809 matches
-
evitând cu blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris? După acea străfulgerare de orgoliu dinastic, tânărul imperator le mulțumea senatorilor pentru numeroasele titluri, dar adăugă imediat, blând și elegant, că nu avea să facă uz de ele. — Dorința și planul meu sunt să conduc numai în concordie cu voința senatorilor, în locul acesta, unde se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plin de ură, încât parcă nu era al ei: — De multe ori m-am întrebat de ce ai ales-o pe Drusilla ca moștenitoare a ta. Nu înțeleg ce avea ea în plus față de mine. Numirea unui moștenitor era o îndatorire dinastică, iar el fu neplăcut surprins. Ea însă vorbea rar, cam prostește. Înțelese și răspunse nepăsător: — Din cauza vârstei... Femeia nu mai adăugă nimic, dar cuvintele ei distruseseră legăturile de familie - iar Împăratul începu să-și construiască în minte labirinturi de suspiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împotriva Constituției din 1923 și a Regelui Ferdinand I (acuzat de a fi adus la putere dinastia „plutocrată” a Brătienilor), Cocea va fi condamnat pentru lezmajestate, iar Vinea ține să îi ia apărarea și în paginile Contimporanului („Cocea și pisma dinastică“, nr. 43), făcîndu-i ulterior un portret complex: reorganizator al Partidului Socialist, pamfletar temut („articolele lui Cocea - ritmice, rapide - retorică, lirism, pornografie...”), conducător înnăscut, combativ și independent, omul e „un spectacol de modern dramatism” („N.D. Cocea“, nr. 44). În iulie 1923
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împărat. Mai târziu, a scris și comentat multe texte taoiste despre alchimie. Liu Ching: adept al taoismului din dinastia Han, a luat timp de 130 de ani un Elixir al Nemuririi extern al cărui ingredient principal era mica; conform documentelor dinastice, încă mai trăia și practica tao la curtea regelui Wu al regatului Wei, cu mult după căderea dinastiei Han, ceea ce înseamnă că avea mai mult de 300 de ani. Wei Po-yang: în anul 140 e.n., a compilat Tsan tung qi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
zilele ca măsură recomandată pentru reglarea emisiilor: Când are relații sexuale cu femei, bărbatul trebuie să elimine spermă doar de două sau trei ori din zece. Maestrul Liu Ching, un taoist din dinastia Tang despre care se scrie în arhivele dinastice că a ajuns să trăiască mai mult de 300 de ani, prefera să-și regleze emisiile după ciclurile cosmice ale schimbărilor sezoniere: Primăvara, bărbatul își poate permite să ejaculeze o dată la trei zile, dar vara și toamna trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sută de ani, amintirea lui Don Miguel, desțăratul - socoteau săvârșirea lui - Don Manuel II ca un semn al proniei cerești; căci, pe de o parte, unea taberele monarhiste în jurul aceluiași pretendent, iar pe de alta parte restaura adevărata, legitima ramură dinastică... O bună parte dintre monarhiști s-au încadrat treptat regimului salazarian, fără să renunțe totuși la idealul lor politic ; socotesc, însă, că o restaurare nu e oportună, atât din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conducătorului politic al obștii (cneaz sau jude), care dăinuise timp de secole și care era desemnat dintre cei mai destoinici, curajoși și drepți, se restrânge, în preajma Anului 1000 (secolele X-XI), la cadrele unei singure familii. Aceasta se transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept ereditar, după principiul uzurpării-de pildă, Ahtum provenea din familia lui Glad ș. a. m. d. Funcțiile din obște și uniunea de obști, bazate pe alegere, până acum, devin funcții publice permanente, fruntașii aceștia alcătuiesc aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Ogodai se anunța mult mai dificilă, și a fost însoțită de primele indicii ale destrămării statului mongol, fapt ce se va produce în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Timp de zece ani după moartea lui, criza dinastică a oprit orice inițiativă ofensivă, abia în 1251, prin alegerea ca mare han a lui Mongke (1251-1259), expansiunea mongolă a fost reluată. Hotărârea reînnoită a mongolilor de a supune "lumea întreagă" îngrijora Europa, creștinătatea, dar moartea prematură a lui Mongke
