4,704 matches
-
ținem seama și de faptul că un considerabil procent al populației le trece prin mână cel puțin în timpul celor patru ani de colegiu? De ce și-au pierdut ei oare elanul revoluționar al anilor ’60, coborând de la revoluția permanentă la revoluția discursivă a „corectitudinii politice” și rămânând în linii mari producători de „cultură adversarială” (ca să folosesc fericitul termen al lui Lionel Trilling - adversary culture), în loc să contribuie la construcția unui mainstream critic? Iată niște frumoase teme de reflecție, pentru ei și pentru noi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dar lumea reală include și o multitudine de probleme insolubile (cel puțin parțial, ceea ce mi se pare destul de grav). Multe activisme (bine intenționate și) obnubilate de „corectitudine politică” se încăpățânează să ne convingă de contrariu: în utopia lor mai ales discursivă, care ecranează atât de eficient realitatea, toate problemele au soluții. John Gray, mult mai lucid, ne propune să urmăm a doua linie a tradiției liberale, după părerea lui inaugurată în secolele XVII-XVIII de gânditori ca Hobbes (Pierre Manent își începe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
voi prezenta rapid intriga subțire din Ravelstein, încercând să limpezesc pentru cititorul român ce persoane reale se află îndărătul personajelor și care sunt implicațiile cultural-ideologice ale cărții; voi evoca apoi succint receptarea romanului, încheind cu o discuție a statutului său discursiv și etic. 1. Intrigă, fiere și iubiretc "1. Intrigă, fiere și iubire" Octogenarul „Chick” (pun între ghilimele toate numele de personaje fictive), alter ego transparent al lui Saul Bellow, este prozator de prestigiu și profesor la University of Chicago, are
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mise en intrigue, a fost teoretizat la cel mai înalt nivel de Paul Ricoeur). Potrivit lui Hayden White, care se despărțea astfel de o întreagă tradiție a speculațiilor despre mimesis, de la Aristotel la postmoderni, autorul e liber să aleagă orice mod discursiv, orice tip de intrigă (emplotment), indiferent de subiect. Tradiția sugera că anumite subiecte se pretau la, sau chiar cereau, un anumit gen literar: tragedia nu era o formă arbitrară, ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că folosesc sintagma „industria Holocaustului”, la care trimit în secțiunea „«Radu Grielescu» și Mircea Eliade: ficțiune și istorie”, în câmpuri referențiale în care nu mă refer strict la cartea lui Norman Finkelstein cu acel titlu, ceea ce dă impresia unei empatizări discursive cu sintagma (și „teoria” din spatele ei); admit că am putut produce acest echivoc și menționez aici că nu am avut în vedere o „teorie a conspirației” prin care „industria Holocaustului” s-ar ocupa de cazul Eliade pentru a obține „compensații
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
s-a interesat de dimensiunea colectivă/publică a experienței istorice, pentru a depăși spectrul individului monadic prin apelul la o comunicare față către față ce premerge ideea „acțiunii comunicative” a lui Habermas, gânditorul care așeza la temelia societății bune comunitatea discursivă a cetățenilor, „sfera publică”. Etzioni se numără printre puținii care se revendică de la tradiția americană a „grupului progresist”, chemând în mai multe rânduri la amorsarea unei mișcări asemănătoare. Când Walzer și Sandel ne previn astăzi în legătură cu transformarea societății americane, potrivit
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
regândire critică a fundamentelor culturii occidentale - absolut salutar și de multă vreme necesar - baricadarea în interiorul unei fortărețe asediate, la porțile căreia veghează neadormit, demascându-i și stigmatizându-i pe cei ce nu gândesc absolut la fel ca ei. Pe plan discursiv, dinamica de care vorbesc se poate ușor evidenția: Foucault și Derrida au început prin a reciti critic tradiția (deja într-o manieră idiosincratică, dar asta era o parte din originalitatea lor!); discipolii lor i-au citit mai ales pe ei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
relația dintre filosofia transcendentală și metafizica specială a naturii. Kant a atras atenția și asupra unei alte caracteristici care distinge fizica pură de matematică. În § 15 din Pr. se afirmă că fizica pură cuprinde matematica aplicată fenomenelor precum și principii pur discursive, adică obținute din concepte. Se precizează însă că fizica pură „mai cuprinde și elemente care nu sunt întru totul pure și independente de sursele experienței, cum ar fi conceptele mișcare, impenetrabilitate (pe care se bazează conceptul empiric de materie), inerție
