5,812 matches
-
de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro! Deși nu am dorit cu nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta de viață, alta fusese hotărârea mea În trecut), cred că Începe să-mi lipsească Melanie. Simt asta mai ales atunci când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este absolută, întrucât, precum dreptul de proprietate asupra bunurilo,r poate fi limitată în cazurile prevăzute în mod expres de lege. Deseori, participanții la scandalurile de la blocuri, exprimă în public cuvinte triviale, necuviincioase, care aduc atingere bunelor moravuri și atrag disprețul și oprobriul coproprietarilor. Cu ocazia cercetării acestor cazuri de către organele de ordine, cei în cauză invocă în apărare prevederea din art.70 Cod civil - dreptul la liberă exprimare, ceea ce este departe de sensul și scopul pentru care legiuitorul a instituit
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
și În numele Statului! Cum să nu te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui tribunal al Rațiunii. Astfel că, noi nu putem accepta ca fiind apriori legitimă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
stradă, acasă, la prieteni, în presă... Era convins că răul vine din ignoranță și sesiza cu o ușurință naturală ridicolul lucrurilor, al persoanelor și situațiilor, deși era câteodată indulgent cu prietenii și cu cei care-l iubeau. Asta mai tempera disprețul și prostia lumii în care trăia. Studiile în Franța, pe vremea aceea visul oricărui intelectual iranian, au un caracter complementar, pentru că-l pun în legătură cu marea cultură a lumii occidentale. Aici descoperă latențe europene ale spiritului oriental. Aici învață să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Bacău și Pitești...dar În care oraș nu am Întîlnit astfel de cramponari?! Poate nu am dreptul să-i judec, deoarece nu am deținut niciodată o funcție de conducere; dar o minimă demnitate, o brumă de onoare și un sentiment de dispreț, m-ar face, probabil, să nu aștept să mi se zică de două ori... Într-un interviu, marele artist Dorel Vișan (pe care am avut plăcerea să-l cunosc bine) face o afirmație care Îmi sună a alint :”...A trecut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi existat, zău că ar fi trebuit inventat!... Ce-mi displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă ei Înșiși le-ar fi făcut! Și la fel de mult Îmi displac artiștii care te privesc cu ură sau dispreț, după ce ți-au văzut o montare care i-a indispus... De ce să confundăm omul, cu opera ? Emițătorul, cu receptorul? Și de ce oare nu ne ntrebăm niciodată dacă greșeala nu-i cumva și la noi ?... Pe afișul spectacolului bucureștean Celălalt Cioran
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În țara asta, unde regine, pe timp de război, au Îmbrăcat halatul de infirmieră și-au adunat soldați răniți sau morți de pe cîmpul de luptă, a trebuit să vină la putere clasa muncitoare, ca să văd pe fața uneia ca Lica, disprețul nedi simulat pentru omul simplu și ura nejustificată față de tot ce o Înconjoară” p.124), Marosin (nu Morosin, cum apare des În volum!), Poldi Bălănuță, Gabriel Popescu, Rebengiuc („om inteligent și integru, dar are un mare păcat : e intolerant!”-p
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Antena lu' Felix, să fii și tu expertă în datu' cu părerea, alături de ăia trei maimuțoi dresați. Hă, hă!", se amuză Bebe imaginându-și probabil scena. E rândul Nicoletei să-și mijească amenințător ochii. Vorbește din vârful buzelor cu un dispreț ce se dorește strivitor: "Zău, mă? Bibilică care, mare, mare căcare! Nici nu știi să vorbești, da' te rupi în figuri și ai ajuns tu, un tip care n-a citit două cărți la viața lui, să-l judeci pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai-nainte?" "Noo, nene, am eu o soluție și la problema asta. Doar nu-s dusă cu capu' să stau acum de j' de cărți. Mai ales că unele, cum e Orbitoru', trec lejereanu de mia de pagini", face cu dispreț Nicoleta. "Hai, fată, explică-mi, nu mă mai fierbe!" E un pic mai complicat, da' uite: există pe net niște bloguri ale unora care citesc în prostie și-și dau cu părerea despre lecturile lor. E acolo o gagică, una
