1,278 matches
-
el Îmi apărea acum drept proba iminentă a Planului, dar peste puțin avea să-și dea seama că eu eram spionul, dușmanul, firul de praf În angrenajul acela al cărui motor și a cărei Întruchipare era, el și-ar fi dilatat fără veste un colț din acea dantelărie a lui de plumb și m-ar fi Înghițit, aș fi dispărut Într-o cută a minciunii lui, transferat În Altundeva. Dacă aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să corelez cele două aspecte. În acest caz experimentul sugerat de Edi Apostu mi-a dezvăluit noi senzații, noi aspecte ale artei ”din spatele artei”. Cred că am înțeles cum muzica ne poate ajuta să ne definim gândurile ceatoare, să ne dilatăm imaginația, chiar dacă uneori nu suntem conștienți de acest fapt. 3.2. Simpozionul Internațional de Artă Holotropică 2010 Simpozionul Internațional de Artă Holotropică 2010<footnote http://holotropic.ro/holotropic 10.htm, 03.08.2010, 12:08 h footnote> a strâns laolaltă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
al captivității (care produce, pe lîngă „cuvinte în libertate”, un carnavalesc plebeu tipic predadaist): „azi-dimineață din pentru ce ai vrut să fluieri telefon/ nu eu nu vreau eu nu vreau și mă strînge MULT PREA TARE/.../ sînt b... care se dilată eu vreau să cresc într-un tub de sticlă/ asta spun ca să te distrezi//se sparg jucării de sticlă între stele cu lanțuri la animale/.../cu nisipul ce mai furnică în CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o mână În buzunar, zâmbitor. Apoi dispărură În jos pe scări. Un balonaș roșu, zglobiu, Îi urmări țopăind pe treptele de marmură. — Iubire, Îi spuse Maja Camillei, care o privea palidă, cu buzele lipsite de culoare și cu privirea dilatată de spaimă, Întoarce-te și cântă, e cântecelul tău. Dar Camilla nu se mișcă. — E simpatic prietenul tău, Kevin, adăugă pentru a o consola, altfel petrecerea s-ar fi transformat Într-o tragedie. Îl invităm și altă dată, când vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
definit. Asta în cazul în care n-am pierdut complet aiurea zece minute. Habar n-am. Acum punctul doi, limbajul trupului. Mă încrunt, încercând să-mi amintesc regulile de la televizor. Dacă o femeie e atrasă de un bărbat, i se dilată pupilele. De asemenea, se va apleca în mod vizibil în față, va râde la glumele lui și-și va expune încheieturile și palmele. Mă aplec spre imaginea mea din oglindă ca să văd cum dă, și-mi întind mâna. Arăt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar acum sunt bine. Îmi scutur părul. Sunt gata să merg mai departe... și să încep o nouă relație... sau ceva mai puțin pretențios... orice... Chiar și o aventură de o noapte. Mă uit la el, făcând eforturi să-mi dilat pupilele și, ca să știu o treabă, îmi duc și mâna la ureche cu aerul cel mai firesc de care sunt în stare. Urmează o tăcere totală și încordată, întreruptă doar de bâzâitul insectelor. Poate că n-ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar putea s-o vadă, venind totuși, cu o zi mai devreme. Cu un ceas mai iute. Și gândindu-se la asta, uită de cafea și de frigul din bucătărie și se întreabă cum s-ar putea reda spațiul acela dilatat de bucurie, în care se întâmplă ceva bun. Sau se apropie. Un lucru pe care-l așteptai de mult. Întâlnești un prieten, de pildă. Sau visezi ceva frumos. Sau un copil îți zâmbește. Sau e noapte și răsare luna. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se umflau și se desumflau regulat, iar partea inferioară a abdomenului și picioarele nu existau, creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul, deveniră de un strălucitor albastru-metalic. Încet-încet, spinarea i se dilată atât de tare, încât acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat, emitea sunete neinteligibile. Străinul o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și păru ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lui, după un incident în niște lupte din Franța, aflându-se în convalescență, îngrijit de Odette, soția lui. De ce... ce? întrebă naiv Victor. Ion nu răspunse; probabil nici nu-l auzise. Privea neliniștit vremea prin fereastră, în timp ce pupilele lui se dilatau, iar broboanele de pe sticlă păreau că îngheață formând mici cristale. Își aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a împleti cunune albe, rozalii, aurii pentru mama lui
