2,551 matches
-
nu mi-am închipuit că e de dragul companiei mele. Fie. De a cui muncă vorbim aici, de a mea sau de a ta? — Să sperăm că de-a amândurora. —Serios? Cât timp va dura? Tonul lui devenea din ce în ce mai profesional, mai distant. Pentru că trebuie să îndosariez chestia asta până la două și jumătate, trei maximum. Zece minute. Cincisprezece cel mult. —OK, să începem. Cum, aici? am întrebat neîncrezătoare. —Cel mai bun loc în momentul ăsta - e liniștit și gol. Majoritatea sunt plecați încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui s-a împrăștiat pe masă, ușor, ca niște pene mici și gri. Simon părea mai palid și mai subțire decât de obicei; chiar și blondul deschis al părului părea că se decolorase până la culoarea paiului uscat. Și era retras, distant, putând povara cuiva care s-a închis în sine și pentru care lumea exterioară pare irelevantă, cel puțin pentru moment. O să-ți spun o anecdodă, vrei? Uită-te la individul de colo, zise, arătând înspre un bărbat gălăgios, chel, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trimisese o scurtă notă, anunțîndu-mă că lucra la un nou roman, intitulat Umbra vîntului, pe care trăgea nădejde să-l termine În cîteva luni. Scrisoarea nu făcea nici o referire la cele petrecute la Paris. Tonul era mai rece și mai distant ca niciodată. Încercările mele de a-l urî au fost zadarnice. Începeam să cred că Julián nu era un bărbat, ci o boală. Miquel nu-și făcea iluzii În privința sentimentelor mele. Îmi dăruia afecțiunea și devotamentul său fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
semnificative și am plecat la baie, unde am așteptat-o. — Ce seară drăguță, spuse ea neutru. — Da, sunt tari, nu-i așa? Sunt altceva. —Categoric. Hei, sper că nu te superi dacă mă retrag devreme, spuse ea, În mod evident distantă. —Ești bine? Ce s-a Întâmplat? Nu, absolut nimic. Doar că e cam târziu și nu sunt convinsă că am chef de... ăă... de club. M-am Înțeles cu Avery să ne Întâlnim acasă În seara asta, așa că mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nebunia de a se considera un trimis al Cerului, credea că prin dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el l-a servit, distant, fără să aibă convingerea unei judecăți drepte și dincolo de mormânt, pentru uciderea tineretului legionar, suflete neprihănite. A stat doi ani în captivitatea Moscovei, dușmanul Crucii, împotriva căruia a luptat, adus apoi în țară și judecat de trădătorii de țară, condamnat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
artă și memorialistă. La scurt timp după aceea, am văzut emisiunea lui Iosif Sava având-o ca invitată pe mătușa de poveste. Vorbeau despre regretatul Sergiu Celibidache, iar Ioana, pe care o vedeam atunci întâia oară, își luase un aer distant și avea în glas ceva tăios, metalic. Era așa cum mi-o imagi nasem: frumoasă, elegantă, de o inteligență acută, inac cesibilă. Caldul portret pe care i-l făcuse mama nu se po tri vea câtuși de puțin cu imaginea doamnei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cred că am schimbat lumea, dar a fost o experiență personală foarte interesantă. — Nu știam că ești atât de impulsivă. Lumea spune că sunt foarte prietenoasă, dar să te ferească Dumnezeu când nu sunt. Pot să fiu chiar foarte antipatică, distantă, nu știu exact ce intră atunci în joc, probabil o naturalețe enervantă, o indiferență față de restul lumii. 