9,387 matches
-
pot spune ce și cum, încotro s-o luăm, dar romanul nu e făcut pentru asta, și nici menirea mea de romancier nu e de a ști tot. Un scriitor american spunea odată că toți ducem vieți pline de o disperare mută. Poate că așa e, dar mie mi se pare că trăim mai degrabă o derutare mută. Romanul e o formă de artă în care poți reda exact deruta existențială. Nu mă deosebesc cu nimic de lectorii mei și nu
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Andreea Deciu Nu cunosc traduceri românești ale romanelor lui Bohumil Hrabal, pe care eu l-am descoperit grație filmelor lui Jiri Menzel. Întîlnirea dintre cei doi a creat, cum se știe, capodopere cinematografice, unice prin trist-suavul amestec de speranță și disperare, naivitate și cinism. Dar ceea ce m-a surprins la lectură unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît în disperare
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
disperare, naivitate și cinism. Dar ceea ce m-a surprins la lectură unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît în disperare și cinism (deși pare opțiunea cea mai firească în logica narațiunii și a personajelor), cît într-un fel de seninătate religioasă, chiar într-un univers epic în care singurul Dumnezeu este cuvîntul scris. Protagonistul românului este Hanta, iar ocupația lui
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
Răsărit. Cîtă cerneală s-a irosit pe această temă în paginile publicațiilor românești, în polemici și dezbateri, în analize și "reconsiderări". Hrabal explică, într-un fel pe care nu l-am mai întîlnit pînă acum, tragismul acestei forme de rezistență. Disperarea, neputința și totodată eroismul cumva infirm, naiv și aproape caraghios, al celor care i s-au dedicat. Ca să nu fiu acuzată de prejudecăți sau partinism, îmi declar singură poziția: am fost convinsă, ani în șir, ca orice formă de rezistență
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
frig, mărturisesc că am avut o seară bună. Și asta datorită celor întîmplate pe scenă. Alegerea textului mi s-a părut cea dintîi șansă. Linia umorului negru, sentimentul situațiilor fără ieșire, a unor destine dirijate într-o manieră cinică, mocnirea disperărilor și a eșecurilor în spatele zîmbetelor metalice, ispita morbidului ca mod de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul "tablou", nelăsînd situațiile să fie superficial grele sau melodramatice sau să aibă aerul superficialului. Doamna
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
esențialul, ridicolul și sublimul, rîsul și plînsul, dramaticul și comicul. Trecerile de la un registru la altul sînt foarte alerte și subite, orice moment grav este programatic urmat, în construcția regizorală, de unul comic, contrapunct prețios în demersul scenic. Lacrimile și disperarea sînt contrabalansate de gag-uri, de improvizații pline de savoare ludică ce se dezvoltă uneori și pe teme muzicale. Spectacolul devine foarte actual și modern, rafinat și subtil, deși este tratat vizual în spiritul anilor '30-'40, care de altfel
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
superbe ironii și parodii, semnul unei frustrări a vremii noastre, o vreme a ironiei tot mai incapabile de sobrietate? Poate că acest ultim roman al lui Malcolm Bradbury trebuie citit ca semn al unei crize, dacă nu chiar al unei disperări. Malcolm Bradbury, To the Hermitage, Picador Press, 498 pag., 2000.
