830 matches
-
târziu, era În stradă, purtând costumul maron, ale cărui ultime două rate Încă le datora Marii Croitorii Engleze Rabuffi. S-a dus până În colțul străzii; necunoscutul s-a arătat brusc interesat de tragerea loteriei. Obișnuit de-acum cu monotonele lui disimulări, Molinari s-a Îndreptat spre răscrucea cu strada Humberto I. Omnibuzul a sosit la fix; Molinari a urcat. Pentru a-i face urmăritorului viața mai ușoară, s-a așezat pe un scaun din față. După două sau trei străzi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a faptelor, ca și absența vreunei legături anterioare între victime, au îngreunat mult constituirea unui cerc de suspecți. Toate cele trei crime mai aveau însă un element comun: după comiterea lor, faptuitorul nu luase nici cea mai rudimentară măsura de disimulare a cadavrelor, pentru a întîrzia descoperirea lor. Această constatare a permis concluzia că ne confruntam cu un maniac sexual cu discernămănt limitat. S-a trecut la „inventarierea” persoanelor stabile sau temporar aflate în zonă în al căror comportament s-ar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acestei rupturi, oferind în schimb posibilitatea unui refugiu și deci a unei salvări. Chiar dacă acest arhetip este, după Jung, o formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru și afară: sfera
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
două personaje discută despre starea lumii, a sinelui, a sinelui sinelui. E mult dinamism cultural și de viață în aceste dialoguri, e multă risipă de metaforă, de aforisme, de ficțiune și afecțiune. De multe ori sinceritatea spunerii este simulare sau disimulare și cu atât mai mult pătrundem în teritoriul artei. Trăim într-o literatură vie care își formulează continuu, cu fiecare scriitor nou apărut, limitele și ilimitările. Cât de mare, cât de importantă se (mai) regăsește literatura română în contextele nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sunt tentat să cred că, în calitatea noastră de europeni de mâna a doua, nu suntem suficient de fascinanți. Nici destul de europeni, nici destul de exotici, așa că stăm așa, nici în car, nici în căruță. Limbajul, la români, servește doar la disimulare... Ați fost între cei care au semnat pentru o "descentralizare" a României ("lui Mitică")... Ce distanță mai e între Târgu Mureș și București? Aceeași, dacă nu mai mare. Noi am propus doar o temă spre dezbatere, din naivitatea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau cel puțin de fariseism. Reflexul e cam de acest tip: "să vă spun eu ce e, de fapt, în capul lor", pentru că legea românească a limbajului disjunge radical ceea ce spui de ceea ce gândești. Limbajul, la români, servește doar la disimulare. Dacă vrei să știi cu adevărat ce gândești, trebuie să-l întrebi pe altul. Complexul dublului limbaj la români face inutilă orice dezbatere. Cum se vede Moldova din Ardealul "cotropit de unguri"? Se mai observă vechea legătura dintre sărăcie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
materială (baniiă; numărul mare de parteneri sexuali; gradul redus de cunoaștere a acestor parteneri; nivelul scăzut al metodelor de abordare a clienților (limbaj subcultural, vestimentație stridentă etc.ă. Profesiunea de prostituată, indiferent de formele În care se manifestă și de disimulările care o Însoțesc, presupune trei componente principale: caracterul comercial, promiscuitatea și indiferența emoțională față de clienți. Prof. Elena Macavei definește prostituția ca: fapt și fenomen, un mod practic de socializare a sexualității, pe considerente sacre, pentru venerarea divinităților magice, pentru influențarea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mai mult sau mai puțin liber asumată a fetelor, principala responsabilitate pentru parcursul lor „profesional” o poartă climatul socio-familial În care ele s-au dezvoltat. III. ANALIZA DATELOR DIN POVESTIREA VIEȚII În acest univers unde domnește secretul, unde minciuna și disimularea sunt monedă curentă, ar fi naiv să ne imaginăm că putem ajunge la adevăr și, mimând inocența, să ne dedicăm unei reconstituiri a vieții prostituatelor, prin definiție una ascunsă. Demersul investigativ a fost inițial unul destul de dificil de realizat, fetele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
