1,706 matches
-
Filozofia ca știință riguroasă, p. 10. Pentru întregul context vezi II, 2Bj. 37 În ceea ce privește încercarea hegeliană de a depăși neajunsurile istorismului prin supraistorism, vezi II, 2Bc. 38 E. Spranger relevă prezența factorului protestant în procesul apariției romantismului printr-o interesantă disociere de catolicism. Autorul evocat opune catolicismului protestantismul, având în vedere aspirațiile universaliste ale celui dintâi și cultivarea valorilor individuale de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o dată imaginea de trăire, subliniind imposibilitatea de a ne situa în afara trăirii, după care adaugă: Iar diferitele puncte de vedere sub care putea fi sesizată se pot ivi numai ulterior, prin reflexie", fără a-i afecta "caracterul de trăire"66. Disocieri de acest tip aveau să-l facă ulterior pe Max Scheler să observe că metafizica modernă încetează să mai fie "o cosmologie și o metafizică a obiectului", devenind "o metaantropologie și o metafizică a actului" (s.n.)67. Tot în Der
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
formă de timp"201. În concepția foucauldiană, această istorie efectivă de sorginte nietzscheană ar presupune trei mari utilizări ce sunt împotriva acelora proferate de Platon. Aceste utilizări foucauldiene sunt: 1) o atitudine parodică și bufonă a tratării trecutului istoric; 2) disocierea sistematică a propriei noastre identități; 3) sacrificarea subiectului cunoașterii prin destructurarea lui în profunzime pentru a-i evidenția funcțiile (politice/politizate) și formularea unor contra-ponderi la intelocrație. În viziunea lui Nietzsche, pentru această cunoaștere de tip istoric, însetată după un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conștiințe, partidele socialiste sînt contaminate de naționalism fapt ce se explică în mare măsură prin integrarea lor diferită în funcție de țări în cadrul societății, SPD-ul reprezentînd cazul cel mai exemplar al acestui proces. Lucrurile stau altfel în Franța, în special datorită disocierii existente aici între partid și sindicat, disociere necunoscută de Germania. În Imperiul Austro-Ungar, unde chestiunea naționalităților este primordială, socialiștii sînt incapabili să facă față ascensiunii lor. Revizionismul de stînga, inspirat de idealurile lui Sorel, reprezintă o manifestare în plus a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fapt ce se explică în mare măsură prin integrarea lor diferită în funcție de țări în cadrul societății, SPD-ul reprezentînd cazul cel mai exemplar al acestui proces. Lucrurile stau altfel în Franța, în special datorită disocierii existente aici între partid și sindicat, disociere necunoscută de Germania. În Imperiul Austro-Ungar, unde chestiunea naționalităților este primordială, socialiștii sînt incapabili să facă față ascensiunii lor. Revizionismul de stînga, inspirat de idealurile lui Sorel, reprezintă o manifestare în plus a acestui eșec înregistrat de socialism, față de problema
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Europene*2. În rîndurile mișcării socialiste, Laburiștii se găsesc din nou izolați. Neîncrederea sporește atunci cînd, tot în 1974, aceștia refuză să meargă la o Conferință a Partidelor Socialiste din CEE, chiar și în calitate de observatori. Cu toate acestea, o anumită disociere se va opera în curînd între guvernul muncitoresc, care nu poate ignora realitățile europene și Laburiștii care radicalizează și mai mult opoziția lor anticomunitară, blocînd astfel orice dezbatere și prin aceasta, orice posibilitate de evoluție în cadrul Internaționalei. În timpul Congresului al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
societății și constituie un element al patrimoniului societății în sensul că în patrimoniul societății trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puțin la limita capitalului social. La momentul constituirii societății activul patrimonial se confundă cu capitalul social. Disocierea între capital și patrimoniu apare în momentul în care în contabilitate se înscriu primele datorii ale societății, respectiv cele realizate cu constituirea societății. Ulterior, în măsura în care societatea obține profit, activul patrimonial crește, depășind capitalul social 63. Capitalul social subscris reprezintă totalitatea
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
46 Pentru o opinie diferită a se vedea, I. Băcanu, Capitalul social al societăților comerciale, Ed. Lumina Lex, București, 1999, p. 72 care consideră că soluția consacrată de art. 16 din L.S.C. diferă de principiile dreptului comun, având loc o disociere a transferului riscurilor de transferul proprietății asupra bunului: dreptul de proprietate se transmite la data înregistrării societății, iar riscurile odată cu predare bunului. 47 St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 3-a, Ed. All Beck, București, 2000, p. 153
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
