1,307 matches
-
nervos. De la spatele ei, noi îi făceam semne complice chelnerului. Omul, care chiar părea să aibă ceva sub calota craniană, a continuat să surâdă afabil, dând din cap cu înțelegere. Explicațiile tinerei fistichii din fața lui îi păreau perfect plauzibile. Îmi displăcea profund să fac echipă cu Maria în situația aceea de criză, dar n-aveam ce face. În felui ei o iubea nespus pe Sabina, ținea chiar și la mine, doar că în capul ei foarte pătrat nu intrau decât idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în... ― Mă numesc Titu Herdelea și sunt... ― Nu vreau să știu nimic! continuă Tănăsescu cu pumnii strânși. Imediat să părăsești primăria, altfel te arestez și te pun între baionete!... Imediat!... Imediat! Prefectul Baloleanu înmărmuri. Energia maiorului cu țăranii nu-i displăcea, deoarece îl scutea pe dânsul de-a fi energic și de-a se încărca cu eventuale răspunderi. Orice ar interveni ulterior, el se poate spăla pe mâini. Dar incidentul cu un ziarist bucureștean și prieten al lui Grigore Iuga poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o întindea Brett. Fiecare tub, de un metru și jumătate lungime, avea o formă vagă de pușcă, cu o aparatură compactă pe crosă. Dallas îl luă pe al său și-l cântări în mâini. Nu era greu, ceea ce nu-i displăcut. Își dorea să aibă o armă ușoară și ușor de mânuit pentru a se apărea în orice moment de fiara aceea și de inimaginabilele ei forme de apărare. Era ceva irațional și primitiv în senzația pe care o avea ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că nu acesta este locul meu. Fascinația stranietății redevenea străinătate. De data aceasta, lîngă bradul din Spoleto, mi-am descoperit rădăcinile olfactive ale patriei. Mirosea a lemn, ca acasă, ca în copilărie... Nu-mi era dor de țară, nu îmi displăcea Italia și nu eram bîntuit de nici un fel de melancolii. M-am așezat însă la rădăcina bradului și am respirat fericit. Doar după o vreme am realizat că mirosea a copilărie, a locul acela de origine pe care, orice am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cât mai repede și fără atâta meschină chițibușăreală, fără să mai întindem urechea când colo, când colo... Politica, eu așa știu : este o chestie pozitivă, nu entuziasme... Dacă nu ești specialist în politică, îmi spun, ba chiar jocul ei îți displace, de ce nu te poți abține să strecori și tu, când și când, o frază sceptică, un zâmbet de îndoială ? Iar discuția ajungând din nou, certamente, la garanțiile Aliaților, la cum, la cât au să ne apere, vei fi în stare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decisă sau nu să fug cu Titi, se cădea însă, într-o asemenea situație, să văd ce are să-mi propună. Altfel lucrurile ar fi greu de rezolvat sans tambour, ni trompette, deși, după firea mea, s’arrêter à mi-chemin îmi displace profund. La toate acestea mă gândeam când l am văzut pe Titi, înainte ca el să mă vadă. Cobora încet treptele, cu ochii la blestematul de motan Pițurcă, pe care îl auzisem mai demult că fluieră ca să ademenească păsări. Destinsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâna umedă duce spre frunte batista ghemuită, în tâmple zvâcnesc ciocanele sângelui, în timp ce cu pași mari, șovăitori, își conduce spre ușă musafirul, cum s-a putut o asemenea eroare - a Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-au văzut ! Și chiar în niciun fel nu se mai poate întoarce totul la loc, în acel moment când, văzându-l, amândurora le-a displăcut ? Să întorci totul în acel loc și apoi să urmărești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-au văzut ! Și chiar în niciun fel nu se mai poate întoarce totul la loc, în acel moment când, văzându-l, amândurora le-a displăcut ? Să întorci totul în acel loc și apoi să urmărești atent unde, cum s-a insinuat eroarea, musafirul își ia surâzând bastonul și pălăria, ce rău îi pare că, plecând astfel, adaugă la toate o ultimă impolitețe : să plece fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștesc !) iarăși absurde și exagerate, totuși este de mirare cum am putut fi atât de neglijent încât să nu iau în seamă ceea ce în fiecare clipă simțeam : că nu avem nimic în comun și că aproape totul la el îmi displace... Peste o jumătate de oră, doamna și domnul Mironescu vor primi în hall musafirii. Dineul se va da mai devreme ca de obicei, iar Profesorul va avea meniul lui auster, separat și frugal : câteva aperitive numai, friptură rece, linzertorte. În
