1,549 matches
-
să mă fi văzut flirtând cu turcul. Îți Închipui ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar camioneta din spate a Început să claxoneze. Însă Rose a rămas Încremenită În același loc. Fantezia aceea era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era un loc fictiv ce avea drept clienți obișnuiți oameni fictivi. Cu câtva timp În urmă Kundera Începuse, ca parte a unui nou proiect de carte, să scrie despre acest loc, insuflându-i viață și haos, Însă curând a fost distras de proiecte mult mai importante - invitații, seminarii și premii literare - și În mijlocul acestei vieți agitate a uitat până la urmă de această văgăună sordidă din Istanbul de a cărei existență era singurul răspunzător. De atunci, clienții și chelnerii de la Café Kundera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu noi, turcii, e că suntem permanet greșit interpretați și Înțeleși. Vesticii trebuie să vadă că nu suntem deloc ca arabii. Statul nostru e unul laic și modern. Mătușa Feride dând dintr-odată mai tare volumul televizorului, toate au fost distrase de un nou videoclip pop turcesc. Pe când ochii Îi alunecau spre cântăreața caraghioasă, Asya a observat cât de cunoscută i se părea coafura femeii, chiar foarte cunoscută. Privirea ei a pendulat rapid Înainte și-napoi de la ecran la mătușa Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lacrimi. N-a avut inima să-i spună. Nu În felul ăsta, nu la telefon. Nu voia să afle despre moartea bunicii ei când era singură, la mii de kilometri de casă. Pe când Încerca să Îngaime câteva cuvinte ca să-i distragă atenția, a ridicat ușor vocea ca să acopere zumzetul care izbucnise pe fundal. Zumzetul monoton al unei adunări. Părea că Întreaga familie se afla acolo, rude, prieteni și vecini, sub același acoperiș, fapt care, Armanoush era destul de Înțeleaptă ca să știe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-se Într-un cot, a ridicat din umeri. — Pot să ascult ce vreau, așa cum vreau. Însă În loc să se certe cu ea sau să trântească ușa În urma lui, așa cum făcuse de nenumărate ori Înainte, s-a oprit, ca și când ar fi fost distras de un gând. — De ce porți fustele astea scurte? Întrebarea era atât de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia acum vălul Încețoșat din privirea lui. Anul ăsta, mai mult ca niciodată, și-a zis, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sunt atât de obosită, Îmi pare rău, iubitule... Încă cinci zile și după aceea ne Întoarcem acasă. Apoi a stins lampa de lângă ea și nu i-au trebuit decât câteva clipe ca să adoarmă. Mustafa a rămas acolo, În lumina slabă, distras de la erecția sa, părând dezamăgit și Încordat. Deși era obosit nu putea adormi. A rămas acolo nemișcat până când a auzit o bătaie În ușă. — Da? Ușa s-a deschis cu un scârțâit și o clipă mai târziu capul mătușii Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l pot aborda. Aveam de gînd să-i spun că utilizarea pe care el o dădea planului amplu Îi conferea spectatorului o libertate a privirii care-i Îngăduia mai apoi să vadă altfel spctacolul Însuși al vieții. Iar mama Îmi distrăgea atenția Întinzîndu-mi o farfurie: „Mănîncă, François, e carne de pui!“. Am izbutit să-l epatez pe Jacques Tati amintindu-i că la sfîrșitul Vacanței domnului Hulot, În secvența balului, se aude În spatele muzicii vocea unui crainic provenind de la un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru grappa, e să-l bei la temperatura camerei Într-un pahar pe care Îl scoți din frigider, ceea ce presupune o Întreagă operație pe care ți-o poți impune cînd ai musafiri, dar care, În momentul de față, m-ar distrage. Whisky-ul rămîne alcoolul cel mai indicat pentru romancierul care are nevoie de o șfichiuire și totodată de o anulare a inhibițiilor lui. Să fi ajuns Într-o lună la o toleranță sporită, care mă Împiedică să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fotografia. ă Deseori vine cu un alt bărbat. ă Numele? ă Nu-l știu, excelența voastră. Nu este treaba mea să mă interesez de numele clienților. ă Te pot aresta drept complice la o crimă foarte gravă. Dar Salitov era distras. Amenințarea a fost făcută fără convingere, aproape din obișnuință. Ești vinovat de ajutorul și găzduirea unor oameni căutați de poliție, adăugă el repede, amintindu-și de poziția sa. ă Nu am știut că sunt căutați de poliție, excelența voastră. Patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