77 1. Soarele antenei/postului (fr.). ȘEVALETUL ȘI BAGHETA — Poate că e felul tău de a te apăra. Oricum, ești imprevizibilă după câte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mă simt străină... noile construcții au șters definitiv farmecul locu rilor de altădată. La Stuttgart, în tinerețe, am luat lecții de pictură cu Friedländer, iar la Berlin, cu Baumeister. Eu văd Germania în cenușiu și albastru. Poate pentru că nemții sunt distanți, dar trebuie să admit că muzica și filozofia sunt la ele acasă numai acolo. Ce diferență față de Spania, cu cântecele și dansurile ei pline de pasiune, cu năzdrăvăniile arhitecturale ale lui Gaudí, cu vrăjitul Toledo! Eram în largul meu în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Și am mers, fără prea mare entuziasm. Pe la jumătatea drumului ni se făcu foame, așa că ne hotărârăm să luăm masa de seară în tren, din ce ne aduseserăm de acasă ― avîndu-l în mijlocul nostru pe suplinitorul Marinescu. Acesta fusese tot timpul distant cu noi, grețos chiar, arătîndu-se foarte plin de el, deși până atunci nu avusese prilejul să-și dovedească în nici un chip știința. " Să știi, ne gândeam noi, că ăsta o să ne dea niște explicații grozave la Curtea de Argeș! Nu degeaba l-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie triști: copilăria furată, atmosfera apăsătoare din clasă, suprasolicitarea intelectuală, atitudinea rece, distantă, stresantă a unor învățători. Dascălii cu experiență și cu vocație pentru activitatea pe care o desfășoară știu să-și apropie copiii, să îmbine înțelegerea și îngăduința cu exigența, să armonizeze solicitările cu capacitatea de efort a elevilor, să creeze în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în mâinile sale acoperite cu pojghițe de ceapă. Din ea, îl privește Forrester. Nasul, conturul delicat al gurii. Ar putea fi o figură de indian, dacă n-ar avea pielea albă. Bărbatul din fotografie pare a-i zâmbi, un zâmbet distant, deteriorat de apă, care-și croiește drum prin febră, cum taie acidul o placă metalică. Pentru prima oară de când Anjali l-a târât în încăpere pe Pran Nath, se întoarce să-l privească. Băiatul a îngenunchiat pe podea, cu sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
una pentru alta. La scurt timp după aceea, am văzut emisiunea lui Iosif Sava având-o ca invitată pe mătușa de poveste. Vorbeau despre regretatul Sergiu Celibidache, iar Ioana, pe care o vedeam atunci întâia oară, își luase un aer distant și avea în glas ceva tăios, metalic. Era așa cum mi-o imaginasem: frumoasă, elegantă, de o inteligență acută, inaccesibilă. Caldul portret pe care i-l făcuse mama nu se po tri vea câtuși de puțin cu imaginea doamnei de pe ecran
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cred că am schimbat lumea, dar a fost o experiență personală foarte interesantă. — Nu știam că ești atât de impulsivă. Lumea spune că sunt foarte prietenoasă, dar să te ferească Dumnezeu când nu sunt. Pot să fiu chiar foarte antipatică, distantă, nu știu exact ce intră atunci în joc, probabil o naturalețe enervantă, o indiferență față de restul lumii. Poate că e felul tău de a te apăra. Oricum, ești imprevizibilă după câte îmi dau seama. — Știi ce i-a mărturisit Sergiu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă simt străină... noile construcții au șters definitiv farmecul locu rilor de altădată. La Stuttgart, în tinerețe, am luat lecții de pictură cu Friedländer, iar la Berlin, cu Baumeister. Eu văd Germania în cenușiu și albastru. Poate pentru că nemții sunt distanți, dar trebuie să admit că muzica și filozofia sunt la ele acasă numai acolo. Ce diferență față de Spania, cu cântecele și dansurile ei pline de pasiune, cu năzdrăvăniile arhitecturale ale lui Gaudí, cu vrăjitul Toledo! Eram în largul meu în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă distantă, ca într-o expoziție a mizeriei umane. Atîrnată de brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acordam se transforma la el în și mai mare dragoste față de persoana mea. Cu spiritul lor creștinesc nealterat, membrii familiei lui Mihai se rugau la biserică pentru sănătatea lui Mihai și a mea, încât pentru ei eu nu eram ofițerul distant care pretinde servicii și ordonă, ci eram ca un adevărat membru al familiei lor. În relațiile cu populația civilă, oamenii locului m-au considerat ca pe un om al lor, care nu de puține ori le-a rezolvat unele mici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Perfect, spuse el. Știu eu un loc. N-am comentat. Nu mă interesa locul În care aveam să mă despart de el, atâta timp cât o făceam. Așa că, o oră mai târziu, l-am urmat tăcută pe străzile Înghețate, cu o atitudine distantă. I-am remarcat foarte repede privirea ciudată, tipică lui În momentele În care Îmi ascundea ceva. M-a condus Într-o parte a orașului pe care nu o cunoșteam. Aveam totuși Încredere În el, așa că l-am urmat mai departe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