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am anunțat pedeapsa : două zile claustrată în odaia ei, ceea ce îi displace cât se poate, nefiind pregătită sufletește pentru a suporta singurătatea. Pe seară, vizita d-lui Ioachim, fostul meu student, om timid și devotat, lăsat deocamdată încă la vatră din cauza periculoasei sale miopii. Lucrează la Crucea Roșie, cu Marghiloman (eu l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pierduse pe George, apoi îl regăsise. Dar de astă-dată va veni oare la ea? Femeia aceea, prostituata cu care se spunea că „e încurcat“ George, era rudă cu Ruby. Ruby avea multe rude de felul ăsta și lui Alex îi displăcea modul în care se legau anumite lucruri care ar fi trebuit să fie separate; prea se potriveau toate cu presentimentul unei conspirații împotriva ei. Se crease o rețea periculoasă. Poate că Tom se îndepărtase de ea tocmai ca să se smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert își încredințase nepoata în grija lui Alex. Sugeră ca, după ce aveau s-o vadă pe fată, să-i facă o vizită lui Alex, dar Brian nu avea nici un chef să-și viziteze mama. Deși făcea nazuri, nu-i displăcea să-și demonstreze independența față de Alex, făcând o vizită doar la Papuc și, pe de altă parte, era și el curios să vadă fata. Mânată de un impuls, Gabriel îi oferi lui Hattie o tartă (pe care o cumpărase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl luase o dată de la bibliotecă o carte de-a lui, dar nu putuse înțelege o iotă și se grăbise să o restituie de teamă să nu vină Rozanov pe neașteptate și s-o găsească citind-o, ceea ce i-ar fi displăcut foarte mult. Pearl ținea să ascundă față de Hattie fascinația obsesivă pe care o exercita bătrânul asupră-i. Până acum reușise să nu-i trezească bănuielile. Bătrânul îi bântuia visele, înconjurat de acea aură de teamă și bucurie pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zi la mare - e atât de extraordinar - dacă suntem cu toții împreună. Brian, te rog, nu te opune. E singura noastră reuniune de familie, cu excepția Crăciunului. Și știi cât îmi place masa de Crăciun. — Și tu știi cât de mult îmi displace mie! Și Alex o detestă. Adu-ți aminte cum ne-a stricat toată seara anul trecut. Nu fi furios, eu trebuie să organizez excursia, pentru că altfel n-ar face-o nimeni, tot așa cum eu trebuie să organizez masa de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mână și se apropie de măsuța cu băuturi. Doriți să vă amestec un Martini? Știu cum se prepară. De unde știi? Margot mi-a arătat o dată. Se gândea că s-ar putea să-mi fie de folos. Lui John Robert îi displăcea ideea că Margot o învățase pe fată anumite lucruri, totuși se pomeni zâmbind. Era ceva atât de mișcător în imaginea lui Hattie, ținând cu importanță paharul în mână, încât pentru prima dată, și pentru o frântură de secundă, simțămintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în apa rece. Îi dădu drumul și-l urmări cu bucurie cum vâslea din lăbuțe și își ținea capul și nasul mofturos mult deasupra apei. Zet ar fi putut să-i dea de veste lui Adam cât de profund îi displăcea totul, dar simțea că trebuie să fie ascultător, pentru că, în fond, asta-i treaba unui cățel, așa încât se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poznele năbădăioase ale lui George, la care familia părea să închidă ochii. Pearl îi povestise, foarte vag întrucât nici ea nu știa prea multe, că George fusese cândva studentul lui John Robert, informație care, dintr-un motiv sau altul, îi displăcu lui Hattie. Începuse să o agaseze și faptul că-i auzea numele. Pearl îi mai povestise odioasele legende binecunoscute despre George, precum și propria ei părere că era nebun. Când pătrunse în cameră, George avea, fără îndoială, o figură de nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rămăsese amintirea lui Hattie, a apropierii ei, a respirației agitate, a fragilității și friabilității ei. Își aducea aminte, cu