1,246 matches
-
sau eu mă clătinam și ele se mișcau cu mine. Apa de lîngă mine nu făcea nici un zgomot. Casele înalte de pe cealaltă parte priveau în jos, spre mine, cu milă. Îmi imaginam cutiile lor de scrisori închise precum niște buze disprețuitoare. În apropierea clubului, pavajul dispăruse în întregime, fiind distrus odată cu demolarea. Simțeam nisipul sub picioare. M-am oprit și am privit în sus. Scările de aici conduceau spre primul etaj, unde se afla ușa din față, deasupra adăpostului pentru bărci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sentimentul religios comun, acesta din urmă putea fi considerat adevăratul potrivnic al lui Yhwh. În secolele următoare, în textele cu caracter teologic deuteronomist, mențiunile biblice despre zeul Baal devin mai generice iar numele Baal dobândește o valență mai sumară și disprețuitoare, ca de exemplu, în expresia „Baal și Aștartele” utilizată, în general, pentru a indica pe idolii străini (cf. Jud 2,13). Celelalte ființe divine Din cele afirmate până acum în acest capitol reiese clar că, în perioada monarhiei regatelor lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
jur fără nici o chipul, căutînd o cale de ieșire, pînă cînd nu mai avu unde să se uite decît în față, iar expresia de pe fața ei îi făcu să se aplece să o cerceteze mai de aproape. Avea un surîs disprețuitor, dar în ochii ei sfidători, citi nemulțumire și, dincolo de asta, o umilință incomensurabilă, dublată de o dorință de a deveni o vreme tot ce poftea el. Acest gest de a o privi în ochi deveni un fel de zbor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne lipsești de micul nostru catalizator! — Apartamentele specialiștilor, spuse ea în lift. Liftul vibră. Se îmbrățișară, și la atingerea trupul ei puternic și feminin, Lanark murmură: — Haide să oprim liftul între etaje. — Ar fi o prostie. — Zîmbește-mi în stilul ălă disprețuitor la care ești atît de bună. Ea se execută și el o sărută cu patimă. Ea își depărtă gura și zise: — Deschide ochii, trebuie să mă privești cînd ne sărutăm. — De ce? O să fac tot ce-mi ceri, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înțepături în pielea feței. înainte ca pașii să-l ajungă, traversă brusc strada, amestecul de sfidare și autocompătimire topindu-se într-un sentiment de izolare tragică. Atunci văzu că peste drum, înaintea lui, nu erau omoplații lui Kate Caldwell dansînd disprețuitor, ci o bătrînică energică ducîndu-și sacoșa. Ajunse la terenul de joacă rușinat și dezamăgit. Apoi se duse spre școală pe un drum care îl solicita mai puțin cu complicațiile lui emoționale. Descurcîndu-se bine la unele materii și învățînd să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amiaza mirosea a whisky. Deseori îl vedeai prin preajma grupurilor de studenți mai mari: fete elegante în pantaloni strîmți și bărboși înalți care rîdeau liber în locurile publice. La ore făcea tot ce-i spuneau profesorii cu o lejeritate care părea disprețuitoare, dar îl impresionase pe Thaw pentru că era mereu în compania lui Molly Tierney, fata cu voce catifelată și bucle blonde. Se așeza lîngă ea în timpul orelor, îi dădea țigări și-i ducea planșeta dintr-un loc în altul. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar blamul este lucrarea Diavolului. Scormoni în căutarea unei expresii creștine printre vechile desene. O schiță a lui Coulter afișa o față prietenoasă, calmă și netemătoare, dar prea meditativă, iar cea a lui McAlpin era calmă, puternică, dar avea pleoape disprețuitoare. Se hotărî să fure o față dintr-o capodoperă, dar în Galeria de Artă din Glasgow singurele figuri cristice erau de copii, în afară de tabloul lui Giorgione, IIisus și femeia adulteră, în care modestia pictorului sau lașitatea restauratorului menținuseră sfînta figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se lăsară pînă cînd rămaseră perfect drepte și nemișcate pe saltea. Lanark oftă și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
venerabilului, și nu tocmai întotdeauna treazul lord Provost se află la locul lui. Gura lui Lanark se deschise. Deși se lăsase o tăcere totală, lui i se părea că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se auto-aprinde) este o minunată și extravagantă efigie barocă pe cea mai recentă pagină din istoria umană. — Asta-i o tîmpenie, Monboddo! Și o știi! strigă cineva care stătea vizavi de Lanark. Delegații negri rîseră. Monboddo le adresă un surîs disprețuitor înainte de a continua: — încă reprezint tipul de guvernare modern, domnule Kodac, nu-ți face griji. Dar instrumentele de a pune mîna pe alte planete sînt încă într-o fază incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi deștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
utilizată doar pentru subzistență, oamenii viguroși au pus mîna pe ea și au zvîrlit-o în serviciul acelei istorii grăbite pe care statul modern o cere imperios. Oameni palizi și rozalii ca mine nu au nici un motiv să îndrepte un deget disprețuitor. Poeții ne spun că timp de două milenii Europa a vibrat și s-a întreținut cu energiile degajate de lichidarea Troiei asiatice. Citez din celebrul epos lancastrian: „De cînd asediul și asaltul au încetat în Troia, Orașul sfărîmat a ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la posibilitățile de a le folosi în actuala situație. Se lăsă pe labele puternice, dar mlădioase, din spate și sondă cu perii de pe urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum un om - era Smith - umbla la un mecanism din tavanul cuștii. Corl sări în picioare, speriat: de bună seamă că-i subestimase pe oamenii aceștia, care acum aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că n-are puterea de a emite niște radiații capabile să distrugă totul în cale? Ai uitat că și felina aceea era în stare să pulverizeze metalele? - Așadar, după părerea dumitale, nu ne rămâne altceva decât să capitulăm? exclamă Gourlay, disprețuitor. - Nu! replică biologul, furios. Ceea ce vreau eu este să ne păstrăm judecata. Să nu ne repezim orbește spre un țel cu neputință de atins! În videocomunicator se auzi vocea lui Korita: - Personal, sunt de acord cu părerea lui Smith. