1,624 matches
-
prin membranele biologice Pentru funcționarea celulei vii este necesară asigurarea unei compoziții ionice diferite a citoplasmei față de interstițiu și acumularea selectivă în citoplasmă a unor precursori metabolici ca aminoacizii și monozaharidele în cantități mai mari decît ar permite echilibrul de difuzie. Aceste condiții se realizează prin intermediul transportului activ, ce se produce în sens contrar gradientului de concentrație, cu consum de energie. Transportul activ are loc în sens contrar gradientului de concentrație, necesită energie și se realizează cu ajutorul unor proteine. Transportul activ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
calciu cuplează hidroliza unei molecule de ATP în citoplasmă cu transportul a doi ioni Ca2+ din citoplasmă în exterior. Există și alte mecanisme ce intervin în transportul ionilor de Ca2+ cum ar fi un sistem antiport Na+-Ca2+ ce cuplează difuzia facilitată de Na spre interiorul celulei cu un flux activ da Ca în sens contrar printr-un mecanism de transport secundar. Eritrocitele de la om prezintă o puternică pompă de Ca2+ ce asigură expulzarea ionului printr un mecanism comparabil cu alte
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mare în partea mai diluată. Deci echilibrul are loc datorită apariției unui potențial în partea mai diluată a soluției care crește potențialul electrochimic al soluției în acest compartiment, în raport cu cel care are soluția mai concentrată. Potențialul se numește potențial de difuzie datorită faptului că apare datorită difuziei ionilor prin membrana celulară. Pentru anioni lucrurile se petrec exact invers. II.2.7. Echilibrul Donnan Se poate stabili un echilibru ionic și atunci cînd membrana este străbătută de ambele tipuri de ioni. Acest
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
echilibrul are loc datorită apariției unui potențial în partea mai diluată a soluției care crește potențialul electrochimic al soluției în acest compartiment, în raport cu cel care are soluția mai concentrată. Potențialul se numește potențial de difuzie datorită faptului că apare datorită difuziei ionilor prin membrana celulară. Pentru anioni lucrurile se petrec exact invers. II.2.7. Echilibrul Donnan Se poate stabili un echilibru ionic și atunci cînd membrana este străbătută de ambele tipuri de ioni. Acest lucru este posibil atunci cînd unul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
reprezintă gradienții unor parametri intensivi (gradient de temperatură, potențial chimic, etc.). Producția de entropie mai poate fi scrisă sub forma: Se poate arăta că fluxurile termodinamice sunt proporționale cu forțele termodinamice care le produc. Am arătat deja că, în cazul difuziei, fluxul de substanță este proporțional cu gradientul de concentrație: gradientul de concentrație fiind forța termodinamică ce produce fluxul de substanță. Se poate postula o liniaritate între forțele termodinamice și fluxurile termodinamice, dacă forțele sunt slabe, deci sistemul se află în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
într-un recipient se separă spontan astfel încât unul din gaze să se concentreze în partea caldă iar celălalt în partea rece. Acesta este fenomenul de termodifuzie. Curentul de substanță va fi în sens opus scăderii concentrației (invers decât în cazul difuziei) pentru că este cuplat cu curentul caloric mergând de la partea mai caldă spre cea mai rece. Asfel, lipsa de entropie dintr-un proces se regăsește prin producerea de entropie în celălalt. 2) Cuplajul între două reacții chimice este de asemenea posibil
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Perrin a determinat cu ultramicroscopul că raportul n0/n este 100/12. Inlocuind în relația (VI.9) valorile numerice ale constantelor, se obține: VI.1.2. Determinarea masei moleculare la difuziune In capitolul I s-a analizat detaliat procesul de difuzie. Acest fenomen servește la măsurarea unor mărimi caracteristice macromoleculelor biologice, după cum vom vedea în cele ce urmează. Fenomenul de difuzie face să apară o nouă forță ce acționează asupra particulelor, datorită variației de concentrație. Presupunem acum că forțele ce acționează
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
constantelor, se obține: VI.1.2. Determinarea masei moleculare la difuziune In capitolul I s-a analizat detaliat procesul de difuzie. Acest fenomen servește la măsurarea unor mărimi caracteristice macromoleculelor biologice, după cum vom vedea în cele ce urmează. Fenomenul de difuzie face să apară o nouă forță ce acționează asupra particulelor, datorită variației de concentrație. Presupunem acum că forțele ce acționează asupra unei particule sunt forța de difuzie și cea de frecare internă. Forța care deplasează o particulă într-un mediu