premeditat. ă Fiecare lucru la timpul său, Ilia Petrovici. Fiecare lucru la rândul său. Capitolul douăzeci Govorov vorbește Porfiri privea afară pe fereastra din biroul prokuror-ului spre Strada Gorokhovaia. Fiindcă simțea nevoia să fumeze, se uita pe fereastră ca să-și distragă atenția. Felinarele erau aprinse, astfel încât lanțuri de lumină brăzdau întunericul dimineții. În spatele său auzi fâșâit de hârtii și oftaturile adânci ale prokuror-ului. Porfiri se întoarse și îl văzu pe Prokurorul Liputin închizând raportul pe care i-l înmânase. Acesta conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
urmărit piste. ă și unde te-au dus? Porfiri își ridică brațele neputincios. ă Foarte bine că mă voi ocupa eu acuma de caz. Porfiri încuviință supus. ă și care va fi pasul următor, excelența voastră? Liputin păru să fie distras de o zgârietură pe colțul biroului lui Porfiri. După o vreme îi aruncă o privire timidă și aproape rușinată lui Porfiri. ă Care ar fi pasul dumitale următor? ă Eu m-aș întoarce acolo unde a început totul. Fata. Lilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
abată atenția de la torentul de pesimism care Îl cuprinsese, și ochii Îi străluciseră poznaș. Se apropiase de el și Îl sărutase, scurt, dar pasional. O făcuse exact ca o dădacă șmecheră care Îi Întinde o acadea copilului supărat, ca să-i distragă atenția. Și trucul funcționase. Sam se relaxase instantaneu. Dar nemulțumirea Îi revenise curând. Știi ceva, Îi spusese el, de parcă de-acum era deja femeia lui, ori Îți lași prietenii aici și vii cu mine să bem ceva În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Cipriano Algor nu-și mai pierdu timpul și de astă dată cu periatul și curățatul, se îmbrăcă repede și ieși din cameră. Marta întrebă, Vrei să pregătesc ceva să-i dai de mâncare, Mai târziu, acum mâncarea doar l-ar distrage, Du-te, du-te să îmblânzești fiara, Nu e fiară, bietul animal, l-am observat de la fereastră, Și eu l-am văzut, Cum ți s-a părut, Nu cred că e al cuiva de pe aici, Unii câini nu ies niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chiar nu iese în larg, spuse Marta, dar ai dreptate, timpul nu ne așteaptă, trebuie să ne punem pe treabă, prima mea sarcină, acum, este să desenez părțile laterale și dorsul figurilor și să le dau culoare, dacă nu-mi distrage nimeni atenția, cred că le termin până diseară, Nu așteptăm vizite, spuse Cipriano Algor, eu mă ocup de prânz, Trebuie doar încălzit, ajunge să faci o salată, spuse Marta. Aduse hârtia de desen, acuarelele, recipientele pentru diluat vopseaua, pensulele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenția. N-a vrut. Nu accepta să se despartă de ei. I-am cerut încă o dată același lucru, de data aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea a clătinat, îndărătnică, din cap. În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din dinți. Trebuia să pierd neapărat. Am încercat să mă trișez, dar, ca un făcut, diavolul își vârâse coada și îmi veneau exact cărțile câștigătoare. Disperat, am apelat la ultima stratagemă. M-am gândit să mă plâng de Moașa. Îi distrăgeam astfel atenția de la partidă și, în plus, aveam prilejul să-i vorbesc despre marele respect pe care i-l purtam. I-am mărturisit, declarându-i că-l veneram prea mult pentru a-i ascunde asta, că Moașa venise la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uneori era greu să știi dincotro bătea vântul. Scurt și negru, hotărî Fran. Formula asta funcționa pentru orice ocazie. Exemplul în cauză mergea cel mai bine cu un sutien Wonderbra, dar Fran decise că un decolteu prea generos ar putea distrage atenția de la gravitatea momentului. Omul venea să strângă fonduri pentru perechile care nu aveau copii, nu să-i contemple topografia, sau top-o-grafia, dacă sutienul Wonderbra își împlinea menirea. Fran trase fermoarul rochiei mulate cu ajutorul unui umeraș - un pont din Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pune porția de fish’n’chips acolo în locul tău, îi zise glacial tânărului și coborî grăbit din tren. Era de-abia patru și Fran hotărî să treacă pe la redacție în loc să meargă direct acasă. Avea nevoie de ceva care să-i distragă puțin gândurile de la beleaua în care să băgase. Stevie muncea cu spor, cu mânecile suflecate și părul prins cu ceea ce părea a fi o pereche veche de ciorapi, corectând o știre despre cele mai recente restricții impuse traficului din Woodbury