de ficțiune în plină istorie literară. Este deja un loc comun faptul că a sa monumentală "Istorie ..." se citește ca un roman, grație acelei masive galerii de portrete ale scriitorilor români. Fiind un scriitor total, Călinescu nu ezită ca dincolo de disocieri, analize, sinteze, documente, judecăți de valoare uneori definitive, clasificări, să facă un roman, unii mari creatori, scoși din cadrul vieții și operei lor, devenind tipologie, exponenți ai unor categorii caracteriale. Indiferent că se numesc Ionesco, Hașdeu, Caragiale, Macedonski, Goga, Iorga, Stere
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
totodată de unele ediții actuale ce par lucrarea unor funcționari în eminescologie, lipsiți de motivație interioară și de patosul aferent, N. Georgescu se pliază cu epică știință în analiza punctuală a fiecărei ediții, ca și cum și-ar pregăti propria ediție prin disocieri sau confirmări de opțiune. Așa se explică amendamentele aduse la unele lecțiuni lansate de edițiile Ibrăileanu sau Perpessicius, argumentele lui N. Georgescu fiind cele ale exegetului-hermeneut, cuceritoare și chiar inedite. Este cazul analizelor privind celebrele texte Mortua est, Luceafărul, Împărat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
expresii), dar și ca editor ce a convins un tipograf să scoată cea mai luxoasă și voluminoasă carte de versuri în epocă pe adresa înaltei societăți a saloanelor, edița princeps și următoarele au devenit pentru N. Georgescu un reper de disociere și o referință negativă ce au declanșat ... eminescologia. Toți ceilalți editori au fost tentați să destructureze edițiile Maiorescu, să reordoneze poeziile după alte criterii. Din lunga listă a edițiilor și a autorilor lor, amintim doar numele unor V. G. Morțun
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
atunci ca și acum. Planeta Moft, această sferă de hârtie tipărită devenise toposul inautenticității, pe baza căreia funcționa mecanismul moftangiului, discursul de presă devenind alimentul vital, halucinogen al tipologiei gen jupân Dumitrache sau conu' Leonida. Memorabil formulată ni se pare disocierea pe care o face Al. Condeescu între vocația lui Caragiale și a altor clasici ai literaturii: "Caragiale a pictat nastratinesc chipul comic al felului nostru de a fi în lume, pe cel tragic l-a lăsat unor Miron Costin, Antim
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și circumscrie idei. Dar nu oricum, ci cu fervoarea redefinirii lor sub grila unei originalități polemice, proaspete, adesea în răspăr cu tabuurile confortabile". Prima parte a cărții, "descriptivă", introduce fișele unor vaste lecturi, în care forța analitică de asociere și disociere remodelează percepția cuminte, didactică, a relației dintre literatură și politică în istoria intelectuală a veacului XX. Discursul lui Caius Dobrescu, fățiș sau latent, este o perpetuă apărare și ilustrare a libertății și demnității artistului care își capătă sensul doar în interiorul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fapt ce explică lansarea europeană a lui Steinhardt în versiune italiană, precum și succesul de critică și de public al acestei ediții îngrijite, cum spuneam, de specialistul în literatura exilului românesc, stabilit în Italia, Gheorghe Carageani. Din substanțiala sa presentazione reținem disocierea ca și totodată cheia de lectură a Jurnalului fericirii: "eul narativ ca mediator între istoria individuală și cea colectivă". Calvarul lui Steinhardt începe în 1959, în urma refuzului de a colabora cu Securitatea, în rolul de martor al acuzării împotriva propriului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sentimentului estetic. Înzestrat cu inteligență și talent, acesta avea incisivitate polemică și tărie morală, în sprijinul orientării "moderniste": "literatura de inspirație citadină", "poezia nouă", "proza obiectivă", "romanul psihologic". A fost ultimul nostru critic de direcție, a susținut o critică "autonomistă" (disocierea valorilor estetice de cele etnice și etice). El a scris Istoria civilizației române moderne pentru a avea o bază sociologică în interpretarea liniei culturale. E. Lovinescu a analizat în Istoria literaturii române contemporane aspectele culturale din diferite epoci. Semănătorismul e
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
medalion, portret, schiță sumară (Pompiliu Constantinescu). În Titu Maiorescu și posteritatea lui critică, E. Lovinescu se dovedește a fi un bun istoric, psiholog și monografist. El a trecut de la faza militantă la o fază contemplativă, a cotinuat spiritul maiorescian prin disocierea valorilor etice, etnice și politice de valoarea estetică. În critica sa, el pornea de la gust, nu de la principii. Relativismul i-a permis o acceptare a tuturor școlilor literare. Nu a admis o estetică dogmatică, ci o pluralitate estetică, iar critica
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
persoană străină, pe care o va atrage într-o dramă erotică teribilă, cu plânsete, nopți nedormite, gelozii absurde, scene publice, bizarerii pornind de la vestimentație și până la maniere. Totul pare o harababură; nu degeaba denumirea de schizofrenie se trage de la schizein (disociere) și frenos (spirit). Cealaltă mare psihoză de care se tem psihiatrii este boala afectivă bipolară. Ea se manifestă prin episoade depresive și/sau maniacale. În faza maniacală, dragostea este expansivă, cu multe cântece și dansuri, generozitate nefondată, activitate febrilă dar
