3,286 matches
-
mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu. Nu câștigi nimic comportându-te mereu astfel. Cred că ai fi fost mai înțelept dacă ai fi pocnit-o cu bastonul în cap. Nu te-ar fi disprețuit așa cum te disprețuiește acum. I-am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de cumsecade. Întâlnirea mi-a stârnit emoții și imaginația îmi lucra febril în timp ce încercam să mă concentrez asupra partidei pe care o jucam. Întotdeauna m-am străduit din răsputeri să-l bat pe Strickland pentru că era un jucător care-și disprețuia adversarul înfrânt. Felul cum exulta în momentul victoriei îți făcea și mai greu de suportat înfrângerea. Pe de altă parte, dacă era el învins primea înfrângerea cu multă bonomie. Nu știa să câștige, în schimb se pricepea să piardă. Aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă și mai violent (pentru că aveam oarecum senzația că mobilul comportării mele nu era prea onorabil). Nici nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăită vreodată. Totul părea inutil și de o stupiditate absurdă. Strickland își găsise pălăria și stătea în picioare uitându-se la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv pentru care ești supărat pe mine e că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acordă o importanță care nu corespunde realității. Sunt prea puțini bărbații pentru care dragostea reprezintă lucrul cel mai însemnat de pe lume și acești bărbați nu sunt foarte interesanți. Până și femeile pentru care subiectul este de un interes suprem îi disprețuiesc pe acești bărbați. Ei le flatează și le stârnesc, dar ele își păstrează un fel de sentiment neliniștitor că acești bărbați sunt niște ființe jalnice. Chiar și în scurtul răstimp în care sunt îndrăgostiți, bărbații fac alte lucruri care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dreyfus doar la mesele în familie. Matziev avusese de-a lungul acelei perioade boașe de taur, susținându-l public pe micul căpitan, spunând deschis că el crede în nevinovăția acestuia, nesocotind și punându-se împotriva gândirii înțelepte a statului major, disprețuindu-i astfel pe cei care l-ar fi putut ajuta să avanseze, să ajungă chiar până la stele, la stele din acelea care sunt cusute pe epoleții uniformei și care sunt în întregime din aur. Asta este Istoria, marea istorie, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În timpul unui sejur hibernal la Viena. Una peste alta, Beatrice O’Hara absorbise acel tip de educație care nu va mai fi posibil de acum Încolo: o tutelă măsurată după numărul de lucruri și de persoane pe care le puteai disprețui și despre care puteai vorbi Încântător, plus o bogată cultură generală, Îmbrățișând toate artele și tradițiile, lipsită de idei proprii făurită În ultimele zile ale epocii În care marele grădinar reteza trandafirii mai pricăjiți ca să producă o singură floare perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răsfăț. Educația tuturor femeilor frumoase Înseamnă cunoașterea bărbatului. ROSALIND a fost dezamăgită de bărbat după bărbat, luați individual, dar are Încredere deplină În genul masculin. Detestă femeile. Ele reprezintă atribute pe care simte că le posedă și ea și le disprețuiește - răutate incipientă, Înfumurare, lașitate, predispoziția spre Înșelătorii mărunte. O dată a spus Într-o cameră plină de prietene de-ale mamei sale că singura justificare a existenței femeilor este necesitatea introducerii unui element destabilizator Între bărbați. Dansează excepțional, desenează isteț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În același timp magnific și bun, că geniul Însemna exact combinarea acelor șanțuri și răsuciri inexplicabile din creierul său, că orice fel de disciplină l-ar reduce la mediocritate. Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mereu te pui în calea realizării mele personale, care este fotografia nud. Îmi vine să‑ți crăp capul ori de câte ori te împotrivești astfel incursiunilor mele în lumea fotografiei. Otti, dar nu mă împotrivesc deloc incursiunilor tale în lumea fotografiei. # Anna îi disprețuiește în primul rând pe oamenii care au casă, mașină, familie și în al doilea rând pe toți ceilalți oameni. Se află mereu pe punctul de a exploda de furie. O baltă de un roșu aprins. Balta e plină ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și se izolează de lumea exterioară. Rainer scrie poezii pentru ca izolarea să funcționeze și mai bine. Adesea vede chipuri în copaci care‑l îndeamnă la asta, nebunul. N‑are prieteni, doar camarazi, care se poartă adesea necamaraderește cu el, care disprețuiește din principiu camaraderia. Când Rainer compune poezii, n‑o face cu gestul grațios al peștelui care sare argintiu din apă, așa cum se întâmplă atât de frecvent la scriitorul Musil. Este mai mult o scotocire și o înhățare cu dinții. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
recapătă privirea aceea anormală de dinainte. Mama pleacă și din ușă spune că copiii, care pentru o mamă rămân toată viața niște copilași pentru care‑și face griji, ar trebui să se bucure și de lucrurile mărunte. Există oameni care disprețuiesc copacii cu forme ciudate, florile sau tufele de la marginea drumului și uneori chiar le distrug. Sunt aceiași oameni care chinuie și animalele. Sunt mediocri și necugetați, ceea ce copiii ei nu sunt. Copiii ei trebuie să respecte ceea ce alții nu bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tuturor, adică să domnească anarhia. Asta o spune mama lui Rainer tatălui lui Rainer, și tatăl lui Rainer, mamei lui Rainer. Rainer, dimpotrivă, are o slăbiciune pentru anarhie tocmai pentru că știe care sunt regulile conviețuirii reglementate și, ca atare, le disprețuiește. Trebuie să distrugi totul, după care nu mai ai voie să construiești nimic. Gheara lui Rainer a și țâșnit către Sophie, cu intenția de a‑i aplica o figură de judo de nota zece, însă ea alunecă pe lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se dezumflă și se face mic de tot, de parc‑ar fi un balon înțepat. A vrut cu tot dinadinsul să apară în costum în fața Sophiei, ca să aibă un atu în fața lui Rainer și a blugilor lui, iar acum e disprețuit în halul ăsta! Acoperă cu mâinile toate părțile unde costumul e din păcate prea scurt. Dar nici n‑are atâtea mâini. A intrat la apă când l‑am dat la curățat, costumul, vă jur, era chiar lung înainte, știoarfele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
