4,738 matches
-
mai curând să plec de Ia domnul Okeda; dacă amânam, era numai pentru că diminețile la el acasă, în timp ce el nu era acolo, îmi provocau o stare de exaltare plăcută, deși prea puțin profitabilă lucrului. De fapt, la lucru eram adesea distrat; căutam orice pretext să merg în celelalte camere, unde aș fi putut s-o întâlnesc pe Makiko, s-o surprind în intimitatea ei în diferitele momente ale zilei. Dar mai adesea o întâlneam pe doamna Miyagi și discutam cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu fac decât să caut acea carte citită în copilărie, dar ceea ce-mi amintesc e prea puțin ca s-o regăsesc. Un al șaselea cititor, în picioare, trecând distrat în revistă, dulapurile, se apropie de masă. — Momentul care contează cel mai mult pentru mine este cel ce precede lectura. Uneori, titlul este suficient să aprindă în mine dorința unei cărți, care poate nu există. Alteori e începutul cărții, primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
merit și prin muncă susținută, ci erau o chestiune pur biologică. Mma Makutsi rămase în fața oglinzii și plânse amarnic. Muncise din greu pentru nota 9,70 la Colegiul de Secretariat din Botswana, dar mai bine și-ar fi petrecut timpul distrându-se și dându-și întâlniri cu băieții, la cât de puține avantaje obținuse de pe urma școlii. Oare o să-și găsească vreodată un serviciu sau va trebui să rămână acasă să-și ajute mama să spele și să calce pantalonii kaki ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nou pentru prepararea ceaiului de rooibos. Mma Ramotswe le scrise vechilor ei prieteni și aduse la zi bilanțul, pentru sfârșitul anului financiar. Nu câștigase o grămadă de bani, dar nici nu lucrase în pierdere, în plus fusese fericită și se distrase bine. Asta era mai important decât o balanță rotunjoară. De fapt, cugetă ea, bilanțurile ar trebui să conțină o rubrică specială intitulată Fericire, pe lângă venituri, cheltuieli și altele. În bilanțul ei, cifra aceasta ar fi foarte mare, conchise ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două bătrâne în beci și-a cerut răscumpărare. L-au arestat pentru că una a murit de inimă. Cea de-a doua însă l-a apărat cu îndârjire: „Nu m-am mai distrat așa din ’35... Ce vină are bietul om că a murit doamna Cati? Dar a murit cum îi place ei, de când visa să ajungă la ziar, măcar o dată...”. Într-o buturugă de fag, un țăran din Neamț a găsit chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pun o țuică? - Mai pune, nea Vasile! - Fii atent la mine... Poate-ai să zici că-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se trezească sfintele noastre că trebuie să mestece smoală, la căldurică, iar noi, păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se ridică împleticindu-se, îmi face semn cu degetul la buze: - Șuuuut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era Întotdeauna necesară. În cea de-a patra zi, și-a Început cu chiu, cu vai urcușul spre peșterile sale, avînd prilejul să constate, În trecere, că María Alejandra Încărcase În cală toate fructele și verdețurile lui, iar echipajul se distrase distrugîndu-i copacii și smulgînd din rădăcini lăstarii de viță-de-vie. Nu mai rămăseseră, În cea mai Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea nimic În comun cu celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce carne proaspătă, să facă baie pe plajă, să pescuiască printre stînci și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel care m-a făcut să mă răzvrătesc Împotriva tuturor, ațîțÎndu-mi dorința de răzbunare, prin ceea ce nu era decît capriciul unei dimineți stupide, În care n-ai avut ceva mai bun de făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și nici nu avea cum să le iasă prea repede. Pînă nu murea cineva, găurit de pușcoacele bandiților, totul putea fi luat în joacă. Doar gazetele puneau paie pe foc făcînd din Cocoș omul care ar putea răsturna guvernul. Se distrase și el de joaca asta de-a hoții și vardiștii, pentru unul care lucra în Serviciu lucrurile erau clare, totul era cusut cu ață albă, care se vedea de la o poștă. N-ar fi băgat mîna în foc pentru nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta și fusese trimis, ca, fiind acolo, proțăpit lîngă un stîlp de felinar, ori citind la nesfîrșit programele Alhambrei, primăria tocmai introdusese turnurile americane de afișaj, fiind evident acolo, să nu se poată întîmpla nimic. Cîteva urmăriri cu mașina, îl distrau nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan și Bran, erau singurele care îl făceau să rîdă, avea abonament la Aro pentru asta, nu era niciodată singur cînd se făcea așa ceva, se costumau cît mai obișnuit, pălării gri cu borul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Să tocmesc o birjă să vă ducă la gară?" De fapt îl dădea afară. Sigur, dacă ar fi vrut, ar fi rămas, oricum era singurul client, dar Ali Mehmet avea chiar dreptate. Ce să mai facă în Medgidia, să se distreze cu tătărușcile? N-ar fi fost de lepădat, dar auzise cîteva lucruri de-a dreptul înspăimîntătoare despre anumite beteșuguri asiatice de care nu mai scapi toată viața, așa că... Și-a strîns lucrurile la repezeală, într-un fel îi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
