1,452 matches
-
de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bani sau colete pe orice altă cale decât prin detașamentul respectiv. Comandanții detașamentelor exterioare de evrei, sunt personal răspunzători de măsurile luate pentru primirea și predarea corespondenței evreilor, potrivit celor indicate mai sus. În cazul când unele subdetașamente se găsesc dislocate la mari distanțe de comanda detașamentului (în alte județe) comandantul subdetașamentului respectiv va lua măsuri pentru primirea și predarea corespondenței pe cont propriu, în baza aprobării comandantului titular. Normele referitoare la trimiterea de bani și pachete pentru evrei rămân aceleași
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când pământul a început să se clatine, iar peretele lângă care era patul s-a prăvălit peste acesta. Prin golul lăsat de peretele care s-a dislocat a năvălit noaptea. Am strâns în brațe copila speriată. Îmi era teamă, deoarece nu știam dacă nu va urma un cutremur și mai puternic. Eram convinsă că voi muri acolo, în blocul acela construit parcă doar din nisip. Am realizat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
drumul pribegiei, a fost o acțiune „de o amploare neobișnuită, unica în lagărul sovietic”. Bilanțul deportării a fost tragic: 1.731 de morți, din care 175 copii. „Nimic nu este mai tragic, măi inuman și mai dureros, decât să se disloce mase întregi de populație din locurile de baștină, din ținuturile în care șiau scris istoria să fie duse undeva - nicăieri - unde nu cunosc obiceiurile, nu stiu rânduiala locului și nu-și recunosc rădăcinile” - se spune într-un articol recent, dedicat
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
km se introduceau restricții severe privitoare la stabilirea domiciliului. Acuzați de spionaj în favoarea serviciilor secrete iugoslave și de simpatii „titoiste”, cei mai multi și-au pierdut în chip nedrept agoniseală de o viață. V. Crăciunoiu, fost colonel de securitate, relata: „Au fost dislocate familii cărora nici prin cap nu le trecea să simpatizeze cu Tito. În miez de noapte au fost treziți de câte o patrulă militară, având în frunte un subofițer sau ofițer de grăniceri, miliție sau securitate care leau pus în
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
la care Alex se gândise cu atâta intensitate în scurtul ei episod de demență, somnola în subconștientul ei: o amprentă, o vagă fantomă vie, tainica dublură persistentă a unui bărbat care nu o mai preocupa. Dar acum această dublură se dislocase și i se plantase în primul plan al imaginației, la vestea că John Robert Rozanov se reîntorcea la Ennistone. Era oare posibil să se reîntoarcă pentru ea? — Ce talmeș-balmeș îngrozitor! exclamă George. Obișnuia s-o tachineze pe Diane pentru neglijența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc, dar neimportant. Și ce, mă rog, e important? Dumneata. Emma zvârli o pietricică în lac, care ateriza pe o foaie lătăreață de nufăr. Aruncă o a doua, menită să o disloce pe prima, dar dădu greș. Și ce pot face pentru dumneata? întrebă Pearl, tăios. Încă nu știu, răspunse Emma. Probabil că nimic. Apoi adăugă: Am vrut să te cunosc chiar înainte de a ști cine ești. Dar de ce ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe urmă urcase din nou în salon, mai dăduse pe gât câteva înghițituri bune și adormise iar. Acum se simțea buimacă, dislocată din timp și spațiu. Într-un anumit stadiu, nu mai știa când, își scosese rochia și îmbrăcase un capot. „Așadar, în viitor va locui într-un sat din Spania, împreună cu George și cu Diane! Oare așa va fi?