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie drept nedemne de acest nume, fie drept simple surogate ale cunoașterii autentice 5. În sfârșit, în varianta cea mai atenuată a unui concept al cunoașterii orientat spre conținut sunt recunoscute două modalități de cunoaștere - cea intuitivă și cea conceptuală, discursivă -, dar se subliniază că ultima, spre deosebire de prima, ne va oferi doar în mod nesatisfăcător ceea ce așteptăm să ne ofere cunoașterea: o relație cât mai strânsă cu obiectul, prinderea lui nemijlocită de către subiect. Moritz Schlick, unul dintre puținii empiriști moderni care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ei în singurătate. În același timp o evaziune și o mai profundă cufundare. O liniștire a contrariilor: scoică revărsată, râu pietrificat.” Spre deosebire de poetica lui Ion Barbu (la care uneori trimite), poetica lui A. este una deliberat „prozaică”, în care retorica discursivă, temperată prin ironie și autoironie, se concretizează într-un vers de notație directă, transformat de inteligența analitică în „obiect de tăcere”: „Urc scara către cartiere vechi/ pe unul din cele opt dealuri/ ale orașului./ Uneori gleznele mi le șterge câte
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
Principalul clivaj (tensiune) care a structurat scena politică românească după 1989 a fost cel dintre postcomuniști și anticomuniști. În primii ani de după destrămarea regimului comunist, partidele care s-au poziționat pe versantul anticomunist Își reclamau propria legitimitate invocând, la nivel discursiv, tradiția de dinainte de instaurarea comunismului și lupta lor Împotriva regimului dictatorial. Astfel, nucleul dur al discursului acestor partide a determinat structurarea acestora În opoziția anticomunistă. Identificând Frontul Salvării Naționale drept element dihotomic și exponențial al comunismului deja dispărut În forma
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
FSN, partidul succesor, a dominat primii ani de după decembrie 1989. Prin urmare ne putem aștepta ca acest partid FSN - PDSR-ul, să se instituționalizeze mai repede decât oricare alt partid politic, din mai multe motive: 1. există automat o paletă discursivă limitată În cadrul căreia partidul se poate poziționa, 2. baza de personal și de selecție de care partidul poate dispune este mult mai largă, și 3. primii șase ani ai postcomunismului românesc au fost dominați la nivel guvernamental de către acest partid
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
care a condus la demisia sa a fost declanșată de dorința acestuia de a ocupa funcția de președinte al partidului. Pe de altă parte, pentru Întâia oară la nivel guvernamental, trecutul din timpul perioadei comuniste joacă un rol de legitimare discursivă care trimite la ideea opoziției la regimul comunist. Acest discurs, adeseori asumat În momentul refondării partidelor istorice, este preluat pentru Întâia oară Într-o manieră autolegitimatoare de către un prim-ministru. Cel de-al treilea prim-ministru al perioadei a fost
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Scriitorilor Români. Semnalând decalajul dintre o sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
care se construiește coerența de-a lungul unei povești. Linde a analizat treisprezece interviuri privind alegerea profesiei, examinând diferite modalitățile de creare a coerenței, printre care ordinea temporală, cauzalitatea și continuitatea. Linde s-a concentrat aici asupra nivelurilor morfologic și discursiv ale textelor mai degrabă decât asupra poveștilor în ansamblul lor, fiind atentă la forme și nu la conținuturi. Dincolo de clasificarea presupusă de modelul nostru, variatele demonstrații din studiile citate în ultima parte a acestui capitol reprezintă gama largă de subiecte
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lingvisticii studiază maniera în care limbajul exprimă emoțiile. Ei presupun că aspectele lexicale, gramaticale și structurale ale discursului pot fi niște indicii în descifrarea naturii și magnitudinii emoției pe care o exprimă. Cei ce scriu/povestesc creează textele conform convențiilor discursive, iar cei care citesc/ascultă interpretează textele în acest fel (Ochs, 1989). Cercetătorii din domeniul psihologiei au pus, la rândul lor, etichete psihologice pornind de la factorii lingvistici. În cazul lor, ipoteza este aceea că evenimentele evocă emoții, ființele omenești se
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Harcourt & Brace. Adler, A. (1929b). The science of living. London: Low & Brydone. Adler, A. (1931). What life should mean to you. Boston: Little Brown. Adler, A. (1956). The individual psychology of Alfred Adler. New York: Basic Books. Alasuutari, P. (1997). The discursive construction of personality. Narrative Study of Lives, 5, 1-20. Allport, G.W. (1962). The general and the unique in psychological science. Journal of Personality, 30, 405-422. Altheide, D. L. & Johnson, J.M. (1994). Criteria for assessing interpretive validity in qualitative research. In
