1,136 matches
-
apare la data prevăzută. În 1755, se întoarce la Königsberg; pe baza scrierilor sale, se pregătește pentru Magisterexamen (echivalentul actual al doctoratului) și obține din partea universității autorizația de a preda acolo cursuri în calitate de Privatdozent. La 17 aprilie 1755 își susține "disertația magistrală" intitulată "Schiță sumară a câtorva meditații despre foc", un manuscris de douăzeci de foi în limba latină. Ceremonia oficială de învestitură și de promovare solemnă în gradul de "Magister" are loc pe 12 iunie. Decanul ține un discurs privitor
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
are loc pe 12 iunie. Decanul ține un discurs privitor la o problemă de limbă ebraică iar noul Magister face un expozeu în latină la capătul căruia mulțumește comunității științifice pentru bunăvoința de a-i fi deschis porțile cunoașterii. În urma disertației "Principiorum primorum cognitionis metaphysicae nova dilucidatio" i se acordă, la 27 septembrie 1755, "venia legendi". Kant devine așadar Privatdozent, adică un profesor plătit de studenții săi și nu de către stat. Schultz îl va întâmpina, în momentul primirii, cu întrebarea: În
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Va rămâne acolo vreme de 15 ani (până în 1770). În aprilie 1756, Kant îi cere lui Frederic al II-lea să-i acorde postul de profesor extraordinar (adică fără remunerație), rămas vacant de cinci ani, și redactează astfel a treia disertație latină regulamentară ("Monadologia fizică"), însă cererea sa este respinsă și statul suprimă postul vacant; Kant avea să aștepte încă paisprezece ani înainte de a deveni profesor. Universitatea îl numește în 1765 sub-bibliotecar la Biblioteca Regală, post foarte prost plătit (va renunța
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
la el în 1772), pentru a spori firavele sale venituri și a răscumpăra într-un fel eșecul candidaturii pentru catedră. În 1770, Kant este în fine numit profesor titular ("professor ordinarius") la catedra de logică și metafizică cu a sa "Disertație asupra formei și principiilor lumii sensibile și ale lumii inteligibile". Este prima schiță a unei filozofii propriu-zis kantiene. În timpul primelor cursuri de iarnă va preda logică, metafizică, științele naturii și matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizică, de etică
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
sportiv și erotic, Dragomir este smuls în septembrie 1943, cînd este chemat în țară pentru mobilizare. În zadar îi eliberează Heidegger la 26 septembrie 1943 o Bescheinigung, o „adeverință“, din care rezultă că „dl. Alexandru Dragomir a avansat semnificativ“ cu disertația sa privind metafizica lui Hegel și că doar „cîteva luni i-ar fi suficiente pentru ducerea la bun sfîrșit a lucrării și pentru încheierea perioadei de studii la Freiburg cu un examen de doctorat încununat de succes“. Este mobilizat la
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
ianuarie 1947 și patentată ca U.S. Patent #2,455,992 din data de 14 decembrie 1948. Mai târziu în 1952, o versiune a jocului X și 0 numită "Noughts and Crosses" a fost creată de A. S. Douglas ca parte a disertației de doctorat la Universitatea din Cambridge. Jocul rula pe un computer al universității numit Electronic Delay Storage Automatic Calculator (EDSAC). În 1958 William Higinbotham - care a ajutat să se construiască prima bombă atomică - a creat "Tennis For Two" în laboratoarele
Joc video () [Corola-website/Science/303382_a_304711]
-
de studii post-doctorale MIDAS în 2012. A fost asistent, lector, conferențiar și în prezent este profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Muzică București, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală, catedra de Muzicologie. Este îndrumător de lucrări de licență, de disertație, de lucrări pentru obținerea gradelor didactice superioare din învățământul pre-universitar etc. Face parte în mod curent din comisii de admitere, de licență, de dizertație, de doctorat (referent oficial sau președinte, la toate instituțiile de învățământ superior muzical din țară dar
Mihai Cosma () [Corola-website/Science/314251_a_315580]
-
în 1945 la Liceul de la Valence și a absolvit apoi Facultatea de Teologie Protestantă din Paris, obținând un masterat în teologie în 1950 la Princeton Theological Seminary și un doctorat în 1958 la aceeași instituție de învățământ. Teza sa de disertație a purtat titlul „Protestantism and the Arts”. El a activat apoi ca profesor la Syracuse University timp de 26 de ani. La Syracuse a deținut catedra Eliphalet Remington de profesor de religie (1967-1973) și apoi catedra Jeanette Kittredge Watson de
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]
-