“ Ruby continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul cu cele două bidoane de aluminiu, urmînd să cer de la cantină și prînzul nostru. Unul din veterani trebuie să meargă și el la infirmerie, pentru că i s-au dislocat umerii. Amîndoi. Suferă de o chestie congenitală, e un diagnostic care sună destul de periculos, de care nu poate scăpa decît În urma unei operații complicate. Uneori, ambii umeri i se desfac din omoplați și brațele Îi atîrnă, lăsîndu-l În chinuri, bun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dată? Noaptea conversai în somn cu bietul meu președinte care nu înțelegea; începusem să nu înțeleg nici eu, de ce judecătorii rămași în funcții - mă număram printre ei -, lașitatea lua locul demnității 3. Era acum la mijlocul lui martie, un soare lânced dislocase gheața fluviului în mari rupturi mânându-le spre răsărit, se anunța venirea înceată a primăverii, când în după-amiaza acelei zile, stând întins pe canapeaua din camera mea de la față, cu mâinile sub cap, și gândind, așa deodată, la Marga Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca un câmp, așteptând, se spunea, împlinirea altor recolte, de o specie necunoscută, și peste toate un vânt năpraznic, un ger din câmpiile răsăritului ca o amenințare; la fel și acolo, milioane de oameni, oamenii lui Gogol, Dostoievski, Tolstoi... Se dislocau blocuri de istorie. Ce să înțeleagă el, magistrat al cartezianismului napoleonian și al Juxtelor lui Justinian, redus acum la un post, onorabil - e adevărat - dar anonim, de funcționar, fie el și șef de serviciu. Ce să înțeleagă? Era în 1948
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lor cu rezonanța terestră. Mai mult, concepuse un sistem de explorare seismologică a pămîntului, bazată pe mici explozii subterane În serie, care, utilizat În combinație cu rezonanța terestră, era capabil să producă cutremure de pămînt suficient de puternice pentru a disloca și distruge continente Întregi. În sfîrșit, În anii ’50 ai secolului trecut, cercetătorii au confirmat calculele matematice ale lui Nikola Tesla, potrivit cărora frecvența undelor electromagnetice terestre este de aproximativ 8 Hertz, adică de același ordin de mărime cu undele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Frontul Renașterii Naționale sau în Partidul Națiunii din perioada dictaturii lui Carol al II-lea fără permisiunea conducerii național-țărăniste119. Unele persoane din această categorie, văzându-și periclitat viitorul politic, și-au fondat, curând după 23 august 1944, formațiuni politice proprii, dislocând din vechiul partid o parte din membrii care simpatizau cu ei. Pe această cale, • Ibidem, p. 409-410. • Ibidem, p. 192. • România. Viața politică în documente. 1945, p. 88. • Ibidem, p. 101-105. • Keith Hitchins, op. cit., p. 507. Partidului Național-Țărănesc i s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1790 s-a născut I. Liprandi. Participant la războiul din 1806-1812 și la războiul Rusiei contra lui Napoleon, în urma unuia dintre duelurile cu care era obișnuit, I. Liprandi a fost transferat dintr-un regiment de elită din Franța în unul dislocat în Basarabia 13. Ajuns în Basarabia în ianuarie 1820, I. Liprandi a fost îndemnat să „adune informații despre acțiunile turcilor în Principatele Românești și Bulgaria“14. Pe la mijlocul anului 1820 locotenent colonelul I. Liprandi a devenit șeful serviciului de informații și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ideea pe care o avem despre spațiu, nu doar despre cel plin cu corpuri, ci chiar despre cel numit vid. §12. În ce sens este diferit E adevărat că există diferențe În felul nostru de a gândi; căci, dacă am disloca o piatră din locul sau din spațiul În care se găsește, Înțelegem prin aceasta că a fost eliminată Întinderea pietrei, deoarece le concepem inseparabile una de alta, dar, cu toate acestea, gândim că aceeași Întindere a locului În care se
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în sens mecanic: un prezent care domină și comandă gândirea socială, o prezență politică ce dirijează ideologic o populație dată. Uneori prezentul este sufocat de o memorie socială construită într-un alt context, anterior, transmisă și fixată adânc, imposibil de dislocat de o prestație fragilă, încă neacceptată. În pofida discursului oficial, gândirea socială (deci și memoria colectivă) este articulată discursului precedent, mai puternic, mai „actual” decât prezentul încă anemic. Despre consistența și persistența contextului - un model de abordare Am încercat să confruntăm