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
verifice, apoi a pus receptorul jos. Hugo i-a auzit pașii stingându-se în depărtare. După ceea ce lui i s-au părut ore, timp în care decojise roșia de pe receptor, femeia s-a întors. — În momentul acesta, soția dumneavoastră e dilatată la trei centimetri. Hugo și-a adus aminte de măsurătorul de paste al lui Lotti și a tresărit. — Nu, e o greșeală, a insistat el. Ați încurcat persoanele. —Numele soției dumneavoastră e Amanda Hardwick? Un val de sânge cald i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore întregi. Mă rupe în două. Ce naiba ești tu? Vreo sadică? Nu putem să facem rahie înainte ca tu să dilați patru centimetri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore întregi. Mă rupe în două. Ce naiba ești tu? Vreo sadică? Nu putem să facem rahie înainte ca tu să dilați patru centimetri, a spus moașa al cărei nume, conform ecusonului, era Una. —Ei, se poate ca acum să am patru, a mugit Amanda cuprinsă de un nou spasm. Dac-ai vrea să te deranjezi să te uiți. Una s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înainte relațiile sale cu celelalte științe. Relaționează cu fizica-chimia pentru că hârtia, fină sau grosolană, cu care se fac păsărelele, va fi subiect al tuturor legilor fizice și chimice; se presează, reflectă o culoare, scoate un sunet dacă se atinge, se dilată la căldură, arde în foc, este sensibilă la diferiți acizi etc., etc. Relaționează cu științele naturale, pentru că numita hârtie se extrage din materiale vegetale și, fără a cunoaște acest rău, nu se poate cunoaște bine această hârtie. Relaționează cu psihologia
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
de izbândă, În redutele școlilor de toate nivelurile și gradele. La Început nu au fost, cei doi Bulai, bogați. Ba, ai putea spune, că, mai-mai nu aveau după ce bea un pahar cu apă. Cu timpul, Însă, experiența li s-a dilatat, devenind un fel de drojdie, cu al cărei ajutor, gospodinele Își cresc aluatul, atunci, când vor săși facă plăcinte, ori gogoși, ori pâini de casă, ori cozonaci. Lumea li se adresa cu multă Încredere: și medicului și profesoarei. Le respecta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să fiu, totuși, în pijama? Va fi spre bucuria lui, de fapt...”, zâmbi Laura cu înțeles, deplasându-se în fața oglinzii mari pentru a se analiza în mărime naturală. „Da, bucuria lui va fi în primul rând... Parcă îi văd pupilele dilatate de surpriză și plăcere, exact așa cum le-am văzut la prima întâlnire... Îmi amintesc și acum zâmbetul acela cuminte, firesc, ce m-a frapat în contrast cu râsul ironic al celor doi... Ce întâmplare de tot râsul a fost când ne-am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se ridice de pe scaun. Tainicele cărări ale iubirii O liniște adâncă s-a instaurat pentru câteva clipe în salon. Toate privirile s-au întors contrariate de la el către ea. Laura înlemnise. Fața i se albise și ochii ei frumoși se dilataseră de parcă priveau o fantomă în întunericul ce părea că o cuprinsese. Încerca să vorbească și nu reușea. Zeci și sute de imagini i se derulau în mare viteză prin ochii minții, amintindu-i cele mai frumoase clipe petrecute în brațele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am amintit că domnul Courtois își scria întotdeauna scrisorile cu stiloul, deci și fraza mea era cu siguranță scrisă la fel, cu cerneală albastră pe un petec de hîrtie fragilă, ori este știut că nimic nu se dizolvă, nu se dilată, nu se deformează mai ușor decît un text scris cu cerneală pe o foaie de hîrtie fragilă în contact cu umiditatea și cu căldura. Înainte de a despături acel bilet care îmi ardea degetele am mai privit o dată în jur, mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
