocea dumneavoastră... Știu că ați lucrat la ochii mei. Vă mulțumesc, doamna doctor! Primi cu mulțumire în suflet îmbrățișarea ei, după care își fixă privirea pe celelalte persoane. Deși începuse să vadă, adevărat, destul de difuz, nu o recunoscuse pe Iuliana ori ea era prea ascunsă de celelalte persoane. Luminița de dincolo de rețină a funcționat și de data aceasta. A țintit atent în direcția pe care aceasta i-a indicat-o și a distins silueta Iuliei
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
în curiozitate gnoseologică. Expertiza poeziei deschide perspective către viața supremă a spiritului, neavând nevoie de atitudini doctrinaire ori de simboluri dificile. Poezia adevărată poartă un mesaj de universală semnificație în care se ascunde filosofia ei.O filosofie latentă, dar eficace, difuză în substanța poemului. Astăzi după mâzga poetică postmodernistă care a fost la noi, noul curent globmodernul ne descoperă o savoare a poeziei gnomice în chiar supunerea neabătută a versurilor la o idee, în înlănțuirea lor necesară, în cadența lor previzibilă
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
și zgomotul crescut, iar ochii-mi obosiți privesc copaci cum se despoaie sub rece vânt și picuri mici de ploaie... Ascult cântat de greieri nevăzuți prin iarba deasă, sub balcon. Arar, privesc câte-o pereche sau singuratici vorbind la telefon... Difuz răzbate către mine, ritmat, zgomot de ace în mers rotund șoptind că timpul crescut spre infinit e măsurat profund... Pe toate le țintește omul, da-n toate-i limitat. Dar este om ce-n viață să fie cumpătat atât de
SE SCURGE TIMPUL... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354704_a_356033]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SUFLETE, E GREU! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Bate ploaia noaptea darabana Vânturile, caravane, șesul Viselor difuze înțelesul Dincolo de care doar capcana, vagi frânturi. Și două lumi deschise Totul e o goană de himere Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere Slujitorii regelui, permise? Spală noaptea draperii de ploaie Viața noastră plină de mizerii
SUFLETE, E GREU! de ION UNTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354724_a_356053]
-
de ce. După câteva minute de mers, teama s‑a transformat în panică. A fost convinsă că acel ocol este o minciună și mergeau în altă direcție, cu rea intenție. S‑a uitat la ceasul micuț de la mână. În lumina aceea difuză a citit cu greu ora. Era 2,35. Bulevardul era aproape pustiu. Nu mai era mult până la autostrada spre Pitești. A pus mâinile pe spătarul scaunului din față și a țipat la șofer: - Oprește mașina, cobor! Ai auzit, oprește! Sun
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
sunt om, curaj doctore, încă puțin, trebuie să continui...Aproape am reușit. Capătul! Limita, maximul... Am scăpat, nu-l mai simt...” Infinitatea aceea de puncte luminiscente, scintigrafice, trebuie că era energia lui disipată, entropia... Era cu totul liber, puternic, indefinibil, difuz, cu infinite descărcări mentale și energetice și infinite opțiuni. Putea accelera, încetini sau opri. Putea să se compună, să de descompună... Doar și când a voit și s-a hotărât s-a reorganizat, s-a reintegrat... Redevenise... Acum era iarăși
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
lui, se cufunda în visare și liniște. M.Joseph îi spuse că a sosit vremea ... „Nu”! Nu vroia, să plece. Zorile se iveau nemiloase. O asigură, că nimeni nu-i poate despărți ... imaginea lui se estompa, dispărând în neant. Auzea difuz pe cineva care o atenționa, că nu are voie, să atingă picturile. Aproba mecanic. Își pierdea mințile? Se uită la inelul de pe deget... se afla acolo, unde-l pusese lordul. Era real! Bărbatul ii făcu din nou semn cu ochiul
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
