2,306 matches
-
fulfilment of the requirements for the Degree of Master of Arts in the Departament of Philosophy University of Saskatchewan Saskatoon, August, 2003, mss., p. 82-83. footnote>. Credinciosul dorește „printr-o intensitate ce crește în măsura transformării interioare, să participe la divin, aceasta fiind o manifestare a tensiunii chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
descrie dinamica participării la Dumnezeu. Binele principal și suprem a cărui fire este bunătatea, este și se numește Dumnezeirea, fie că aceasta se înțelege sau nu. Din moment ce nu poate fi demonstrată vreodată o limită (ὄρος) a virtuții, cu excepția răului (deși Divinul este, bineînțeles, nereceptiv față de opusul său), tot așa, natura divină trebuie înțeleasă ca nelimitată (ἀορίστης) și nemărginită (ἀπεράτωτος). Chiar și așa, omul care urmărește adevărata virtute participă la nimic altceva decât la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este virtutea perfectă. Ce este
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
vase, să spunem așa, dotate cu libertate, pentru singurul scop de a deveni receptacule pentru primirea acestor daruri, un vas care devine întotdeauna mai mare, în concordanță cu creșterea volumului substanței care este vărsată în el. Pentru că aceasta este μετουσία divinului: Dumnezeu face ca persoana care se împărtășește de μετουσία să devină din ce în ce mai mare și mai aptă de a o primi<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De anima et resurrectione, P. G. XLVI, col. 105AB. footnote>. Așadar, este doctrina gregoriană a
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
sunt sistematizate tematic, în ordine alfabetică, pe ideea definitorie, încât cel interesat poate afla foarte repede ceea ce-l interesează. Din numărul imens de termeni, aleg câțiva, spre edificare: Adevărul, Aproapele, Asceza, Bătrânețea, Binele, Bogăția, Caracterul, Cartea, Căința, Cerul, Datoria, Destinul, Divinul, Dreptatea, Egoismul, Gândirea, Ispita, Legea, Măsura, Norocul, Omenia, Plăcerea, Puterea, Rugăciunea, Speranța, Voința etc. În Addenda, I. Oprișan a introdus și 339 de cugetări personale ale lui Theofil Simenschy, publicate în în-semnări ieșene (1 octombrie 1940) și Cetatea Moldovei (aprilie-mai
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
profetice. Cuvântul latinesc „fatum”, al cărui sens era acela de soartă, destin, a evoluat mai târziu în acela de „fatalitate”, prin care se desemna „moartea”. Este foarte greu să delimităm ceea ce, în tragic, ține de uman și ceea ce ține de divin. În tragedia antică, oamenii acționează într-o lume condusă de zei, de aceea acțiunea lor se găsește angajată într-o cauzalitate care o depășește: e, în același timp, asumată de om și dorită de zei, supusă unui destin de neocolit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să înțeleagă că nu e totul pierdut. L-aș fi implorat să asculte răsunetul coardelor sufletului meu trist, împătimit de suferințe, cu aripile fanteziei frậnte. Nu reușisem să mă dăruiesc celui drag la momentul potrivit, uitậnd că uneori chiar și divinul trebuie să se umilească și să-și împartă nemurirea cu muritorii. Mă lăsasem intimidată de o femeie stinsă, în loc să sfidez eu însămi moartea, iubindu-l pe Yon. Mă obsedau mereu cuvintele lui: - Dacă nu acuma, cậnd? I-aș fi răspuns
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși, la fel și familia spirituală a prezenței divine ar trebui să implice multiplicarea, o latură feminină, o latură masculină și o ascendență și descendență la infinit...dacă am raporta divinul la divizarea și diversitatea acestei lumi amestecate... dacă am vedea arborele ca ramificat și nu rotund întreg indivizibil... însă a spune că spiritul are gen sau formă sau definiție înseamnă a anula perfecțiunea care implică absolutul. O familie este un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
al picioarelor, Belbo spânzurat de Pendul, vreau să zic, ar fi desenat În aer arborele sefiroților, rezumând În clipa lui cea de pe urmă Însăși facerea tuturor universurilor, fixînd prin plutirea lui cele zece etape ale suflării exangue și ale dejecției divinului În lume. Apoi, În timp ce omul de la oscilații continua să Încurajeze acest funebru balansoar, printr-o cumplită compunere de forțe, printr-o migrare de energii, trupul lui Belbo devenise imobil, firul cu sfera se mișcau pendulând numai de la trupul lui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Hugo s-a lărgit. În minte începuse să i se contureze o idee. Oare nu putea el să împuște doi iepuri dintr-un singur foc? Hugo a luat telefonul. —Tarquin? —C’est moi1, dulceață. Cine e la telefon? A, divinul Hugo. Ce absolut minunat! Spune-mi, dragul meu, mi-ai vândut ascunzătoarea sau nu? — Păi, am pe cineva care ar putea fi interesat. Dar mai întâi trebuie să-ți pun câteva întrebări. Ce nespus de incitant. Dă-i drumul, colosalule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și albastre, identic cu aspectul decorului florentin (o poziție de așa fel se poate lesne găsi și aiurea). Efectul acesta, cred, s-ar datori mai ales modului cum, aici ca și acolo, Arta se asociază Naturei, umanul se întâlnește cu divinul, ceea ce e trecător se integrează în ceea ce rămâne etern; cu alte cuvinte faptului că, la Iași ca și la Florența, fiecare cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
limbilor și al istoriei literare. El a trecut mai departe; și cu ajutorul disciplinei școlare am ajuns să avem în fine revelația miracolului antic, să prețuim tezaurele sale neîntrecute, s-avem din când în când iluzia că ne găsim în fața sufletului divinului Platon, a geniului lui Aristot și să gustăm armonia, de esență superioară și unică, a operei lui Homer, de a căror existență, vai!, atâți muritori pe pământul acesta n-au nici o cunoștință. De bună seamă noi nu ne-am mărginit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