genunchii lui, îl sărută ușor pe obraz și-i drese părul cu mâna. Pascalopol era în culmea fericirii. Felix privi scena fără să-și dea seama ce e cu el. Inima i se strângea de gelozie, și totdeodată i se dilata de un ciudat sentiment de simpatie față de moșier. În casa Aglaei, evenimentul consternă pe toți. Aurica pretinse că Otilia făcuse farmece lui Pascalopol, iar Stănică, foarte vehement în spatele oamenilor, dădu această interpretare, pe care Felix o află mai tîrziu: - Tânărul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
actuală a timpului ne ușurează accesul infinității lui. A fi bolnav înseamnă a trăi într-un prezent conștient, într-un prezent sie însuși translucid, căci teama de trecut și de viitor, de ce s-a întîmplat și de ce se va întîmpla, dilată clipa pe măsura imensității temporale. Un bolnav care-ar putea trăi naiv n-ar fi propriu-zis bolnav, căci poți fi atins de cancer, dacă n-ai teroarea deznodământului (acest viitor care fuge înspre noi, nu spre care alergăm), ești sănătos
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pierdut respirația. Atunci, cum ai măsura vârtejul luminii ce te inundă? El pare a dura cam cât absența absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e inutilă, spiritul se supraviețuiește, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Când ai dilatat viața la infinit, voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o abandonare în fluiditatea noastră interioară, fără gândul unei obiectivări, sorbind doar cu o voluptate intimă toate fierberile și agitațiile lăuntrice? În acest caz am trăi cu o intensitate infinit bogată întreagă acea creștere interioară pe care experiențele spirituale o dilată până la plenitudine. Trăiri multiple și diferențiate se contopesc și se dezvoltă într-o efervescență din cele mai fecunde. O senzație de actualitate, de prezență complexă a conținuturilor sufletești se naște ca un rezultat al acestei creșteri, asemănătoare unei înălțări de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
disperare, de ură și de tot ce lumea asta îmi poate oferi. Este ca și cum în orice trăire m-aș umfla ca un balon mai departe decât rezistența lui. În cea mai groaznică intensificare se realizează o convertire înspre nimic. Te dilați interior, crești până la nebunie, până unde nu mai există nici o graniță, la margine de lumină, unde aceasta este furată de noapte, și din acel preaplin ca într-un vârtej bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai teribilă care a existat vreodată în istorie, mă simt o bestie apocaliptică plină de flăcări și întunecimi, de elanuri și de disperări. Sânt o fiară cu un zâmbet grotesc, ce se adună în ea însăși până la iluzie și se dilată până la infinit, ce moare și ce crește în același timp, încîntată între nimic și tot, exaltată între speranța nimicului și disperarea totului, crescută în parfumuri și otrăvuri, arsă de iubire și de ură, nimicită de lumini și de umbre. Simbolul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
hotărâtoare, încît luminile transfigurării te-ar putea arde și distruge iremediabil. Și n-ar fi suprema transfigurare, în această moarte de lumină și de foc? Simt în mine o neliniște ciudată, care se insinuează în tot corpul, crește și se dilată ca un regret spre a se fixa apoi ca o tristețe. Este teama de viitorul existenței mele problematice sau este o teamă de propria mea neliniște? Căci mă cuprinde o neliniște de fatalitatea ființei mele. Oare voi mai putea viețui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
durabilă a durerii. Fiecare prilej de durere este trăit atunci cu mult mai multă intensitate, este exagerat și proiectat în conștiință până la paroxism. Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intimă în care limitele conținuturilor sufletești răsărite din durere se dilată la infinit, în care nu există margini și forme pentru progresul durerii. Obișnuința cu durerea nu tocește sensibilitatea, nu face omul insensibil la noi dureri, ci creează o receptivitate mult mai mare și mai ascuțită. Atunci, cea mai mică depresiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]