repezeală, într-un fel îi părea rău că pleacă, Mehmet Ali i-ar fi spus tot felul de povești cu Cocoș ăla și, cine știe, mai tîrziu le-ar fi găsit prin gazete ca mare senzație și s-ar fi distrat nemaipomenit. Dar mai bine era că terminase totul dintr-o lovitură și se simțea grozav că reușise asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dintr-un plan pe care încă nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un plan bun, un plan care ieșea din mintea lui și care avea drept scop reașezarea prințului la locul său. Venea în Vladia vara, să se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceste două cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească bine caii, iar dacă nu mai poate și nu mai poate, îi dă el o adresă la Comana, unde te poți distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita orice eveniment în așezarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații băuseră cîte ceva și-și dădeau drumul la glas fără voie, "mă distrez excelență, mă distrez minunat. Dar dumneavoastră?" Puteai crede că se despărțiseră ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații băuseră cîte ceva și-și dădeau drumul la glas fără voie, "mă distrez excelență, mă distrez minunat. Dar dumneavoastră?" Puteai crede că se despărțiseră ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi arătă din privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Basarab Cantacuzino naviga fericit, cu un zîmbet uriaș întins pe toată fața, își flutura palmele pline, de grăjdar ori muncitor cu sapa, deasupra capetelor tuturor și deși nu spunea nimic toată lumea înțelegea ce voia să comunice, "bucurați-vă, beți, rîdeți, distrați-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi, mai că smulgeau din mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai tîrziu a înțeles că ea ajungea să fie înțeleasă numai de unii dintre ei, anume de aceia care se înfiorau și care nu mai încercau și a doua oară să răsucească butonul declanșator de impuls electric, care nu se distrau repetînd acel gest fundamental de a da viață tocmai pentru că înțelegeau că dau viață măcar pentru o fracțiune de secundă la ceva ce trecuse de acum în stăpînirea morții. Doar acei care erau conștienți, care înțelegeau măreția experienței domnului Schmeltzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ierarhie severă, o supunere oarbă, dusă pînă la prostie. Sînt de-a dreptul stupizi, domnule Mihail, stupizi în înțelesul cel mai adînc al cuvîntului. Dacă te uiți la ei crezi că se joacă, ești convins că se maimuțăresc și se distrează de minune. Dar dacă ajungi înăuntru, așa cum am ajuns eu, atunci îți dai seama că pentru fiecare membru al fasciei tot ce se petrece este mult mai important și mai serios de luat în seamă decît toată viața de pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de muștele care îl făcuseră să aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
răspunse cu naturalețe Vetéa Pitó. —Să-l vindeți?... Cui? —Celor care vor fi dispuși să plătească prețul. —Și care e prețul? — Trei locuri pe bordul Mararei. Exact de ce mă temeam, admise bătrânul, pe care totuși întreaga poveste părea că-l distrează. Dar daca acceptăm târgul, încălcam o altă lege. —Care lege? întreba Tapú Tetuanúi. Cea care spune că nici un tânăr care nu a fost inițiat nu poate fi trimis la război, îi aminti regentul. Iar această lege este chiar mai veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca pe Purúa, așa că o păstra pentru mai tarziu. În plus, într-o noapte au atacat încă o insulă și, de-acolo, le-au răpit pe astea trei și pe încă una, care a murit între timp, și s-au distrat și cu ele, în același fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o mie de ori să ne vină în ajutor, și nici măcar o dată n-a venit. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și îndrepte privirile într-acolo. —Octar!!... —Auziți-o!... Nu-i o ființă umană. E un demon care merită o mie de morți, fiindcă nu numai că n-a mișcat un deget ca să ne aline suferințele, ci dimpotrivă, s-a distrat împreună cu animalele alea. Totuși, continuă să fie regina, bombăni acru Roonuí-Roonuí. Și ce-o să se-ntâmple când o să apuce frâiele puterii? Noaptea și întunericul cel mai adânc se vor abate asupra insulei Bora Bora că un suflu de moarte. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]