19,850 matches
-
unii cititori vor fi descumpăniți de însăși miza acestei discuții: ce-nseamă, în definitiv, a spune că literatura este sau nu este autonomă? Într-un excepțional studiu care a fost tradus și în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici le numește el) esențialiste și teorii constitutive. Prima categorie pornește de la premisa că există o calitate intrinsecă a textelor - așa-numita "literaturitate", adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
adevărată Fata Morgana a structuralismului - în virtutea căreia un text este poezie, iar altul reclamă publicitară. A doua categorie oferă criterii mai laxe, asociate condițiilor de producere și receptare a textului, mai curînd decît textului în sine. Oarecum în termenii acestei distincții, Lansdown susține că autonomia literaturii nu trebuie înțeleasă în mod esențialist, prin urmare nu se referă la existența unor elemente "pur literare" ascunse undeva în inima textului și generatoare de literaturitate așa cum un cub de zahăr îndulcește ceaiul din ceașca
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
structuri de semnificație. Pare abstract și ambiguu? Probabil chiar este, dar vina nu e atît a lui Richard Lansdown, cît a tipului de investigație și argumentație pe care le propune autorul. Încercînd (implicit, nu declarat) să propună o tripartiție în locul distincției lui Genette, deci evitînd soluția esențialistă dar și pe cea a poeticii constitutive, Lansdown deschide de fapt noi direcții în problematica autonomiei literaturii. Există un sens, o semnificație imanentă a literaturii? Citind un text literar, înțelegem că e literar datorită
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
disting între o istorie naturală a ei și o alta științifică. În prima se înscriu miturile și ritualurile care mijlocesc integrarea psihică a traumei - și nu mai puțin aplicarea psihotraumatologului la biografia și opera personalităților culturale (cazul Sartre, de pildă; distincția urmează, destul de transparent, clasica indicație a separării dintre jungism și freudism). Potrivit celei de-a doua istorii, științifice, Pierre Janet și Sigmund Freud contează drept cei mai importanți precursori. Vor mai fi citați în acest context Abraham Kardiner, John Bowlby
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
o și luase de soție. Pe doamna Stahl o iubise mai demult și Ion Vinea, englez după tată. Cei doi, Vinea și tânărul P. Dumitriu, două talente ieșite din comun, împărțiră între ei această scriitoare mai mult inteligentă, a cărei distincție și ambiție literară îi depășeau în mod cert talentul. Nici vorbă de vreo asemănare cu Hortensia Papadat-Bengescu.... După fuga lui Petru Dumitriu, cei doi, având în vedere frustrările lor personale, explicabile, ce-i drept, căzură ușor în mâinile organelor speciale
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
de M., o fată băiețoasă, simpatică, folosită de securitate pentru abordarea scriitorilor mai în vârstă afirmați în vechile regimuri burgheze. M. ținuse să mă recomande lui Vinea. Pe atunci, poetul avea vreo șaptezeci de ani. Întinzându-mi mâna cu o distincție britanică, el mă privise în ochi,... pot să spun exact, și cum n-am uitat de atunci: timid. Era, dacă vreți, privirea unui bărbat de soi, cu mult farmec, simțind că viața se dusese și că trebuia cedat locul altor
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
poeți care, într-un fel, nu e obligatoriu să sufere, dar cărora li se produc și mari necazuri, pentru că încearcă să ducă mai departe puțin... Eu vorbesc despre poeți, totdeauna, să știi, nu vorbesc despre scriitori. Știu că nu faceți distincția între poeți și scriitori. Nu există. Și nici între proză și poezie. Astea nu există. Eu socotesc, și nu numai eu, probabil o mare parte din lumea poeților, că poezia și proza sînt la fel, sînt același lucru. De ce ați
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Autorul își prezintă o groaznică experiență personală (un infarct) în termenii generali ai fricii omenești de moarte - găsim prea puțin experiență personală, deși aveam de-a face cu un jurnal. O situație limită prilejuiește considerații asupra destinului. Apare chiar o distincție între destin și biografie - urmele destinului sînt căutate cu încăpățînare. Fiecare amănunt biografic capătă greutate, este suprasaturat de semnificații, accidentalul, gratuitul nu interesează. Imaginarul este dominat de marile locuri comune culturale: Cu un mic efort, mă pot închipui într-o