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mongke (1251-1259), expansiunea mongolă a fost reluată. Hotărârea reînnoită a mongolilor de a supune "lumea întreagă" îngrijora Europa, creștinătatea, dar moartea prematură a lui Mongke, în septembrie 1259, a salvat lumea de o nouă invazie. A urmat o nouă criză dinastică în urma căreia uriașul stat mongol, cu aspirații universale, s-a destrămat în mai multe hanate (state), care se luptau între ele.6 Am văzut că imperiul mongol datorită dimensiunilor sale nu putea fi condus din centrul său, de la Karakorum, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în Hunedoara și Banat. Numele "Basarab", crede Panaitescu, nu era unul dinastic (de familie), ci un nume de botez-tatăl său se chema Tihomir (slv.), de fapt, Thocomerius (lat.). Basarab era urmașul, îndepărtat, al lui Seneslau, voievodul de la Argeș, prin urmare, el s-a ridicat din acest centru politic. P. P. Panaitescu consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să-l recunoască pe Mihail drept conducător în cazul unirii celor două state, o rivalitate dinastică fundamentală influența puternic relațiile dintre ei. După moartea lui Mihail, aspectul acesta avea să capete o importanță și mai mare. În 1875 și 1876, Muntenegru s-a aflat firește în centrul evenimentelor. Refugiații din Herțegovina au trecut granița, iar voluntarii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
procentaj din celelalte. Folosirea poliției și apelarea la o serie de alte măsuri de represiune acordau o mai mare siguranță în privința victoriilor în alegeri. Liberalii erau ajutați și de faptul că liderii lor colaborau bine cu regele. Existau totuși probleme dinastice. Carol, moștenitorul tronului, avea o viață particulară dezordonată și stabilise ceea ce avea să fie o relație remarcabil de durabilă cu o femeie, Magda Lupescu, care era sursa unor permanente controverse. Din cauza acestei situații, în ianuarie 1926 a fost desemnat ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nelegitimi, fanarioți, deci străini, chiar dacă se înrudeau cu pământenii. S-a afirmat - și pe bună dreptate - că această concepție a balanței sau echilibrului de forțe duce la o modernizare a gândirii politice, plasând în plan secundar concepția dreptului divin sau dinastic și propagă preeminența rațiunii de stat în raporturile internaționale. Numai că, am adăuga noi, rațiunea de stat nu depășește în teorie și practică limitele gândirii și practicii feudale. Această din urmă precizare nu trebuie redusă la esența ei elementară. Rațiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
anexări, preferând calea reorganizării statale în această parte a continentului. Aceeași soartă au avut-o și planurile lui Pozzo di Borgo din 1821 și 1828, Bulgari din 1828, care ar fi dorit crearea unui mare stat în sud-estul Europei, legat dinastic sau sub protectoratul țarului. În schimb și în ciuda reacției „Sfintei Alianțe”, au făcut progrese ideile de emancipare națională deplină. Un François Recordon sau Laurençon, în 1821, de pildă, erau siguri de izbânda acesteia în Principatele Române. Referindu-se la țările
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
consacrată Ctitorilor (1937) evocă la modul epic această înfruntare, luîndu-și informațiile din izvoare poloneze și ungare. De fapt, cînd Moldova intră în sfera de influență polono-lituaniană, Țara Românească este teatrul războaielor turco-maghiare (în secolul al XV-lea). Voința de autonomie dinastică a prinților Țării Românești și ai Moldovei se manifestă prin instrumentarea obediențelor religioase: prinții Țării Românești și ai Moldovei fac apel la Patriarhia din Constantinopol, în 1359 și 1386, pentru a rezista regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, care intenționează să
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Ungariei. Petru părăsește Siretul, unde trăiește o importantă comunitate catolică și își instalează curtea într-o așezare princiară pe care o construiește la Suceava. DINASTIILE Cercetarea autonomiei domnilor Moldovei și Țării Românești se traduce printr-o adevărată muncă de construcție dinastică. Oricare ar fi amestecurile din exterior în procesul ascensiunii la tron și oricare ar fi influențele venite dinspre Ungaria, Polonia, Turcia sau dinspre marile familii grecești de la Constantinopol, țelul domnilor este de a demonstra o filiație. Ascensiunea la tron depinde
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
guvernare. Lucrarea, redactată în slavonă, s-a păstrat într-o formă originală incompletă, într-o versiune greacă contemporană textului slavon și într-o traducere românească din secolul al XVII-lea. Realizarea acestei ultime traduceri era semnul unei voințe de continuitate dinastică. Aceasta se datora inițiativei domnitorului Matei Basarab, care și-a realizat prin această întoarcere la Neagoe Basarab, un fel de filiație fictivă. El nu era, de fapt, un Basarab, ci descindea din Brâncoveni. Tot el va întreține o imagine devenită
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