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ritul, voința personajelor de a trăi o viață alternativă) și dacă nu cumva ar fi vorba aici de o altă transcendență, calitativ diferită de mitizare și de atemporalizare. Sugestia a prins, s-a mers apoi În seminar pe această interpretare, dislocând toate deslușirile „profunde” pe care Eliade le dă pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Critica americană se regăsește astfel În fața unui univers În care Își pune probleme ce poate sunt forțate și, În general, sunt preluări sau reacții la gândirea unui Foucault sau Derrida, Încercări de a Înțelege sau stabiliza ceea ce aceștia diseminaseră sau dislocaseră. Or, Întru câtva, revenind la ceea ce spuneam la Început, termenii lume, ficțiune Își găsesc definiția În acest context (care este cel american) al problemei. Aici am să deschid o paranteză: critica românească, la nivelul intelectualilor atât din spațiul literar, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
diverse cunoașterea. Indiferent de epocă, mecanismul cunoașterii, pentru că funcționează, este un mecanism analogic. Obișnuințele noastre de a imagina și gândi analogic sunt atât de adânci, Încât mie mi se pare că deocamdată, inclusiv În momentul de față, nu pot fi dislocate decât cu mare greutate. Astfel, e vizibil cum trecem prin trei tipuri mari de epoci: organiciste, În care analogia creează sinecdoca, creează părți care funcționează pentru Întreg, creează titluri care funcționează pentru conținut ș.a.m.d. Am traversat apoi o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și ești - rătăcirea Însăși. Aspirat de Înălțime, cu fiecare centimetru câștigat mai irespirabilă, mai de nesusținut. Amețit de hăul de dedesubt, Îngreunat de sentimentul că Întunericul locuiește adâncul luminii, fără s-o poată vreodată contamina, Încercând totuși mereu s-o disloce. Dacă viața, așadar, ar fi alcătuită din clipe, din simultaneități izolabile una de alta, dacă am putea fotografia măcar un singur astfel de moment, am descoperi cu stupefacție o imagine humboldtiană: un obiect el Însuși invizibil, un subiect și-un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu sunt prea lesne de mediat - nu e vorba de contra-cultura unor grupuri Împotriva culturii establishment-ului, ci de o contra-cultură impusă de un regim al terorii ideologice Împotriva unui corpus cultural deja existent, pe care a reușit să-l disloce. Dictatura comunistă, care s-a dorit a fi o nouă cultură, nu a fost decât o creație a violenței partidului-stat, programată de un centru de putere ierarhizat, executată de mijloace de propagandă, sprijinită de consecințele de ansamblu ale celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vedere al modului de deplasare, alunecarea de la Pârcovaci este de tip detrusiv-delapsiv indusă (I.S.P.I.F.-Iași, 1997). Pe direcția de deplasare, deluviul de alunecare a suferit o comprimare datorită rezistenței opuse de baza versantului, precum și de malul stâng care a fost dislocat pe 100125 m în zona centrală a alunecării, suprafața de alunecare trecând pe sub albia Bahluiului. Începând din amonte spre aval, pe valea Bahluiului, alunecarea a ridicat albia râului pe circa 400 m lungime, după care, un meandru al râului a
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
lungime până la intersecția bazei alunecării cu latura ei estică. Cele două ridicări ale albiei râului, de circa 1 m fiecare, au creat o acumulare de apă atât în amonte, cât și în mijlocul alunecării, acolo unde albia râului nu a fost dislocată. Prin ridicarea albiei râului Bahlui, acumularea de apă nu afectează malul stâng deoarece acesta este reprezentat de un nivel mai ridicat (o treaptă aluvială). În malul drept însă, nivelul mai ridicat al apei umezește corpul alunecării de teren, cu repercusiuni
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
trei fraze: (1) Paul, el a băut două sticle; (2) Paul a băut două sticle; (3) El a fost băut două sticle. Din punct de vedere sintactic, în (3) putem considera că nu avem temă, pe când în (1), frază numită "dislocată la stânga", tema este diferită de subiect ("el"), iar în (2) tema coincide cu subiectul. Datorită ambiguității noțiunii de "temă", unii preferă să vorbească despre focus pentru a desemna ceea ce Școala de la Praga numește "remă" și despre presupus local pentru ceea ce
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]