auzi. E un lucru la fel de important ca știința aridă din cărți, cu toate că acesta e mai degrabă o condiție. În drumul tău, trebuie să observi și rădăcinile cu forme ciudate, pietrele și ramificațiile crengilor, eventual să le culegi, nu să le disprețuiești cu bună știință. Pe viitor, am de gând să acord mai multă atenție limbajului naturii, doamnă Witkowski. Anna: Hai, vino odată, sau vrei să prinzi aici rădăcini cu forme ciudate? Nu? Păi, hai. Pe aici. Mama amenință cu tata. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
împiedice să ajungă așa. Cei din orchestra filarmonică nu cântă decât chestii reacționare, cum ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest compozitor, și anume, unul foarte înalt, răspunde Sophie. Dar de plăcut, bineînțeles că nu le place. Opera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i așa de strict, fiindcă ea e femeia iubită. Iubirea nu ocupă decât o mică parte din viața lui Rainer, pentru că el știe că iubirea întotdeauna poate fi doar o mică parte, în timp ce arta reprezintă restul. În poem, Rainer îi disprețuiește pe toți grăsanii plini de ghiuluri care nu se gândesc decât cum să câștige bani. Totuși n‑a văzut niciodată de aproape asemenea oameni. Tatăl Sophiei e mai degrabă suplu și vânjos. Un tip sportiv și el. Lui Rainer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ghiuluri care nu se gândesc decât cum să câștige bani. Totuși n‑a văzut niciodată de aproape asemenea oameni. Tatăl Sophiei e mai degrabă suplu și vânjos. Un tip sportiv și el. Lui Rainer nu i‑ar plăcea să‑l disprețuiască pe tatăl femeii pe care o iubește, bine că nu e nevoit s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu i‑ar plăcea să‑l disprețuiască pe tatăl femeii pe care o iubește, bine că nu e nevoit s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta însă și la ideea că l‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi necesar, deși eu aș putea să trăiesc la fel de bine și fără muncă, ba chiar mai bine. N‑am nevoie decât de Sophie. Dacă ea mă iubește, pot să renunț până și la muncă. După ce a spus toate astea, Hans disprețuiește pâinea unsă special cu un strat foarte gros de margarină. Iar margarină! Fără salam, pfui! Și le trântește celor doi colegi în față că de eliberat trebuie să se elibereze individualistul, nu grupul indiferent și anonim, în care te pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se scoală imediat și nu mai poate alerga și sări chiar așa de lejer. Cu siguranță, corpul ei este mai alb și mai moale decât cel al Annei, care e mai măsliniu și mai osos. Totuși n‑o s‑o disprețuiască niciodată pe Anna, ci se va arăta plin de înțelegere față de ea. Cândva, după ce va studia și el, se va putea ocupa serios de problemele ei, va putea să dea sfaturi și să ajute. Uneori, el și Sophie or s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva În cap. Probabil că tu nu simți decât dispreț pentru mine și mă consideri un biet artist care joacă după cum i se cântă, dar să știi că de atâta lucru Îmi dau și eu seama. — Nici vorbă să te disprețuiesc. De acord. Nu dispreț. Nu e cel mai potrivit cuvânt. Nu vreau să te fac să-ți fie milă de mine. — Văd că-ți alegi cu grijă cuvintele, i-am spus eu, iar el roși și apoi zâmbi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În perioadele de slăbiciune. Mă Întreb dacă nu cumva cei care Își dedică Întreaga viață religiei nu sunt și ei niște oameni obosiți. Imaginea de om plin de vitalitate pe care și-o impusese despre sine Îl făcea să se disprețuiască cu Îndârjire de Îndată ce resimțea cel mai mic semn de oboseală. În asemenea momente Își descărca preaplinul de adrenalină. Mecanismul acesta nu era deloc greu de Înțeles și, dacă l-ar fi conștientizat mai devreme, n-ar mai fi fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
despre care-mi vorbise. Trăsesem singur concluzia că răsplata de care-mi vorbise avea o conotație sexuală. Nici n-aș putea spune că ceea ce-mi povestise Keiko Kataoka despre ea și despre vagabond m-ar fi făcut să-mi disprețuiesc munca, acele filmulețe de nimic. Doar că doream să mă Întâlnesc cu vagabondul și să aflu mai multe. Reiko mă intriga pur și simplu. De câte ori ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka devenea foarte rezervată, iar expresia feței Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se ridice și să intoneze „Steagul roșu“, pentru ca noii mei colegi să se creadă obiectul unei glume. Nebe își termină lunga prezentare a persoanei mele, după care am preluat ștafeta. Am clătinat din cap: — Urăsc birocrația, le-am spus. O disprețuiesc. Dar ceea ce se impune aici este o birocrație a informațiilor. Ceea ce este relevant pentru caz va deveni clar mai târziu, pe parcursul anchetei. Informațiile sunt esențiale pentru orice investigație criminalistică, și dacă acele informații sunt contaminate, atunci se otrăvește întregul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]