Înainte”), a avut probleme cu autoritățile din cauza activității sale politice, fiind nevoit să plece și să-și continue studiile de medicină la Zürich, la Nancy și Montpellier, unde în 1897 și-a luat diploma de medic cu o lucrare de disertație în psihiatrie, mai precis psihiatrie socială, în spiritul epocii: "Cauzele criminalității și ale degenerării". A publicat articole în franceză în gazete de stânga, ca "La Jeunesse Socialiste" și "La Petite République". Într-un eseu "Rusia în Orient" (Russiya na Istok
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Buda" este un dicționar colectiv cvadrilingv (Lexicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu), apărut în 1825 la Buda, care îmbogățește limba română cu numeroase neologisme romanice, înlocuindu-le pe cele de alte origini; -Petru Maior, la sfîrșitul "Istoriei pentru începutul românilor în Dachia", include o "Disertație pentru începutul limbii române", în care afirmă că limba română provine din latina populară. În anul 1750 a apărut la Blaj prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este vorba de opusculul intitulat „Floarea adevărului”, carte din care
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
la studii de filosofie, și nici la medicină. În cele din urmă, a reușit să fie admisă la facultatea de medicină a Universității din Berna, în Elveția, unde a absolvit cu titlul de doctor în medicină în 1878, cu o disertație în domeniul anatomiei patologice. În continuare Roșa s-a specializat în oftalmologie și a lucrat în acest domeniu la Spitalul Rothschild din Paris și apoi la Spitalul regal de maternitate din Dresden, în Germania. Între timp familia ei s-a
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
perioada 2002 - 2003, a fost bursier Chevening al Ministerului de Externe al Regatului Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord - Master of Arts în Internațional Communications în cadrul The Institute of Communications Studies al Universității din Leeds (Marea Britanie). Teza de disertație susținută de Valeriu Țurcan a avut tema: “Russian and Romanian Public Diplomacy în Republic of Moldova. A case study on the impact of ideological media framing”. Reîntors în România în 2003, devine consultant pentru relații publice și consultant politic al
Valeriu Turcan () [Corola-website/Science/307603_a_308932]
-
Iulia (1997-2001). După un stagiu de cercetare bibliografica la mănăstirea benedictina En Călcat, Franța (1998), și-a continuat formarea profesională la cursurile de Master organizate la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Albă Iulia (2003-2005), pe care le-a încheiat cu disertația: Teologia persoanei în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae. O incursiune în teologia patristica și contemporană (Albă Iulia, 2005). A fost admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Sibiu, specializarea Patrologie și Literatura Postpatristică, sub îndrumarea științifică a arhid
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
România, din motive politice. S-a stabilit în Germania, la Nürnberg, unde a profesat ca publicist. A scris la publicații ca "Junge Freiheit", săptămânal care apare la Berlin și "Neues Deutschland". În anul 2001 a obținut tilul de doctor cu disertația "Literatur des Abwegs - Literatur des Irrwegs", susținută la Universitatea din Erlangen. În 23.11.2003 Dr. Ernst Kulcsar a fost ales al purtător de cuvânt al CDA ("Convent Deutscher Akademikerverbände" - Convența Asociațiilor Academice Germane), poziție din care a demisionat în
Ernst Kulcsar () [Corola-website/Science/318042_a_319371]
-
și publicare în domeniul fizicii teoretice, publicând peste 50 de articole și recenzii, dintre care se remarcă cinci articole, care aveau să contribuie decisiv la fundamentarea fizicii moderne. În acest an, el obține titlul de doctor în fizică cu o disertație privind determinarea dimensiunii moleculelor. Biografii și apologeții, numesc anul 1905, anul miraculos al lui Einstein. Prin hotărârea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, din 1 iunie 2004, anul 2005 a fost declarat: "An Internațional al Fizicii" în amintirea împlinirii a
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
Samsun (Turcia) pe care a absolvit-o în anul 2000. În perioada 2001-2003, a urmat studii aprofundate de Master în specializare Misiune Pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității "Valahia" din Târgoviște, obținând titlul de Master cu teza de disertație: ""Ethosul Juridic Islamic și Creștin din Dobrogea"". Din anul 2004 este doctorand în Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității "Ovidius" din Constanța, sub conducerea științifică a Pr. Prof. Dr. Nicolae Dură, cu tema tezei de doctorat: "Drepturile
Murat Iusuf () [Corola-website/Science/306390_a_307719]
-
catolică și necăsătorită. În mai 2012 au apărut în mass-media informații care suspectau de plagiere lucrarea sa de doctorat din 1980. Apoi în urma unei cercetări făcută de un profesor (Rohrbacher) din Düsseldorf, ar rezulta că aproximativ 80 de pagini din disertație ar fi plagiate, fără a fi indicată vreo sursă bibliografică. Cazul a fost apoi cercetat de o comisie din Düsseldorf. Schavan neagă că ar fi plagiat, unii critici politici cer totuși ca ea să demisioneze din postul de ministru federal