când te uiți și le vezi privirile licărind de o mare și mereu proaspătă încîntare, intensă și aproape inexplicabilă, secret, poate, al dezvăluirii sufletului, al deschiderii ușilor lui ascunse, eliberând spiritul de patimi și oferindu-i satisfacția contemplării. Așa-zisa disimulare, de care s-a vorbit, e o observație adevărată, dar dinafară. Ei între ei nu cunosc aceste ziduri ale incomunicabilității. Omul se uită la om și se bucură, iată o descoperire pe care uitasem s-o mai fac! Și să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Adei de o congestie accidentală, și ea acceptase versiunea, deși nu se mai îndoia acum asupra adevărului. Maxențiu ar fi vroit să nu mai fie mister, să strige Adei ca o sfidare: - Sunt ofticos! Vroia să distrugă acum pactul de disimulare, să zacă, în sfârșit, în voie. Dura însă mai departe minciuna, minciuna a toți trei; dar acum îi era cel puțin îngăduit să zacă în voie. Patul îl trăgea la o lene mare, plăcută. Era o binefacere nouă, care atâta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru aceleași simțiminte. Știa doar acuma bine că era tuberculos. Vroia să aibă încă aerul că nu ^,tie și, pentru că nimic nu-i era mai dureros și ofensator decât cunoașterea mizeriei lui, o ura pentru prefăcătoria ei. Pierduse tot: avantagiile disimulării, mângâierile zăcerii, n-avea nici cel puțin bucuria de a vorbi cuiva de suferința lui. Vrea să se vindece. De fapt, Ada era avară. nu vrea cheltuieli noi și, nai ales, nu vrea să rămână singură în situația vulgară a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Și dacă micul tiran de operetă Alcazar locuiește un spațiu intermediar al caricaturii, Rastapopoulos este personajul negativ prin excelență al ciclului tintinian. Producă tor de filme și traficant de droguri, el are atributele clasice ale conspiratorului infernal din spațiul hollywoodian. Disimularea este o artă pe care misteriosul șef al nu mai puțin misterioasei organizații o duce la perfecțiune. Adversarul este, odată cu acest nivel al narațiunii, o combinație savantă de cruzime și ingeniozitate. Capcanele pe care le imaginează domnul Rastapopoulos, până la capătul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Molly de la spital, nu este altul decât cel ce duce la bun sfârșit, în tihna unui laborator secret, misiunea infernală de a crea otrăvuri și germeni care să slujească această cauză demonică. Manipulator de geniu, Pammer strălucește în arta disimulării. El este, simultan, unul dintre stâlpii societății și ființa abisală ce ordonă țiganului Igor să comită cele mai respingătoare crime. Ca orice Ruritanie care se respectă, principatul lui Milani și Micheluzzi se dezvăluie, treptat, oaspetelui ce deține curajul și inocența
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și parfumată, a unei alte prezențe feminine, decupată din peisajul aceluiași film noir. Tania, nepoata domnului Ming, este actorul ascuns ce asigură, în pofida pericolelor, informația de care depinde succesul însuși al luptei. Întotdeauna în umbră, atentă la o artă a disimulării și deghizării, Tania este, ca și miss Ylang Ylang, marca unui erotism pe care proza grafică nu ezită să îl exploreze. Sintaxa narativă produce efectul de climax pe care orice cititor fidel îl așteaptă, cu sufletul la gură - intervenind providențial
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