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Îmi este permis, colonele, să aflu care a fost răspunsul dumitale? Ofițerul, nemișcat, asudase. Răspunse cu o voce liniștită, în care se ghicea chiar o nuanță de jovialitate: - Maiestatea voastră, l-am informat că o numire durează două săptămâni. (Râse disprețuitor.) Așa cum știți, avem o cantitate limitată de panglică roșie, pentru documentele oficiale. Cayle avu senzația că se află pe coama unui val, care-l ridică tot mai sus. Simți o admirație imensă pentru Împărăteasă - era atât de deosebită față de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prilejul de a-l găsi pe Cayle. Dacă nu stabilea contactul... mă rog, n-avea mare importanță, mai rămâneau și alte nopți. Sau cel puțin așa își spuse nedeslușit în sinea ei. Porni prin încăperi, dându-și aere. Se uită disprețuitoare la celelalte femei, așezate pe la mese, sorbind din pahare. Majoritatea erau mai în vârstă decât ea, chiar mult mai bătrâne. Plictisită deodată de această competiție, se uită la bărbații de pe cealaltă parte. Observă abia atunci că ceea ce i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la primul confesional de la intrare. ― Hm, seamănă a film de groază. Cred că e un bluff... ― Nu mă interesează ce crezi! Îți atrag atenția că, dacă încerci să mă vezi, propunerea mea cade. ― Am să reflectez. ― Mă îndoiesc! Femeia râse disprețuitor: N-o să închizi bine telefonul și ai să te repezi la morfină. O să te crezi împăratul Chinei sau șahinșah în nu știu ce trib și totul va fi O.K. Inginerul înghiți în sec. ― De unde... ― Îmi provoci decepție după decepție! Cârpaci, candid
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din buzunarul lui Panaitescu: ― Absolut! ― Cam cât... Valerica Scurtu înghiți în sec: Cam cât să valoreze? Sculptorul îi suflă fumul în nas zâmbind impertinent: ― Sute de mii, domnișoară! Sute de mii! Femeia păru că se sufocă. ― De... lei? ― Lei! făcu disprețuitor Grigore Popa. Lei, pe dracu'! Dolari! ― Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, ascultați-mă pe mine! spuse sculptorul. Panaitescu îl privi lung: ― Ce vrei să spui? ― Nu cred că mă pot exprima mai limpede decât am făcut-o. Ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umeri. În regulă! Deocamdată e singura soluție. ― Atunci am să-i telefonez. Doru Matei își prinse umerii în căușul palmelor. ― Ai grijă cum vorbești... ― Oh! Bătrâna râse cochet: E suficient să-i spun că vreau să-l văd. ― Scleroză! șopti disprețuitor Popa. Sclerozați și cretini! Sculptorul înfășură tablourile și le introduse în tainiță. Vorbi cu spatele întors: ― Te înșeli, papa! Ai să te convingi în curând... Și-acum, cred că putem merge la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
l-a ucis pe Panaitescu. ― Tu! Tu! reuși să exclame Valerica Scurtu. Bătrânul ridică sprîncenele: ― Chiar! De ce n-ai fi dumneata criminalul? ― Fiindcă eu știu că nu eu l-am ucis. Unul din voi trei a făcut-o. ― Hm! ricană disprețuitor Grigore Popa. Halal logică! ― Pentru mine e destul de bună. ― Domnule Matei! Melania Lupu făcu câțiva pași înainte: Vă rog! Doar am văzut cu toții. Domnul Panaitescu n-a înghițit nimic, n-a luat nimic din mâna noastră. Cianura omoară instantaneu. Cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi se pare uriașă. Gînduri! Ce poate fi mai imponderabil, mai inform, mai de coșmar, rotund, convex sau rectiliniu? Gîndul! Ați reflectat vreodată ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă gura disprețuitor: ― Pe dracu'! Din cauza scaunului scund, genunchii îi ajungeau aproape de piept. Se uită lung la sculptor încercînd să-i descifreze ochii luminoși, cu scăpărări de râs. Acesta își aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Puteți să-i dați drumul. Apropo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de aproape animalele la care visam și pe care nu le zăream decât printre scândurile gardului. N-a vrut. M-a repezit. "Nu meriți", mi-a aruncat el, disprețuitor. De ciudă, am intrat în absența lui și am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. "Cu mâna mea te omor, nemernicule", răcnea tata. După ce m-a bătut, a strâns cu grijă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zboară". Și chiar exaltarea ciudată care o cuprindea pe Laura începuse să mi se pară cam obositoare, fiindcă mediocritatea ce-mi fusese dată prin destin se revolta până și împotriva unui viciu de excepție. Laura m-a privit jignită și disprețuitoare: "Vorbești așa din invidie, pentru că n-ai fi capabil de o asemenea îndrăzneală". Am înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza decupată din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am mai căpătat curaj. Băiețandrul m-a ajutat aruncîndu-mi o vorbă urâtă care m-a silit să-mi iau un aer revoltat. Eram cam caraghios, bănuiesc, în mândria mea și probabil asta l-a decis pe Profet să-mi azvârle disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele Profetului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]