Annette Schavan () [Corola-website/Science/327514_a_328843]
-
înființată de episcopul catolic Ignațiu Batthyany în Alba Iulia, și de Biblioteca Brukenthal din Sibiu, ambele bogate în manuscrise și cărți despre istoria Transilvaniei. În 1842 a revenit la Sighișoara, iar la 3-4 ianuarie 1843 și-a finalizat studiile cu disertație susținută în istorie, pedagogie și teologie. A devenit lector la "Școala din Deal" din Sighișoara în 1842, corector în 1845 și rector (director) între anii 1850-1863. În anul 1863 a renunțat la activitatea didactică, fiind ales preot evanghelic în Agnita
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
teologie evanghelică la Viena, pe care le-a continuat în anul următor de studiu la Berlin, fiind nemulțumit de calitatea învățământului protestant din Viena. În 1842 a revenit la Sighișoara, iar la 3-4 ianuarie 1843 și-a finalizat studiile cu disertație susținută în istorie, pedagogie și teologie. A devenit lector la "Școala din Deal" din Sighișoara în 1842, corector în 1845 și rector (director) între anii 1850-1863. În anul 1863 a renunțat la activitatea didactică, fiind ales preot evanghelic în Agnita
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
orașul natal, și-a completat studiile universitare de filosofie, drept și istorie (1867 - 1871), culminând cu obținerea doctoratului în drept la Berlin și a celui în filosofie la Giessen, în același an, 1871. În ambele sale lucrări de susținere a disertației de doctor, Alexandru Xenopol se arată a fi un adept al modelelor de drept, filozofice și istorice propuse de savanții germani. Cu ocazia împlinirii a patru secole de la ctitorirea Mănăstirii Putna, s-a hotărât ca această aniversare să fie marcată
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
Gretser, S. J., și urma să fie inițial doar o traducere revizuită a lui Janus Cornarius. În 1622 și 1623 au apărut "Mastigophores", trei pamflete, si note cu privire la "Tertullian", o lucrare polemică. Printre scrierile sale anterioare, Pétau a introdus unele disertații magistrale despre cronologie; în 1627 a publicat "De doctrina temporum" și mai tarziu "Tabulae chronologicae" (1628, 1629, 1633, 1657). Această din urmă a depășit lucrarea "De Emendatione temporum" (Paris, 1583) a lui Scaliger și a pregătit terenul pentru lucrările benedictinilor
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
theologica", inclusiv de către calvinistul Jean Le Clerc, la Anvers în 1700; ultima ediție a fost publicată în opt volume de J. B. Fournials (Paris, 1866-1868). În 1757 F. A. Zaccaria, S. J., i-a republicat opera la Veneția, cu note și disertații; în 1857 Passaglia și Schrader au întreprins o activitate similară, dar au tipărit doar primul volum. Scrisorile lui, "Epistolarum libri tres", au fost publicate după moartea sa; deși sunt departe de a fi complete, ele dau o idee cu privire la relațiile
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
și să conțină: motivație, justificare, mod de valorificare a rezultatelor, mod de diseminare a cunoștințelor dobândite, concordanța cu lucrările elaborate anterior, încadrare și validare în programul de studiu; tema proiectului poate fi o dezvoltare, derivare, continuare a lucrării de licență, disertației, tezei de doctorat sau poate fi o temă nouă; importanța specializării pentru domeniul artelor plastice la universitatea/instituția de profil din străinătate; proiectul de studiu și/sau creație artistică trebuie să fie aprobat de rectorul/directorul instituției din care provine
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191080_a_192409]
-
anagramarea numelui său de familie, Antschel, care se citește [ pron. "an-čăl" ]. În 1947, anul în care s-a instaurat regimul comunist în România, Paul Celan s-a refugiat la Viena. Aici s-a imprietenit cu Ingeborg Bachmann, care tocmai încheiase disertația sa de doctorat (Ph.D.) despre filosofia lui Martin Heidegger. În fața unui oraș împărțit în zone ale armatelor de ocupație și golit de comunitatea evreiască din epoca Imperiului austro-ungar, s-a mutat la Paris în 1948, unde a găsit și
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
și din străinătate. Rezultatele științifice au avut un ecozu larg în rândul geometrilor din mai multe țări. Multe din ele figurează în teze de doctorat, în monografii, în tratate. La Tomsk, de exmplu, au fost efectuate mai multe lucrări și disertații inspirate din opera sa. În activitatea sa nu s-a manifestat ca un savant "izolat". Problemele abordate de Gheorghiev impresionează prin varietate, acoperind numeroase domenii ale geometriei diferențiale și aplicațiilor în mecanică și fizică teoretică. A colaborat la elaborarea unui
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]