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mărimi caracteristice macromoleculelor biologice, după cum vom vedea în cele ce urmează. Fenomenul de difuzie face să apară o nouă forță ce acționează asupra particulelor, datorită variației de concentrație. Presupunem acum că forțele ce acționează asupra unei particule sunt forța de difuzie și cea de frecare internă. Forța care deplasează o particulă într-un mediu unde concentrația variază pe direcția x este dată de relația: Forța de frecare ce se opune mșcării particulei particulei într-un mediu vâscos este forța Stokes. La
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Forța de frecare ce se opune mșcării particulei particulei într-un mediu vâscos este forța Stokes. La echilibru, cînd forța de difuziune anulează forța Stokes, adică: particula se mișcă fără accelerație. Pentru o temperatură dată, se obține: Viteza (rata) de difuzie adică numărul de particule din substanță transportată prin difuziune în unitatea de timp prin secțiunea transversală egală cu unitatea este dată de legea I-a a lui E.Fick, sub forma: Viteza de sedimentare (numărul de particule ce sedimentează în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sub forma: Viteza de sedimentare (numărul de particule ce sedimentează în unitatea de timp și unitatea de suprafață) este egală cu produsul dintre viteza particulei și concentrație: Dar la echilibru viteza de sedimentare trebuie să fie egală cu viteza de difuzie. Identificînd relațiile (VI.12) și (VI.13) se obține coeficientul de difuziune al substanței D: care este tocmai relația lui Einstein Relația lui Einstein poate fi utilizată la determinarea masei moleculare a particulelor coloidale. Notând cu Vs volumul specific, adică
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
23) prin integrare de la x1 la x2 conduce la următoarea expresie pentru masa moleculară: Această expresie pentru masa moleculară este independentă de mărimea și forma moleculelor (particulelor). Pentru determinarea maselor moleculare metoda nu necesită o determinare independentă a coeficientului de difuzie, D. Timpul necesar atingerii echilibrului este însă destul de lung astfel încât metoda nu este practică pentru molecule având masa moleculară mai mare de 5000. In tabelul VI.2 se dau principalele mărimi caracteristice unor macromolecule în soluții apoase. Tabelul VI.2
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
doar prin trei parametri: presiune, temperatură și număr de molecule. Menținând constanți unii dintre parametri, se obțin relații numite legile gazelor. Principalele caracteristici ale stării gazoase sunt: mișcarea foarte intensă a moleculelor care determină o variație continuă a distanțelor intermoleculare; difuzia foarte mare, cu tendința de a ocupa întreg volumul (gazele iau forma și volumul vasului în care se găsesc); variația pronunțată a volumului cu presiunea și temperatura;densitatea extrem de mică; compresibilitatea ridicată. Gazele, pure sau în amestec, sunt sisteme termodinamice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
proeminenți sunt mai slab legați de restul rețelei și deci sunt mai reactivi față de moleculele de reactant comparativ cu restul atomilor din suprafață. Aceste asperități constituie centrii activi ai catalizatorului. După Langmuir, reacția de suprafață implică mai multe etape: 1. difuzia reactanților spre suprafața catalizatorului; 2. adsorbția reactanților; 3. reacția chimică propriu-zisă; 4. desorbția produșilor de reacție; 5. difuzia produșilor de la suprafața catalizatorului în mediul de reacție. Aceste etape au loc cu viteze diferite, sunt dependente de temperatură, viteza procesului fiind
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cu restul atomilor din suprafață. Aceste asperități constituie centrii activi ai catalizatorului. După Langmuir, reacția de suprafață implică mai multe etape: 1. difuzia reactanților spre suprafața catalizatorului; 2. adsorbția reactanților; 3. reacția chimică propriu-zisă; 4. desorbția produșilor de reacție; 5. difuzia produșilor de la suprafața catalizatorului în mediul de reacție. Aceste etape au loc cu viteze diferite, sunt dependente de temperatură, viteza procesului fiind dată de etapa cu viteza cea mai mică. Adsorbția reactanților pe suprafața catalizatorului poate fi fizică (prin forțe
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
generic numite “solă” și conțin săruri ieftine (CaCl2) sau amoniac dizolvate în apă demineralizată. 64 Lichidele antigel utilizate în practică pe scară largă, pentru sistemul de răcire al autovehiculelor, au de obicei ca principali componenți apa și etilenglicolul. 4.5. Difuzia Este procesul fizic de întrepătrundere a particulelor unei substanțe printre particulele altei substanțe. Difuzia este un proces cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