multe, ori poate va păstra doar frustrarea neîntâmplării tuturor acestor minunate lucruri. Pe acea treaptă te vei întâlni cu dragostea, care-ți va surâde prin frumusețea fiecărei flori ori te va înțepa cu fermitatea fiecărui spin. Dar, aici, în lumina difuză, angel3uneori, a conștiinței noastre, vom găsi dorința de a ne transforma în copaci, pentru a putea înflori în tinere ramuri. Aici, viața ne-ar purta în beznă, dacă mlădițele noastre nu ar avea puterea de a ne transforma în lumină
ŞI NU DOAR PENTRU O ZI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357424_a_358753]
-
deși părea că traversează un culoar, degetele îndreptate spre perete nu atingeau nimic. Cu toate acestea, simțea în imediata apropiere ceva ca și cum culoarul ar fi fost mărginit. Ar fi dorit să știe de unde izvorăște lumina aceea frumoasă, la început lăptoasă, difuză, apoi tot mai limpede, strălucitoare, dar care nu-i afecta ochii. Conștientiza că este singur, iar mersul pe jos îi făcea plăcere. Nu avea cine să-i spună. Era singur. Chiar i se părea că nu are greutate, că picioarele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
o năucire generală” (pag. 39) Cineva zărise pe tânărul cu bicicleta zăcând în șanț și l-a aruncat și pe el în mașină. Reîntors la locul accidentului, cu căruța plină cu pietre, împreună cu amicul Ghiță Stârc, Cucu Nae, în lumina difuză a lanternei, șterge petele de sânge existente, lăsând una singură neatinsă, aceea din dreapta direcției de mers a căruței sale. Melisa moare la spital. Urmează reconstituirea accidentului, întocmirea dosarului de trimitere în judecată, care, prin rechizitoriul întocmit de procuror, dispune scoaterea
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
părea că se relaxează, era important pentru el să fie perceput așa cum era în realitate. *** Discuțiile se legau ușor, atmosfera se destindea, iar el povestea întâmplări amuzante. O făcea sa râdă. Îi plăceau oamenii care știau să glumească. Muzica, lumina difuză a lumânărilor, beculețele pomului, persoana specială în prezența căreia-și petrecea Ajunul Crăciunului, făcea ca totul să devină familiar ... plin de căldură. -Mă bucur, că viscolul mi-a îndreptat pașii la o casă cu reni în gradina și o gazdă
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
iar ochii ieșiți din orbite și-i îndreptase către gura întunecată a pivniței, de parcă ar fi așteptat din clipă în clipă să iasă cineva de acolo. Prin geamurile mici, înghețate ale ușii dinspre stradă se strecura înăuntru o lumină cenușie, difuză. Te duci în pivniță să cauți borcanul! îi spusesem brusc edificat. Ca să mă întreb numaidecât de unde aveam eu habar pe vremea aceea de borcanul tatei, pentru că de el aflasem mult mai târziu, peste ani, când mama își învinsese reținerea de
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
și reviste de cultură, scrie o poezie plină de regrete, în care se împletește natura cu dragostea. Trecerea timpului pare să fie filonul care străbate aproape toate poeziile lui. La el “toamna alunecă pe frunze,/ un gotic târziu printre raze difuze, /feștilele ard printe brazi și rozele moarte cad la pământ...” ...“ dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre, răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,...” “toamna cade în pahare/...bate vânt, lacrima pică,/plânge inima amară, după câte-o veronică/ până pe
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
vrei, nemulțumirea. Te iubesc! Te iubesc pentru privirea-ți ce-mi ațintește ochii de-ndată ce-n fața ta apar cu zâmbetul pe buze ori fruntea mi-o descoase când umbre triste o brăzdează și cute-ntre sprâncene se ascund difuze... Te iubesc pentru mângâierea părului pe pieptul ce-ți reazemă bărbia, când oboseala mă cuprinde și-n liniște adâncă asculți cum inima îmi bate în ritm de vechi colinde... Te iubesc pentru vocea-ți caldă, ce-mi amintește de chemarea
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358563_a_359892]
-
Prestația și conștiința mireanului în Biserica noastră rămâne problematică, iar relația dintre Ortodoxie și spațiul public din România arată prost. Trei motive, cauze și pricini pot fi invocate aici și acum pentru a înțelege de ce statutul mireanului este astăzi nedefinit, difuz, contestat. Pe de-o parte, „dictatura“ liberei cugetări, dominantă în spațiul public, care vituperează - de cele mai multe ori liberă de orice cugetare - la apariția vreunei voci „reacționare“. A doua pricină este lipsa de coerență și de consistență a „turmei credincioase“, care