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a eforturilor comune pentru anihilarea rețelelor de traficanți care acționează În zonele transfrontaliere de graniță de pe lângă vămi“, dar care practic reprezenta prelungirea unei beții Începute, cuviincios, de cu seară. Intrarea acelei roți cu spițe subțiri ca insulta și strălucitoare ca disprețul, recunoscută imediat ca aparținând celei mai periculoase contrabandiste de pakistanezi și brânză de vaci din Alpi, a avut efectul unei mănuși plesnite peste obrazul fin al legii. De Îndată ce și-au ridicat fundurile de pe podele, toți ștabii galonați prezenți acolo și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trebuit să se supună. Dar a plecat. — V-ați luat rămas-bun? — Într-un fel. Îmi amintesc ce mi-a spus atunci, că nu e loc pentru doi morți În același sicriu, și mai ales privirea lui de la despărțire, plină de dispreț. — Poate că era milă. Sau dezamăgire. — Poate. Cine știe? Să ne-ntoarcem Însă la tine, Cassandre. Ar fi mai util scopului nostru dacă mi-ai povesti un vis, nu o amintire. — Sunt mulți ani de când nu mai pot face diferența
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la scară planetară, Marilyn Monroe a purtat toată viața în suflet povara inocenței pierdute, angoasele și nefricirea micuței Norma Jeane Baker. Vulnerabilitatea și frustrările acestui copil lipsit de dragostea și protecția părinților au împins starul hollywoodian la autodistrugere. Revolta și disprețul de sine ale micuței abuzate o determină pe celebra Marilyn Monroe să îi accepte în patul ei pe toți bărbații întâlniți în drum care își exprimau dorința de a o avea. Norma Jeane Baker este, în ultimă instanță, cea care
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
vizetă, o fantă prin care Noodles, cățărat pe capacul de la toaletă, privește un spectacol oferit numai pentru el . O scenă memorabilă, Deborah și Noodles, ea citindu-i din Cîntarea cîntărilor, alternînd pasajele de o mare sensibilitate cu considerații pline de dispreț la adresa lui. Apoi revenit din alt timp, Noodles, strecurîndu-se încovoiat în vechiul local pînă la toaletă pentru a privi prin vizetă întreaga copilărie. Avem aici o metaforă a filmului însuși pe care aparatul de filmat îl proiectează printr-o mică fantă
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
tapet, chiar dacă travestită sub hainele ficțiunii, o temă sensibilă de natură social-politică: problema cerșetorilor din România anului 2007, recent integrată în Uniunea Europeană. Psihologia maniheistă a mulțimii este redată în carte cu fidelitate de studiu sociologic: mesmerizare sau euroscepticism, indiferență și dispreț față de această categorie marginală care "ne face de rușine în Europa" sau amăgirea că, în sfârșit, "Europa ne va rezolva problema cerșetorilor". Aderarea începe să-l obsedeze și pe Antoniu, care citește ziarele și discută "minunea" din viața românilor cu
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
o lume vie. Și în eseul din a doua parte a cărții intitulat Note despre lectură, eseistul evidențiază relația de complementaritate dintre psihanaliză și literatură, condiția acestora fiind una amenințată într-o societate în care omul lăuntric este uitat, iar disprețul față de subiectivitate este o trăsătură definitorie, terapeutul și scriitorul fiind niște specii deosebite de hipnotizatori ce se află la granița dintre interior și exterior, dintre conștient și inconștient. Eseurile sunt dense, cu putere de iradiație și relevanță axiologică, atât timp cât literatura
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