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
să instaureze o atitudine sexuală rafinată, preferând sexul clasic. Cele mai nevoiașe ar oferi mai curând o felație, considerând că e periculos să accepte prea multă intimitate cu clientul. Femeia care practi că sexul comercial încearcă de obicei să facă disocierea între meserie și viața ei socială. În multe situații, ea se comportă ca o persoană respectabilă, nu vorbește despre meseria ei, iar dacă trebuie s-o denumească într-un fel, caută un termen onorabil, de obicei din domeniul artistic. Între
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și morală asupra copiilor. Astfel, cercetările lui I. Pitulescu (2000 pun în evidență că 68% dintre tulburările de comportament ale minorilor din cele trei centre de reeducare a acestora în România, se manifestă în contextul carențelor familiale ale disensiunilor și disocierilor parentale. În aceste cazuri carența afectivă a familiei minorului este cauza delincvenței acestuia în proporție de 7 8 40% și direcționarea greșită a acestei afecțiuni în proporție de 60% (se ignoră trebuințele afective ale minorului și nevoia de securitate. În
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
exercitată de variabilele cognitive. Factorii importanți în învățarea și reținerea mnezică, a ideilor noi dintr-un text sunt variabilele cognitive (claritatea, stabilitatea și puterea de discriminare a ideilor existente în structura cognitivă). Aceste variabile nu numai că determină puterea de disociere imediat după învățare, ci continuă să acționeze pe parcursul fazei de reținere mnezică, spre a menține această putere de disociere deasupra pragului de reproducere și a face astfel ca ideile noi să fie regăsite în memorie. Pe scurt, variabilele cognitive influențează
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
cognitive (claritatea, stabilitatea și puterea de discriminare a ideilor existente în structura cognitivă). Aceste variabile nu numai că determină puterea de disociere imediat după învățare, ci continuă să acționeze pe parcursul fazei de reținere mnezică, spre a menține această putere de disociere deasupra pragului de reproducere și a face astfel ca ideile noi să fie regăsite în memorie. Pe scurt, variabilele cognitive influențează direct chiar condițiile care determină interacțiunea dintre materialul nou învățat și structura cognitivă existentă, atât în faza de învățare
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
motivației asupra reținerii și reproducerii mnezice Din momentul în care noțiunile noi au intrat în structura cognitivă și s-au constituit produse de interacțiune, nu mai există nici un canal de exercitare în continuare a influenței variabilelor motivaționale asupra puterii de disociere însăși. Orice influență directă a factorilor motivaționali asupra fazelor de reținere și reproducere mnezică trebuie să rezulte, așadar, din efectul lor constatat fie prin ridicarea, fie prin coborârea pragurilor de recunoaștere și de rememorare. Ausubel susține că factorii motivaționali influențează
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
a variabilelor motivaționale asupra reținerii mnezice conștiente este mai degrabă inhibatoare decât facilitatoare (catalitică), ci influența acestor variabile este de asemenea mediată exclusiv de schimbarea intervenită în pragurile de obținere a răspunsurilor, fără vreo modificare în ceea ce privește puterea de disociere însăși. În consecință, atâta vreme cât reproducerea de informație generatoare de amenințare la adresa eului sau generatoare de anxietate este relativ nefrecventă în clasele de elevi obișnuite, angajate în procesul de învățare conștientă, s-ar părea că problema influenței motivației asupra fazei de
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
teoriei lui Durand, imaginarul se situează între ,,pulsiunile subiective și somațiile obiective", astfel încât se poate "pleca în descrierea lui fie de la natura psihologică, fie de la cultură"81. Punctul de plecare al demonstrației este ,,semantismul bio-psihic". Pentru început, Durand pornește de la disocierea pe care o făceau și Jean Piaget și Lacan ,,infans/ ambient", însă pentru teoretician, această relație devine o "unitate dialectică", în care cele două entități se află în pondere egală, într-un perfect echilibru. Un alt concept pe care Durand
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
viața. CAPITOLUL III PARATOPIE ÎN TEXTELE NARATIVE ALE LUI MAX BLECHER 3.1. Discursul narativ blecherian În cartea sa, Discursul literar. Paratopie și scenă de enunțare, Dominique Maingueneau afirma că o ,,analiză temeinică a discursului literar nu trebuie să mențină disocierea primară dintre discursul literar și cel non-literar; dimpotrivă ea trebuie să se sprijine pe concepte și metode care sunt, în mare parte, valabile și pentru alte tipuri de discurs"158. Conform opiniei lui Maingueneau, discursul literar nu este un discurs
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]