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
1", nu sunt, după cum se știe, niște necunoscuți pentru eminențele P.D.S.R.-ului. Ciudat e că până și între cele două tururi de scrutin "Antena 1" a funcționat ca un perfect agent electoral al "tribunului", popularizându-i cu un amestec de disperare și deșuchere amenințările la adresa candidatului P.D.S.R. Acest comportament ridică, din start, câteva întrebări: cum Dan Voiculescu și partidul său de buzunar sunt aliații oficiali ai lui Ion Iliescu, oare nu sună totul a aranjament de cea mai înaltă (sau, mă
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
menită să reconstituie și să limpezească o realitate halucinanta. Pasagerii Strumei își cumpăraseră biletele cu bani grei, si așteptaseră mai mult de un an achiziționarea vasului și obținerea aprobărilor de plecare. "Setea de cîștig a unora s-a împletit cu disperarea altora". Vasul Strumă era o vechitura, într-o stare deplorabilă, un fel de barja supraetajata, plină de cuburi de lemn pentru corpurile omenești, ca un fagure mortuar, încărcat de patru ori mai mult decît capacitatea lui maximă! Emigranții au călătorit
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
României la începutul anului următor. Sau dacă se scrie despre ele, acestea nu sînt tratate cu seriozitatea necesară. Faptul divers, cutare înșelătorie trec pe prim plan, iar ulterior aceleași ziare care fac acest lucru se miră că alegătorii votează în disperare de cauză. Cronicarul remarcă pentru a nu mai știe cîta oară că în presa cotidiană chestiunile cu adevărat serioase sînt tratate frivol, în timp ce mărunțișurile frivole sînt privite cu cea mai mare seriozitate. Faimoasa găină care naște pui vii din Evenimentul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
acel timp privilegiat în care se caută și se prepară drumul spre ficțiune, acel timp dăruit în care fiecare se redescoperă pe sine și pe celălalt, în care o alchimie ciudată face și preface stări, umori, amestecă bucuria imensă cu disperarea fără de margini, ziua cu noaptea, siguranța cu îndoiala, putința cu neputința. Puțini mai au fior în fața misterului teatrului care îți dă energia de a putea descoperi în fiecare zi ceva nou, nerevelat în tine, în celălalt, în cuvînt, în trup
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare, era în iunie, o gîscă mare, albă, vie, legată la gît cu o panglică roșie, să nu se deoache, și
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
spune adagiul de mai sus, să tragem toate învățăturile! Ca exercițiu intelectual, poate fi o plăcută trecere a timpului! Așadar, cu Iliescu sau fără Iliescu la Cotroceni, răul a fost făcut. Am devenit, prin decizia unui electorat adus în pragul disperării, nu doar oaia neagră a Europei, ci și poporul înfricoșător de care orice popor civilizat se ferește ca de Satan. Să facem un exercițiu de imaginație: cine dorește, în clipa de față, să aibă de-a face cu regimurile extremiste
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
și sub vechea dominație iliesciană!), câtă vreme securiști ce-au desfășurat activități de poliție politică îngroașă cefele în aceleași funcții călduțe, cu umerii acoperiți de stele din ce în ce mai mari, să nu ne mirăm că România arată în halul de mizerabilitate și disperare ce-i șochează pe occidentalii. Chiar dacă, idiotizați de alcool și subnutriți, fără să știe când răsare și când apune soarele, au votat cu entuziasm pentru auto-suprimare, în realitate un mecanism interior îi avertizează că viața lor nu valorează două parale
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
și exterminau prin înfometare un popor credul până la prostie și mai depersonalizat decât bucățile de cartoane pe care, la vot, și-au transformat viitorul într-un scrum murdar și toxic. La 26 noiembrie 2000 s-a votat mai ales din disperare. O țară care nu mai așteaptă nimic de la nimeni și-a pus singură ștreangul de gât. Numele acestei disperări e astăzi Vadim Tudor. Mâine, după ce aburii minciunii paranoice se vor risipe, ea ar putea să se numească război civil, gulag
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
vot, și-au transformat viitorul într-un scrum murdar și toxic. La 26 noiembrie 2000 s-a votat mai ales din disperare. O țară care nu mai așteaptă nimic de la nimeni și-a pus singură ștreangul de gât. Numele acestei disperări e astăzi Vadim Tudor. Mâine, după ce aburii minciunii paranoice se vor risipe, ea ar putea să se numească război civil, gulag ori separatism.