n-ar fi avut ce. În acel moment Își regreta sincer demisia; cuvîntul „rezervist“ suna foarte neplăcut, mai ales atunci cînd Îl pronunța colonelul, pentru care cuvîntul „rezervist“ echivala cu „civil“, iar față de civili nutrise dintotdeauna un blînd și Îngăduitor dispreț. Deși cererea nu-i fusese Încă aprobată de comandamentul zonal, era clar că nu mai aveau nevoie de serviciile lui. Probabil că se și gîndiseră cu cine Îl vor Înlocui. Foarte probabil, acela era chiar căpitanul Jegg, care tocmai se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
flăcărilor le deforma conturul. După aceea, cînd se apropie și Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată că avea și cîteva vînătăi pe față. Deocamdată, se aplecă amabil către el. — Hello! zise. Ne cunoaștem de undeva? Celălalt se uită cu dispreț la el. Aruncă pe foc cîteva vreascuri dintr-o grămăjoară pe care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse: — Tu cine dracu mai ești? Domnule, te rog să-mi vorbești politicos, așa cum ți-am vorbit și eu. Ia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar, de regulă, ele Înțelegeau cu totul altceva: că m-aș Întoarce la fosta mea soție. Într un fel, asta le ajuta să se simtă răzbunate. Mă priveau cu alți ochi, În care puteam citi compasiune și un pic de dispreț. N-aș fi insistat asupra detestabilelor mele aventuri sentimentale din perioada aceea - sper că s-a Înțeles destul de clar că erau În primul rînd sentimentale - dacă una dintre ele nu mi-ar fi prilejuit o Întîlnire care mi-a schimbat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cădeau peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles, manifestația lor era una de natură politică. Am făcut un gest de lehamite și dispreț: — Nostalgici comuniști!... — Sindromul captivității, completă Pablo. Foștii captivi ai lui Ceaușescu s-au atașat afectiv de el și acum Îl regretă. Se mai numește și sindromul Stockholm, deoarece În 1973, În urma unui atac armat asupra Băncii Suedeze de Credit din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Până la ea nu am cunoscut cu adevărat iubirea. Îmi place umbra ei ce pare pe tavanul camerei, o navă cu pânzele ridicate. Am ales-o pe ea pentru că trebuia să admir Însfârșit o femeie. Până acum priveam femeile cu oarecare dispreț. Odată cu ea, mi-am asumat atât dulcegăriile iubirii, cât și eșecurile ei. Aș vrea să fiu Însă mult mai contemplativ. ,, În această puternică rotație, omul contemplativ-oricât de neînsemnat-rămâne singurul element stabil. El, În a cărui inimă sălășluiește Vidul, devine aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și poate explica de unde izvorăște atâta silă. Acest havuz mohorât al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să guste cât mai mulți din spiritul lălâu, balcanic, să-i trezească la viață pe amorțiții bunăstării. Se va construi mult, fără gust și haotic, copiii se vor naște cu spaima În priviri.,, O voce ,,Antoniu, nu-i privi cu dispreț, sunt cei ce Îți Întind zilnic bănuții care te țin În viață. Sunt cei care Îți aruncă În grabă, din puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puțin oriental cum se întâlnește uneori la femeile de origine evreiască. În privirea aceea licări ceva animalic și respingător. — Nu m-aș fi așteptat la un asemenea gest de curtoazie, domnule Lynch-Gibbon, rosti ea. Abia după câteva clipe am sesizat disprețul ce se ascundea în cuvintele ei. M-a luat prin surprindere și la fel de surprins am fost să constat ce mare durere îmi provocau cuvintele ei. M-am gândit că aceasta era prima evaluare pe care mi-o făcea o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
v-am pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Pot doar spera că, întrucât ați umblat atât de mult prin lume, șocul nu v-a afectat serios, oricât de profund ar fi disprețul și repulsia pe care vi le-a provocat, fără îndoială, fapta mea. După cum știți, în ultima perioadă am trăit într-o stare de mare încordare, cât de mare, nici eu nu mi-am dat seama până ieri. Chiar dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]