e aici“, îmi spunea el de fiecare dată cu o voce îngrozită. Subtextul fiind „Te rog, te rog, nu mă obliga să vorbesc cu tine“. Asta nu pentru că tata nu ținea la mine sau pentru că ar fi fost un tată distant, dificil de abordat sau așa ceva. Tata era un om minunat. La douăzeci și șapte de ani și la opt ani după ce plecasem de-acasă, reușeam să recunosc chestia asta cu jumătate de gură. Recunoșteam că nu era Tipul Care Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
uluitor de frumoasă. Imediat m-am simțit îmbrăcată nepotrivit. Tipa avea un păr lung și roșu. Atât de lung încât putea să se așeze pe el. Asta numai dacă voia, desigur. Și era așa de slabă, de delicată și de distantă, că aducea cu o operă de artă. S-a așezat în capătul cel mai îndepărtat al mesei, adică pe cât de departe se putea de noi, ceilalți, și ne-a ignorat pe toți. M-am uitat la ea până când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de noi, ceilalți, și ne-a ignorat pe toți. M-am uitat la ea până când m-am simțit atât de copleșită de invidie încât îmi venea să vomit. Mi-ar fi plăcut să mă pricep și eu să fiu așa distantă, dar mie nu-mi reușea niciodată. îîntrebând „Cum e? Sunt destul de distantă?“ nu ajungi, fără îndoială, prea departe.) întreaga colecție de bărbați din jurul meu uitase să mai respire. O priveau fascinați în timp ce își scotea ziarul și începea să rezolve careul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la ea până când m-am simțit atât de copleșită de invidie încât îmi venea să vomit. Mi-ar fi plăcut să mă pricep și eu să fiu așa distantă, dar mie nu-mi reușea niciodată. îîntrebând „Cum e? Sunt destul de distantă?“ nu ajungi, fără îndoială, prea departe.) întreaga colecție de bărbați din jurul meu uitase să mai respire. O priveau fascinați în timp ce își scotea ziarul și începea să rezolve careul de cuvinte încrucișate. — Se crede grozavă, a zis Mike în bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Abia aștept să-mi mai petrec timpul în compania ta. Randall — Un admirator? m-a întrebat David. Presupun că da, am rânjit eu. Îmi venea să mă dau peste cap. Ce ușurare- deci Randall nu fusese dezamăgit de comportamentul meu distant din urmă cu două seri. Sau, cel puțin, era gata să mai acorde relației noastre o șansă. Abia așteptam să-i spun lui Bea. Deci, ce pot să fac pentru tine în dimineața asta? m-a întrebat David îndreptându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
el. Inspectorul Flint se holbă demonic la Wilt. — Ce ați făcut? — Păi... vedeți, rămăsesem fără hârtie igienică în baie, așa că... Wilt se opri. Inspectorul își aprinse încă o țigară. Mâinile îi tremurau, iar în ochii lui se distingea o privire distantă, care sugera că tocmai contemplase adâncul unui hău înfricoșător. — Domnule Wilt, spuse el când reuși să-și revină în fire, eu mă consider un om tolerant - în limite rezonabile -, un om răbdător și uman, dar dacă vă așteptați să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea a „șmecherului“, a tipului isteț din România), o voce distant ironică și adeseori o voce puternică, stranie, obsesiv poetică, voce care e a autorului însuși. Romanul lui Manea, probabil cea mai strălucită realizare literară a sa de până acum, construiește o lume ficțională care este în chip enigmatic suficientă sieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]