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
înjura e un soi de reacție de "sinteză" a realității. Are un fel de știință la bază și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei, mai rar frizează registrul grav). Oricum, e o chestie de rațiune și de gust: "Că-i spun unuia "Mă, boule!", nu înseamnă imediat că-l și
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
de zgură, personalități precum Ștefan Bănulescu, Florența Albu, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban, Mircea Nedelciu, Constantin Țoiu, Eugen Uricaru, Angela Marinescu și mulți alții din țară, din Basarabia, din Bulgaria și din Iugoslavia. Peste noapte, spre surprinderea unora, dar și spre disperarea furioasă a multora, au răsărit în spațiul public lucrări de sculptură în metal, forme artistice cu iz testamentar care au consfințit eșecul industrial și au reciclat monstruozitatea într-o ordine simbolică înaltă, semnate de cîțiva dintre cei mai importanți sculptori
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
lor ceva mai în vîrstă, Dionisie Popa, dispărut de curînd în plină putere. Ștefan Drăghici a reușit să construiască totul cu o aparență ludică și jovială, în spatele căreia se ascundeau, însă, ca fiarele în crepusculul pădurilor, eforturi enorme, bătălii neîntrerupte, disperări și sacrificii știute doar de el. Aceste lupte încrîncenate cu ostilitatea celor din jur, cu cerbicia cotidianului și cu puseele crude ale unei istorii imprevizibile, Ștefan Drăghici le-a mărturisit doar în gazetăria sa și, în special, în poezie și
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
ei vătămează, de fapt, cuvântul, scopul torturii fiind de "a dezarticula /.../, de a desface trupul din cuvântul său". Dezbrăcat de haine și schingiuit, trupul victimei este de două ori înstrăinat, drept care el devine o închisoare care emite sunete de durere, disperare și solitudine. Pielea rănită este ultimul zid de apărare al trupului înainte ca acesta să fie, în mod simbolic, jupuit. Or, torționarul așteaptă exact acest lucru: ca victima să emită sunete și cuvinte care să legitimeze violența suferită. Chipul victimei
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
urla oricum de durere. Dar țipetele, strigătele și urletele au diferite motivații: victimele le produc (uneori) din pricina tensiunii psihice, înainte de supliciu, sau ca scut, pentru ca durerea să fie înfruntată dinainte de a țâșni. Alteori, țipătul este obținut din durere psihică (singurătate, disperare). Apoi, toate aceste sonorități, atunci când nu țin doar de eliberarea durerii, ci și de prevenirea altor victime, fac parte dintr-un sistem de metacomunicare, pentru că ele camuflează informații de tipul "sunt aici și sunt torturat". Este vorba de un fel
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ușor. Iată-l! L-am născut pe băiețelul meu la zi mare. De Sf. Gheorghe. Începuse luna mai, eram încă în maternitate, schimbînd serii de mămici și prunci. Nu ne simțeam grozav nici el, nici eu. Tristețea se amesteca cu disperarea. A sosit Papa. Am cerut un radio mic și am urmărit trecerea lui pe aici, atît de aproape de mine. Într-o noapte, tîrziu, am rugat o asistentă să mă ajute să cobor din pat. M-am așezat în genunchi. Cred
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
că Marina }vetaeva scria: "N-am contat niciodată în prezentul masculin." L.V. în Homecoming scrii: "orașul muzica și câțiva prieteni mă mențin lucidă." Am avut chiar sentimentul că luciditatea e ca o frânghie precară, pe care umbli în poezie, cu disperarea în oase. Ce e mai important pentru tine: curajul (înfrângerea spaimei) ori luciditatea (înfrângerea înfrângerii)? E.F. Fără curaj nu birui înfrângerile. Ce știu este că mai tot ce am făcut se datorează în mare parte prietenilor care m-au sprijinit
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
plimba printre mese avînd pe umăr nelipsita sa geantă de la masca de gaze și un volum de versuri din care era gata oricînd să citească celor (prea puțini) dispuși să îl asculte, iar tinerii scriitori, în așteptarea gloriei, căutau cu disperare un loc în sectorul în care servea, cu grijă maternă, tanti Miți. Pentru studentul timișorean la litere, care eram la vremea respectivă, pătrunderea în acest spațiu (al pierzaniei?) era echivalentă cu întrezărirea unui miracol. Numele de pe cotoarele cărților din bibliotecă
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
Încă de la volumul de debut privirea sa este ațintită spre trecut, prezentul i se pare înnegurat și lipsit de substanță. Firește, această obsesie este valabilă și astăzi, după patruzeci de ani de carieră poetică. Sensurile sînt însă cu totul altele. Disperării și durerii melancolice de ieri, i-a luat locul serenitatea. În mod paradoxal, după o viață trăită cu ochii spre trecut, poetul pare să fi descoperit o formă originală de a pune în practică vechea învățătură "Carpe diem!": "Udatul florilor
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]