intereselor Constantinopolului. Practica o intervenție directă a Constantinopolului și o non-ereditate de fapt a tronului Țării Românești se află în contradicție cu afirmarea paralelă a unui discurs și a unei simbolici cu caracter monarhic. Proiectul politic moldav, în perspectiva sa dinastică, este în întregime asemănător sistemului valah. Amintirea întemeietorilor Dragoș și Bogdan este păstrată de cronicarii oficiali, la fel ca și reprezentarea filiației. Din acest motiv, domnitorul Ștefan cel Mare, care urcă pe tronul Moldovei în 1457, hotărăște să-și reînhumeze
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
epocă, inscripțiile așezămintelor religioase ale lui Ștefan cel Mare exprimă o trimitere clară la tradiția bizantină: ascendența domnitorului este numită, grația divină este menționată în titulatură, este numit "domn prin voia lui Dumnezeu și iubitor de Hristos", se dezvoltă cultul dinastic. La rîndul său, diaspora greacă instaurează un fel de "Bizanț după Bizanț" al comerțului și al politicii, după formula lui Andrei Pippidi. Încă de la sfîrșitul secolului al XVI-lea apar, atît în Moldova cît și în Țara Românească, descendenții aristocrației
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cîmp de referințe occidentale. Ascensiunea României la independență se va împlini grație alianței românilor cu rușii, alianță care trebuie să fie înțeleasă pe mai multe nivele: tactic, Rusia fiind puterea care se înfruntă cu turcii; cultural rușii sînt frații ortodocși; dinastic prințului Carol de Hohenzollern nu-i displace să lupte alături de împăratul Rusiei în vreme ce Curțile de la Berlin, Viena și Sankt-Petersburg se consultă asupra problemei ordinii europene în cadrul Sfintei Alianțe. În sfîrșit, identitatea rusă este ea însăși ambivalență și oscilează între occidentalismul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi replicat: Ne oferiți ceva ce nu ne aparține și pe care nu-l putem păstra. Împăratul Franz Josef n-ar ști să accepte acest dar". Protecția Porții garantează cuceririle din 1859 și chiar merge mai departe, recunoscînd o instalare dinastică. Ereditatea tronului confirmă unirea și slăbește considerabil mijloacele de acțiune ale marilor familii. În ceea ce privește punerea în scenă a învestiturii de la Constantinopol, așa cum a fost văzută de secretarul lui Carol, aceasta exprimă distanța luată de prințul prusac față de un ritual pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pedepsi pe cei care ar vota în favoarea lui Hohenzollern. Încă din 1866, unul dintre primele gesturi politice ale lui Carol constă în a merge în Moldova. El acționează și vorbește mai curînd ca un prinț Hohenzollern responsabil de o istorie dinastică decît ca un șef de stat. Reprezentanții Franței la București îi reproșează că nu este decît un militar, iar portretele care i se fac în această perioadă critică sînt variate. Astfel, baronul Des Michels scrie în noiembrie 1875: "Prințul domnitor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un climat în care celebrările victoriei cedează pasul în fața unei atmosfere de criză. Ea se găsește confruntată cu un joc al înșelaților. Aliați tradiționali ca Franța s-au arătat ineficienți și aproape n-au intervenit la Congresul de la Berlin. Aliații dinastici ca Prusia și-au urmărit propriul lor interes fără a se sinchisi de Moldo-Valahia, marele aliat rus a întrebuințat forțele armate române în folosul realizării ambițiilor lui teritoriale. Cei Mari au trimis România la statutul ei de stat balcanic. Bătrînii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
el se află prins în spațiul marii prăbușiri de sfîrșit al imperiilor. El determină printr-un iredentism pătimaș acest sfîrșit al imperiilor, activînd avangarde politice și culturale care fac să se clatine frontierele legitime ale statelor-națiuni burgheze și distrug legitimitățile dinastice. În zorii secolului XX, mizele ideologice cu care sînt confruntați intelectualii români sînt acelea ale modernității. Dincolo de vorbele despre românism și specificul lui, de problema fundamentală a națiunii, dincolo de denunțările evreilor, ale socialiștilor și ale avangardelor decadente sau cosmopolite, trebuie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
similare, a menținut aparențele și ritualurile care aminteau de vechile tradiții ale împăraților austro-ungari, ale regilor sîrbi și a conservat cu scrupulozitate tot ceea ce aparținuse coroanei, îmbogățindu-i permanent fondurile. Un astfel de conducător accede la putere fără vreo obligație dinastică, fără vreo datorie față de cineva, și nimeni nu îi poate spune: "Ai ajuns unde ai ajuns datorită strămoșilor și averii tale". E un selfmade leader, nu un inel într-o verigă, iar cuvîntul definitiv îi aparține tot lui Charles de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]