precum tija unui cadran solar și îi trăgea buza superioară într-un zâmbet subțire, mai mult un rânjet. Își purta părul blond, care încărunțea, tuns scurt, ceea ce îi accentua fruntea înaltă. Era un chip șiret, al unui expert în arta disimulării, și i se potrivea perfect. — Surprins? mă întrebă. — De faptul că șeful Poliției Criminalistice din Berlin ar putea să-mi trimită un bilețel anonim? Nu, că doar mi se întâmplă așa ceva tot timpul. — Ai fi venit dacă m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apropii de ea, să intri În legătură cu unii dintre apropiați. Se istorisește că, pentru a-și executa una din victime, doi fidai au trebuit să trăiască vreme de două luni Într-o mănăstire creștină, dându-se drept călugări. Remarcabilă putere de disimulare, care nu poate fi, În mod rezonabil, Însoțită de vreo folosire a hașișului! Mai presus de orice, adeptul trebuie să capete credința necesară pentru a Înfrunta moartea, credința Într-un paradis pe care i-l va aduce martirajul În chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sau coborî. Principalul: onoarea lui fusese șifonată, granițele zdrobite și senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru desuet și de paradă: Acum lasă-mă, ai avut ce ai vrut, du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ținându-mi răsuflarea la gândul c-aș putea să închei târgul și să obțin ce-mi doream, nu-i nevoie să-l arunci. îl mănânc eu pentru tine. Vrei să-l mănânci? — Da, am răspuns eu uitându-mi strategia de disimulare. Aha! Deci vrei să-l mănânci. Nu! Eu... —Ba vrei. E evident. Și Doamne-Doamne zice că, dacă ai cerut, nu mai ești demnă să primești. N-ai fost umilă. înțelegi? La vârsta de cinci ani și un sfert, Margaret era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
prețioasă pentru ea. Victor Își puse mâna peste mâna mea și, cu aerul cel mai calm din lume, șopti: ― Ai emoții? ― Nu, am mințit degajat, reușind cumva să-l privesc fix În ochi. ― Emoțiile pot fi constructive, râse el de disimularea mea. Vreau să-ți amintești seara asta. Am Înțeles imediat că se afla Într-o dispoziție romantică. Am dat În cap mimând un răspuns pozitiv și i-am strâns tare mâna În mâna mea. Mă convinsesem că așa erau menite
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mama ta timp de trei zile. — Nu-mi aduc aminte... murmură Gajus. — Erai mic. Acel prim delict al noului împărat („primum facinus novi principatus“, avea să scrie Tacitus cu dezgust) dovedise lipsa de milă, răceala și marea lui capacitate de disimulare, cu care terorizase Roma. Dar când centurionul l-a anunțat pe Tiberius că misiunea fusese îndeplinită și, ca să se laude, a adăugat că trebuise să facă eforturi mari să-l ucidă pe băiat, Tiberius, în fața a șase sute de senatori, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
saliva sau să vorbească; buzele uscate i se lipiră de dinți. Ofițerul aștepta reacția lui; lui Gajus i se păru că-l privea cu prea mare atenție. Ce știa? Care erau ordinele secrete? Însă dacă învățase un lucru, acela era disimularea. Buzele i se întredeschiseră; răspunse: — Sunt bucuros să mă supun. Servitorii din casă, toți familiares, se adunau neliniștiți în atriu; știau că viața le era distrusă. Într-adevăr, ofițerul îl anunță pe Gajus că bagajele personale aveau să-l urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înfrângeri sângeroase. Mâinile îi erau mari, cu degete groase; se spunea că strânsoarea lor putea ucide. Tăcea. Istoricii au spus că la el, dintotdeauna, dar mai ales după alegerea în fruntea imperiului, sentimentele, ambițiile și dorințele erau ascunse de bariera disimulării, imposibil de depășit. Dar dincolo de acea neîncredere acționa o inteligență ascuțită, limpede și rece, care detecta capcanele. Când nu existau ranchiune sau răzbunări personale, lua hotărâri încet, în urma unor reflecții solitare. Se dedica tot timpul conducerii imperiului, ceea ce făcea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-și afle soarta la Samothracia, la Miletus, și nu i-a ajutat să știe că viața avea să-i fie scurtă...“ Așa încât, cuprins de neliniște și neîncredere, se prefăcu că își reia lectura. Sclavul se retrase fără nici un zgomot. Disimularea Se întoarse însă curând; se apropie de portic cu pași ușori și îi zâmbi de departe. Îi aducea într-o cupă un fruct aromatizat în vin sau o băutură parfumată, cu plante din ținuturi îndepărtate. Îl însoțea la termele rezervate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]