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Brace, New York. Adler, A. (1929b), The science of living, Low & Brydone, Londra. Adler, A. (1931), What life should mean to you, Little Brown, Boston. Adler, A. (1956), The individual psychology of Alfred Adler, Basic Books, New York. Alasuutari, P. (1997), „The discursive construction of personality”, Narrative Study of Lives, 5, pp. 1-20. Allport, G.W. (1962), „The general and the unique in psychological science”, Journal of Personality, 30, pp. 405-422. Altheide, D.L., Johnson, J.M. (1994), „Criteria for assessing interpretive validity in qualitative
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
este fundamental dependent de cititor, de publicul țintă sau de o anumită situație emoțională creată de eveniment, abordarea pragmatică pare a fi singura cale de a accede la caracteristicile și trăsăturile de bază ale textului jurnalistic, care, spre deosebire de alte tipuri discursive, este strâns legat de două mari exigențe: 1. Contează scopul actului de comunicare. 2. Contează funcțiile comunicative: îndemnul, anunțul, precizia situării în timp și spațiu. Rezultatele unei asemenea abordări analitice pot fi remarcabile, însă răspunsul la întrebarea noastră (Literatură sau
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vorbitor/ascultător) a unui enunț reprezintă, de fapt, fundamentul textului jurnalistic, un text cu o finalitate clară și precisă de comunicare. Strâns legat de realitatea concretă de lectură, textul jurnalistic se va disocia de cel literar printr-o anume dinamică discursivă. Prin atac, de pildă. Motivul e simplu și lesne de ghicit - obosit, grăbit, indispus, cititorul doar răsfoiește presa. Rareori se afundă confortabil în lectură. Caută un text care să-l intereseze din prima clipă și să-l citească rapid. Cititorul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
italian țin de regia transmisiei, de prezența mai multor camere de luat vederi și, mai ales, de alegerea imaginilor, de selecția cadrelor, de dinamismul contrapunctic între comentariu și cadru. Alegerea devine în felul acesta o compoziție, o narațiune, o unificare discursivă a unor imagini izolate analitic, în contextul unei serii mai vaste de evenimente simultane care se intersectează. Nu este cazul să dezvoltăm aici diversele teorii pragmatice, retorice sau discursive create pe seama evenimentului. Ne rezumăm doar la o singură și de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Alegerea devine în felul acesta o compoziție, o narațiune, o unificare discursivă a unor imagini izolate analitic, în contextul unei serii mai vaste de evenimente simultane care se intersectează. Nu este cazul să dezvoltăm aici diversele teorii pragmatice, retorice sau discursive create pe seama evenimentului. Ne rezumăm doar la o singură și de esență observație - anume că, printre multe altele, diferența între știre și eveniment este dată de potențialitatea narativă a informației. Povestea conținută de un fapt de viață trebuie să fie
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Bucureștiului”), o metaforă și o metonimie („Lupta pentru Cotroceni”) etc. încetează să mai împlinească o funcție semantică propriu-zisă. Tropii și figurile de stil par a împlini, într-un articol de ziar, o funcție iconică de întărire, de subliniere a recuzitei discursiv, jurnalistice. (5) O pagină de ziar este o imagine, spune Robert Escarpit. În viziunea socio-lingvistului francez, analiza separată a figurilor expresive este o greșeală. Câtă vreme textul funcționează ca medium, limbajul jurnalistic are o puternică funcție documentară. Incluzând jurnalismul în cadrul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a se panchioni, a se canoni etc. Bine ar fi să alegem cuvintele cele mai puternice, dar să ținem cont și de contextul în care le folosim, de eventualele conotații - ironice, negative etc. -, care se potrivesc sau nu intențiilor noastre discursive. Atunci când elaborăm un text, ne lăsăm duși de valul plăcut al inspirației. Se întâmplă uneori să ezităm în dreptul unui cuvânt - fie pentru a evita o asonanță neplăcută, fie negăsind cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
moment anume, adresându-se unui destinatar precis” (J.-M. Adam, 1999, p. 16). Privind lucrurile din această perspectivă pragmatică, pare de domeniul evidenței că, în viața de zi cu zi, toți suntem prinși (cu sau fără voie) într-o acțiune discursivă: povestim, descriem, portretizăm, învățăm pe alții, trimitem scrisori, acuzăm, ne cerem drepturile, ne exprimăm opiniile politice etc. La rândul lor, ziariștii ar trebui să fie niște campioni ai discursului. Discursul dă mărturie felului în care se organizează circulația cuvintelor într-
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]