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU ... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/358630_a_359959]
-
când mă întorsesem într-o zi a începutului de vară de la școală, ținându-și brațele larg deschise în pragul casei, moartea primei sale soții. În sala de așteptare a gării nu părea să se fi schimbat ceva. Stăruia aceeași lumină difuză, același miros greu de mahorcă, până și mantaua de ceferist, trântită pe bancheta de la intrare, rămăsese la locul său. Pe neașteptate, ferestruica unuia din ghișeele pentru vânzarea biletelor se luminase. În dreptul ei se conturase brusc silueta unei femei. Nu mă
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
acestea este foarte greu de spus sau de stabilit într-o proporție exactă. Versurile Passionariei Stoicescu ne poartă cu gândul la un univers în exclusivitate, al ei în întregime, palpabil în sine, dar și îndepărtat sau pierdut într-o lumină difuza. Jocul de-a du-te, vin-o, de a fi și a nu fi, stăpânește toate cărțile ei. Și de aici, din fragilitatea că de porțelan a sufletului ei, de nobilă Doamna Bonsai, se conturează în fața ochilor noștri însăși Doamna
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
din ploile reci Nălucă sublimă Himeră abstractă În farmecul tău mă îneci Și vreau să încep către tine Și vreau să îți simt dragostea Să fiu eu izvorul Și apa cea vie Ce naște din inima ta E gri și difuz tot afară Lichiduri de fum ce tuna Era într-o iarnă târzie Și cred că afară ploua EXISTENȚA MEA Din când în când mă mai gândesc la viață La tot ce a mai fost sau va începe La bucuriile frumoase
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
de la Suha Balca, și țiganii se retrăseseră în casele lor, Trifu cu Marița lui, stăteau pe lângă focul ațâțat pe vatra din bordei, casa lor. Fumul ieșea liniștit pe coșul făcut din cărămidă și chirpici. Sub icoană, candela împrăștia o lumină difuză, caldă ca și sufletele lor. Era o atmosferă de liniște și prevestitoare de Mare Sărbătoare, când nici luptele nu se mai purtau. Și pentru soldații bolșevici, Paștele avea o mare semnificație. Ei, oamenii simpli, duși să moară fără voia lor
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
mare măsură și de cele lumești ... Observi, dragă George, în timp ce caut să aștern pe hârtie și să povestesc - având drept repere dicte-urile tale - mâna îm tremură, parcă îmi este penetrată de lamele de cuțit al unui reumatism atroce, cu dureri difuze și paralizante. Se poate vedea din caligrafia întreruptă, unduitoare, rătăcită și nu fermă a literelor. Dacă această boală se accentuiază, voi fi ca și infirm. Ar fi dezastruos să nu mai scriu. Să încerc să continui, chiar trecând peste acest
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
susține convins, se agită, că taxa lui trebuie să fie mai mică. Cel mare, supărat, nu se dorește discriminat, consumul fiindu-i mare, este oricum prejudiciat. Gâlceava aflându-se-n toi, o stea căzătoare, cam zuză, neatentă, proastă, în lumina difuză, se împiedică de un dinte de lună, căzut de, să tot fie vreo săptămână. Și nici una, nici nu zici bine alta, o vezi spânzurând de cer, inutil, precum e plosca agățată la chimir. Pe cer toate-s nespus de frumoase
MISTER de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359793_a_361122]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PLOAIA DE VARĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului PLOAIA DE VARĂ Agață nori scămoșați pe dealuri, Fulgere se împletesc difuz, Pâraiele se umflă-ntre maluri; ‘n poale pomii plâng prin mugurii cruzi. Semănăturile revigorează-n glie Sub ploaia de mult invocată. Tablou de verde! Măreție De Domnul binecuvântată. În ritu-i magic paparuda Prin sat jucând în fapt de seară Nu
PLOAIA DE VARĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359832_a_361161]