64 Lichidele antigel utilizate în practică pe scară largă, pentru sistemul de răcire al autovehiculelor, au de obicei ca principali componenți apa și etilenglicolul. 4.5. Difuzia Este procesul fizic de întrepătrundere a particulelor unei substanțe printre particulele altei substanțe. Difuzia este un proces cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteză de difuzie. Deși moleculele fluidelor au viteze foarte mari
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Difuzia Este procesul fizic de întrepătrundere a particulelor unei substanțe printre particulele altei substanțe. Difuzia este un proces cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteză de difuzie. Deși moleculele fluidelor au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este mică, pentru că la temperatură și presiune normală, drumul parcurs de fiecare moleculă este mic, ea suferă un număr mare de ciocniri
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
particulelor unei substanțe printre particulele altei substanțe. Difuzia este un proces cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteză de difuzie. Deși moleculele fluidelor au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este mică, pentru că la temperatură și presiune normală, drumul parcurs de fiecare moleculă este mic, ea suferă un număr mare de ciocniri din partea celorlalte molecule, drumul suferind frecvente devieri
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteză de difuzie. Deși moleculele fluidelor au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este mică, pentru că la temperatură și presiune normală, drumul parcurs de fiecare moleculă este mic, ea suferă un număr mare de ciocniri din partea celorlalte molecule, drumul suferind frecvente devieri. Mărirea vitezei de difuzie are loc prin creșterea temperaturii și a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
au viteze foarte mari, viteza lor de difuzie este mică, pentru că la temperatură și presiune normală, drumul parcurs de fiecare moleculă este mic, ea suferă un număr mare de ciocniri din partea celorlalte molecule, drumul suferind frecvente devieri. Mărirea vitezei de difuzie are loc prin creșterea temperaturii și a presiunii (dacă sistemul este gazos). Viteza de difuzie este influențată și de masa moleculară a particulelor. Cu cât aceasta este mai mică, moleculele difuzează mai ușor. De exemplu, hidrogenul este cel mai difuzibil
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
normală, drumul parcurs de fiecare moleculă este mic, ea suferă un număr mare de ciocniri din partea celorlalte molecule, drumul suferind frecvente devieri. Mărirea vitezei de difuzie are loc prin creșterea temperaturii și a presiunii (dacă sistemul este gazos). Viteza de difuzie este influențată și de masa moleculară a particulelor. Cu cât aceasta este mai mică, moleculele difuzează mai ușor. De exemplu, hidrogenul este cel mai difuzibil gaz. Expresia vitezei de difuziune este: unde: dx cantitatea de substanță care difuzează în unitatea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este mai mică, moleculele difuzează mai ușor. De exemplu, hidrogenul este cel mai difuzibil gaz. Expresia vitezei de difuziune este: unde: dx cantitatea de substanță care difuzează în unitatea de timp (dt) pe unitatea de suprafață S; D constanta de difuzie; dc reprezintă variația concentrației pe unitatea de lungime dl; (-) semnul minus indică variația concentrației până la echilibru. 4.6. Osmoza și presiunea osmotică Definiție. Osmoza reprezintă difuzia unui solvent într-o soluție a sa printr-o membrană semipermeabilă. În cazul a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
difuzează în unitatea de timp (dt) pe unitatea de suprafață S; D constanta de difuzie; dc reprezintă variația concentrației pe unitatea de lungime dl; (-) semnul minus indică variația concentrației până la echilibru. 4.6. Osmoza și presiunea osmotică Definiție. Osmoza reprezintă difuzia unui solvent într-o soluție a sa printr-o membrană semipermeabilă. În cazul a două soluții de concentrații diferite, separate printr-o membrană semipermeabilă, difuzia are loc de la soluția mai diluată spre cea mai concentrată. Punerea în evidență a osmozei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
minus indică variația concentrației până la echilibru. 4.6. Osmoza și presiunea osmotică Definiție. Osmoza reprezintă difuzia unui solvent într-o soluție a sa printr-o membrană semipermeabilă. În cazul a două soluții de concentrații diferite, separate printr-o membrană semipermeabilă, difuzia are loc de la soluția mai diluată spre cea mai concentrată. Punerea în evidență a osmozei se face folosind o celulă osmotică, ce constă dintr-o pâlnie semisferică cu coadă lungă, pe circumferința căreia se leagă o membrană semipermeabilă, naturală sau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]