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la cap Henrietta cu fiecare ocazie, deși, ce-i drept recurgea uneori la varianta „Fran, când ai de gând să-i spui?“. Fran evită să se întrebe dacă nu cumva se dedica cu atâta elan acestei activități frenetice pentru că îi distrăgea gândurile de la acea problemă spinoasă. Apoi, din senin, într-o dimineață se trezi și își dădu seama că că Henrietta avea dreptate. Ce o împiedica să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună. Avea s-o facă diseară. Fredonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
neasemuită a acestui loc, faptul că știa aproape toți oamenii pe care-i întâlnea și că credea că înțelege lucrurile care contau pentru ei, că ziarul pe care îl conducea exprima gândurile lor -, nici unul dintre ele nu reuși să-i distragă gândurile de la cuvintele lui Murray. Oare chiar era gelos pe viziunea inovatoare a lui Fran, pe capacitatea ei de-a cloci o idee care ar putea să dea clasă ziarelor locale, ba chiar să le ia locul? În fața școlii primare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o vreme pentru îndrăgostiți. Fran se întrebă dacă Laurence cedase ispitei, ca toți ceilalți, sau rămăsese în cabinetul său, cufundat într-un alt dosar. A doua variantă probabil. Lui Laurence îi păsa prea mult de pacienții săi ca să se lase distras de un amurg flușturatic. Fran coborî din mașină și se așeză de una singură pe mal. Trebuia să înfrunte un adevăr dureros. Poate că-l iubea pe Jack, dar era prea târziu. Avusese destule șanse și le ratase pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu un zâmbet sarcastic în timp ce el încerca să iasă din încurcătură. — Ai pus-o pe dos, repetă ea. Nici nu-i de mirare că nu-ți găsești nasturii. — Nu trebuie să-mi spui tu. Complet zăpăcit, a încercat să-i distragă privirile întorcându-și capul spre fereastră. — Takamori! — Da. — Te căsătorești? Cu picioarele încrucișate pe așternut, și-a întors capul pe jumătate ca s-o privească. Zărindu-i ochii negri și nasul în vânt, arogant, a avut senzația că-și bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deloc. Și-a dus mâna la gură și a început să strige. Era mâna care ținea pistolul. Chiar în clipa aceea l-a și văzut pe Kobayashi cu coada ochiului punând mâna pe cazmaua de pe mal. Atenția i-a fost distrasă de Gaston doar pentru o clipă, dar suficient ca să fie luat prin surprindere. Kobayashi a profitat de neatenția lui Endō ca să-l lovească cu cazmaua, cu toată puterea. Deși bătrân, disperarea i-a dat o forță de nedescris. Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îmi pare bine când sunt de serviciu În zilele de sărbătoare, căci copiii nu-i mai am. Îmi lipsesc ca atunci când ești sub apă și nu mai ai aer, spuse Buonocore sumbru. Dar Elio nu Înțelesese aluzia, căci era momentan distras de imaginea unei tinere bronzate ca miezul unei prune care, În șaua unui maxi-scuter metalizat, Își căuta un loc de parcare În apropierea barului. Ce mai face frumoasa dumneavoastră doamnă? Întrebase pentru a Întreține conversația. — O, ea e bine, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cum se Întâmplase? Așa, natural. Natural - se gândi Antonio Înfiorat de gândul că Emma considera natural să se culce cu un bărbat. Cum fusese? Normal. Și cum e când nu e normal? E excepțional, Îi răspunsese ea Încercând să-i distragă atenția printr-o manevră subversivă de sărutări și mângâieri. Ce Înseamnă normal? se rățoi Antonio, distrus la gândul că prietena lui care abia avea nouăsprezece ani era capabilă, În spatele surâsului ei dezinvolt, să facă ierarhii, paralele, topuri. Lui Antonio Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]