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
inepuizabil de către conf. univ. dr. Laurențiu Damian, prorector și director al festivalului - a fost înnobilată de prezența actriței căreia i s-au decernat și două premii: unul din partea arh. Dodu Bălășoiu personal, altul din partea recent constituitei Fundații CineMAiubit. A doua distincție excepțională conferită de acest organism ce încununează munca și dăruirea prof. univ. Elisabeta Bostan, decan al facultății de film, a revenit Yolandei Mîntulescu, care are pe lîngă o impunătoare filmografie, și meritul de a fi îndrumat generații și generații în
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
civilizate nu fac excepție. Polemicile se poartă în presă și, din cîte am văzut, este de neconceput să fie purtate-n limbajul crud și pamfletar care infestează la noi chiar și unele reviste literare. Nu știu ce sau cum sînt germanii. Singura distincție care mie mi se pare universal valabilă e cea dintre oamenii civilizați de peste tot și cei necivilizați de peste tot, o distincție supranațională și supraculturală. Firește, ea nu se suprapune cu totul, cum ar fi ideal, peste celelalte: oameni buni și
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
limbajul crud și pamfletar care infestează la noi chiar și unele reviste literare. Nu știu ce sau cum sînt germanii. Singura distincție care mie mi se pare universal valabilă e cea dintre oamenii civilizați de peste tot și cei necivilizați de peste tot, o distincție supranațională și supraculturală. Firește, ea nu se suprapune cu totul, cum ar fi ideal, peste celelalte: oameni buni și oameni răi, talentați și netalentați, curajoși și lași etc., dar este un punct absolut necesar pentru ca o comunicare bazală să poată
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
în România Mare. Românii s-au divizat în partide, familiile se dușmăneau, în fine era jale mare". A urmat, cu studiile, la Academia de Drept din Sighet (dominată de șovinism maghiar) și la Cluj, unde și-a luat examenele cu distincție. A venit primul război mondial, devenind ofițer în armata austro-ungară. A fost pe front, rănit greu, n-a scăpat nici de frontul galițian, unde a ajuns și la Cernăuți. Cum imperiul se clătina rău de tot, a contribuit substanțial la
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
prin complinirile "de-a rîndul", "de zile" se arată întregimea anilor, exprimîndu-se totodată și faptul că pentru vorbitor anul a trecut sau va trece cu greu". Observația e foarte bună, chiar dacă, din dorința de precizie, ar trebui completată prin cîteva distincții suplimentare. Ea se referă la două serii de mijloace: înșiruirea (ani la rînd) e mai apropiată de valoarea "mulți", iar caracterul complet (ani întregi) de valoarea "mult din punctul de vedere al...". Bun - cu sensul său generic, de marcă a
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
șase cărți în crescendo calitativ și a cules, în consecință, cîteva premii cu ecou: The John Llewelyn Rhys Prize, Le Prix du Meilleur Livre Etranger, The Writers' Guild Best Fiction Award și Le Prix Médicis. Faptul că două dintre aceste distincții i-au fost oferite de francezi spune multe despre calibrul epic al lui Coe. Cu puține excepții (Julian Barnes, Peter Mayle), amabilitățile schimbate peste Canal strălucesc prin absență. Ca să fii englez și să te premieze francezii, trebuie să ai și
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
se ghicească, este o carte care cercetează modul în care teoriile filosofice oferă uneori fundamentul conceptual pe care se clădesc prejudecățile de gen - vizibile la nivel social și politic; modul în care aceste teorii filosofice (deloc inocente și neutre față de distincția masculin-feminin) au putut influența scrierile primelor feministe (de la Mary Wollstonecraft cu răspunsul ei la Emile a lui Rousseau, A Vindication of the Rights of Women - 1792, pîna la Simone de Beauvoir și la influențele existențialiste din Al doilea sex etc.