prețuire, de gestul ei larg de la fereastră. Și își mai amintea că el fugise, evadase urmărit de mulțime. Imaginea nu-i displăcea. Să audă răgetele vulgare ale plebei, să fugă de ele și apoi să se trezească singur cu singurătatea lui, aceasta era însăși imaginea vieții. Cabotinismul lui de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zic că, de fapt, spre asta sunt chemat, iar acest pelerinaj trebuie să fie și un lung drum de purificare interioară, de detașare de mediocritate și nimicurile omenești ce le văd adesea în jurul meu și care mă obosesc și-mi displac. Viața mea îmi este dată pentru mai mult, pentru a privi spre înălțimi, iar Maria, o rog să mă tragă spre ea, spre ceruri. După sf. Liturghie, d.l Py mă plimbă puțin prin centrul orașului, arătându-mi o grădină
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care face dovada unei generozități de a fi incontestabile, aici și acum. Faliment al unui politic îndepărtat și noi forme de solidaritate în prezentul trăit cu o intensitate turbată. Acestea sunt paradoxurile legăturii sociale postmoderne. Căci, cu riscul de a displăcea acestor patroane apărătoare ale unui contract social oarecum expirat, și care țipă ca niște virgine înspăimântate în fața moravurilor sălbatice ale triburilor contemporane, da, este într-adevăr o legătură socială. Dar aceste manifestări nu au nimic proiectiv, deși sunt absolut prospective
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să te fi cucerit. Deși au fost vreo două care au încercat. Zău? se miră Paul. Vreo două! Cine? În același timp însă îi trecu prin minte că mirarea lui era oarecum prefăcută. Realitatea e că la școală nu-i displăcuse să fie admirat de la distanță. La fel și acum, în studenție. De fiecare dată însă când se ivea vreo fată dornică să se apropie de el, se retrăgea, devenea distant, fără ca el însuși să știe sigur de ce se întâmpla asta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pământul afânat de la rădăcina florilor proaspăt sădite; îi cere să lase găleata jos și ia apă din ea folosindu-se de un pahar de plastic... Într-adevăr, vine un miros puternic de grajd de dincolo de gardul cimitirului. Lilianei nu-i displace. Spune că îi amintește de casa părintească, unde toată lumea din sat creștea câte o vacă. Se întrerupe pentru o clipă și, continuând să stea ghemuită, își înalță privirea întrebătoare spre Lucian. Crezi că m-ar fi acceptat? îl întreabă cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
2005). Astfel de credințe pot fi puternic afectate de expunerea la traume provocate uneori de alți oameni. Toate fațetele acestui factor corelează pozitiv cu măsuri ale stresului traumatic secundar. Cadrele medicale altruiste și pline de compasiune, modeste, oneste, cărora le displac confruntările, încrezătoare în bunătatea ființei umane sunt mai vulnerabile la simptomatologia stresului traumatic secundar. Compasiunea și altruismul le determină să vină mai des în ajutorul celor în nevoie, să se implice emoțional mai mult. În același timp încrederea lor în
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
despre ceea ce este un principat, de câte feluri sunt acestea, cum se dobândesc, cum se păstrează, de ce se pierd. Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din câte nimicuri am scris, atunci nici scrierea aceasta nu ar trebui să vă displacă. Unui principe, dar mai ales unui principe nou, ea ar trebui să-i fie binevenită; iată de ce o închin Măriei Sale Giuliano. Filippo Casavecchia a văzut-o; el va putea să vă vorbească în parte și despre lucrarea însăși, și despre
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
principele poate să lupte împotriva conjurațiilor este acela de a nu fi urât de majoritatea oamenilor; căci acela care conspiră crede întotdeauna că, omorându-l pe principe, va satisface poporul; dar, atunci când i s-ar părea că prin această îi displace, el nu mai are curajul să ia o hotărâre de acest fel, deoarece greutățile care se ivesc pentru conspiratori sunt, în cazul acesta, nenumărate. Experiența ne arată că uneltirile conspiratorilor au fost foarte multe, dar prea puține au izbutit; deoarece
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]