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
s-au perindat la Palatul Victoria din '90 încoace "au dat bine" în străinătate. Primul, Petre Roman, al doilea, Mugur Isărescu și al treilea, Adrian Năstase. Cel dintîi a impresionat prin șarmul său personal, al doilea, prin competență, seriozitate și distincție, al treilea, prin tenacitatea, plăcerea de a ieși în arenă și prin inteligența cu care se adaptează situațiilor. Fără să sclipească, Adrian Năstase știe să fie convingător în rolul său de politician. El are o marfă de vîndut - o marfă
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
Ajunge doar să spun că, fără să fie vreun nou geniu al românilor, Stelian Tănase era, la "Orient Expres", omul potrivit la locul potrivit, lucru de care s-au putut convinge toți cei care au urmărit acea emisiune. Dovadă, numeroasele distincții obținute: premiul pentru talk-show al Clubului Român de Presă; premiul special al Asociației Profesioniștilor din Televiziunea Română (APTR); premiul revistei "Capital"; menționarea în Raportul Delegației Comisiei Europene pentru Audiovizual a emisiunii "Orient Expres" ca fiind cea mai apropiată de standardele europene
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
de grup. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1974, și al mai multor asociații ale artiștilor din Geneva (SMA, SSBA, SPSAS). în anul 1995 creează Fundația ,,Pictor Alexandru Țipoia", iar din l996 instituie premiul ,,Alexandru Țipoia" distincție care se acordă anual unui tînăr artist român cu o prezență publică importantă în anul de referință. în 2000, publică la Editura Crater volumul de versuri Vălul pământului, o carte de autor în care textul și imaginea se completează și
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
paginile cărții. Primele două studii, dedicate spațiului și timpului, sunt mai ample și mai interesante decât ultimul, a cărui temă este reprezentarea ideii de cauzalitate în cultura populară românească, subiect pe care Bernea încearcă să-l structureze în conformitate cu noțiuni și distincții inoperante în mentalitatea populară. Spațiu, timp și cauzalitate... este una din puținele lucrări de sinteză dedicate filosofiei populare românești și singura care se ocupă pe larg de reprezentarea lumii în satul românesc. Ernest Bernea - Spațiu, timp și cauzalitate la poporul
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
însenineze un pic frunțile. Tandemul acesta, prin diferențele lui comportamentale, gestuale, era teribil de refrișant. Trecerea celor doi pe trotuar, în soare, mîncînd cireșe dintr-un toc pe care-l ținea, galant, Dima și din care celălalt se servea cu distincție galică, era spectacol vivant. Unul anulînd cumva morga catedratică. Acuma văd pictorul din studentul filolog. De altfel, cu "magistrul" mă vedeam mult mai tîrziu, aproape anual, dar la fel de emoționat, cînd lucram de-acuma la "Cronica", întreținîndu-mă la un... salam de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ce și-au clădit cariere înfloritoare pe baza simplei și cinicei negustorii de vorbe și iluzii. Oameni în stare să provoace criză de nisip în Sahara și de apă sărată în Pacific vântură pe sub nasurile unei populații incapabile să facă distincția între interesul vital și demagogice viziuni de Taj Mahal. Tembelii din presa naționalistă se revoltă că foarte curând etnicii maghiari din România vor avea câteve aparente avantaje față de românii pur sânge. Spun "aparente", pentru că cea mai importantă dintre ele, posibilitatea
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
referi la creație vorbind totodată despre objet trouvé? Dezvrăjirea lumii, cum a numit-o un istoric francez, a afectat științele și umanioarele în egală măsură. Cu toate acestea, Steiner deploră situația numai în domeniul artelor și literaturii, pentru că în lumina distincției pe care o propune teologia, ca emblemă a unei lumi încrezătoare în forța abstractă a unui Creator, nu e relevantă decît la nivelul creației, nu și la cel al invenției. Mărturisindu-și nepriceperea într-ale matematicii, Steiner se întreabă dacă
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
al unei demonstrații de algebră? Pe măsură ce ne întoarcem către secolul XVII - epoca marilor și gravelor mutații pe care le deplînge Steiner - e din ce în ce mai greu să disociem un frumos sau un adevăr al artei de frumosul și adevărul științelor. Poate că distincția dintre creație și invenție nu e decît un mit al vremurilor recente, la urma urmelor. Dar o carte precum aceasta, scrisă cum e cu fascinanta elocință a lui Steiner, realiniază cele două culturi, cum au fost numite, pe poziții ireconciliabile
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
gură palidă, deși cărnoasă, ochi negri, incendiari, umbriți de gene fine, îndoite în sus, Davida e, ca și tatăl său, o ființă retrasă, tăcută, iar când vorbește înalță fruntea într-un fel ce trădează un orgoliu suveran. Îmbrăcămintea îi reliefează distincția, ținuta mândră, distantă." Clasificarea scriitorilor din fiecare moment literar se realizează prin repartizarea lor în categorii care sunt doar indicate (prin titluri-etichetă), nu și definite, caracterizate sau analizate. La Orizontul tradiției intră V. Voiculescu, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Adrian Maniu
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
principiului autonomiei esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă evoluția modernă a literaturii române. Nu scria el la mijlocul secolului al XIX-lea la, în și azi, totuși, vestitul studiu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, făcînd distincție dintre știință și artă: "Prin urmare, poezia rătăcită în sfera științei și a politicei rămîne, întîi, neînțeleasă și neinteresantă pentru marea majoritate a oamenilor contimporani și este, al doilea, pierdută în generațiunile următoare chiar pentru cercul restrîns de indivizi, pentru
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]