decât bunei dispoziții a comesenilor (să nu uităm că o parte din ei se găseau în a doua noapte de libațiune); și că târziu noaptea, pe lună, plecând de la casa amicului lor Agathon, prin străzile înguste ale vechei Atene, atât divinul Platon cât și înțeleptul Socrate, cât și Phedru, Pausanias, Aristofan și cine va mai fi fost cu ei, n-au găsit tocmai ușor drumul locuințelor lor, nici n-au ajuns fără obstacol acasă... Cât despre Socrat, dacă ceea ce se pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Tengri prin proba săgeții. Fiecare pretendent avea trei săgeți și un pumnal. Lupta cu sabia nu era Îngăduită, căci acolo ar fi contat prea mult forța fizică. Dar săgeata era un semn al aerului, iar aerul era locuit de Tengri. Divinul Cer Albastru era cel care putea orienta zborul săgeții sau aruncarea pumnalului. Toți ceilalți privitori, inclusiv șamanul, trebuiau să se supună voinței finale a lui Tengri. Toktao Încălecă și luă arcul pe care i-l Întinse Utoula. Își aruncă sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
numai din punctul de vedere al conservării personale. Ei, nu este aceasta arta de a guverna în care Royer-Collard, vorbind la mormântul lui Casimir Perier, credea a găsi părți divine. Vorba era prea frumoasă poate; dar, daca nu e nimic divin în o asemenea artă, este ceva care înălță într-un mod singular, e mărimea scopului, noblețea mijloacelor. Preocupîndu-se de aceste două lucruri politica pierde caracterul ei personal și prea adeseori puțin moral. Ea devine acea artă despre care voia să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
românesc și universal constă nu în faptul că a reușit să realizeze o extraordinară sinteză între epopee (de ce nu tragedie?, n.n.) și comedie. lar Călinescu îl considera unicul "geometru" din literatura noastră (poate o poantă la adresa lui Ion Barbu). Iar argumentația "divinului critic" e formală și minoră. Interesantă și orișicum ciudată ne apare acum terminologia polemică (poate filosofică) a lui Caragiale: moftangii, spanac, categorie a "strănutului" (?), o acustică a zgomotului, marea trăncăneala, langa-danga, sucituri, s-ar zice că totul este privit prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lungul istoriei, trei paradigme culturale (adică trei modalități de proiecție a lumii obiective în conștiința omului): tradiționalismul, modernismul/postmodernismul și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe de tot felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe de tot felul, specializări în varii domenii, preocupări care aduc laude personalității umane, dar care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
continuat să numească divinul. Dar omul modern este însă din ce în ce mai puțin evlavios, spiritul lui curios se avântă în cercetare, apar științe de tot felul, specializări în varii domenii, preocupări care aduc laude personalității umane, dar care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se dezvoltă artele. Adevărul este pus în slujba națiunilor. Există o preocupare permanentă pentru emanciparea mulțimilor prin știință de carte, pentru iluminarea popoarelor. Modernismul n-a pierdut orice legătura cu tradiționalismul și clasicismul, fiindcă amândouă paradigmele aveau un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin știință de carte, pentru iluminarea popoarelor. Modernismul n-a pierdut orice legătura cu tradiționalismul și clasicismul, fiindcă amândouă paradigmele aveau un numitor comun: sacrul. Înfierbântat de succesele sale științifice, omul modern se simte tot mai strâmtorat de Ideea că divinul stăpânește lumea și-atunci, prin nihilismul lui Nietzsche, se proclamă moartea lui Dumnezeu. "Grație lui am putut ieși din metafizică, din istorie, din teologie. Istoria nu mai poate garanta obiectivitatea, nefiind altceva decât un simulacru despre evenimente, care ne rămân
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca legi morale. Generalul și legitatea, (reiese cu claritate) reprezintă și Într-un loc și În celălalt specificul uman și, de aceea, principalul și superiorul. Dar raționalul este Înrudit cu realul real (wirklich Wirkliche, „realul Într-adevăr real”) și cu divinul. Ca și la Platon, la Kant apare, pe lângă același caracter nobil din punct de vedere al istoriei naturii, (al rațiunii) și cel al metafizicii: În ea se manifestă esența „inteligibilă” a omului, așa cum este el În sine (homo noumenon), În timp ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ajuns în Suedia. De atunci s-a căsătorit și divorțat de multe ori - soților li se făcea frică de ea și de unghiile ei de demon. Ne-am înveselit - fiecare duce în piept o istorie în care se împletesc armonios divinul cu demonicul pentru a-i zgudui inerția și a pune pe picioare mișcarea vieții. Octombrie Un coșmar din care m-am trezit îngrozită - consecințele zilei de ieri, când m-am îmbuibat cu tot felul de istorii „negre” despre a trăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
psalmodierii, al polifoniei vocale. Martie A venit primăvara? Nici vorbă! E frig, ninge destul de des, dar inima parcă s-a trezit la o viață nouă. Vrea să iubească flori, frunze, fețe de oameni morocănoase și triste, dar cu licăriri ale divinului în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine mereu, în buzunarele paltonului, monezi galbene de zece coroane, pe care știu cui i le voi da: rusului cântând, cu mâinile roșii, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
găsi Încă un cerc dintr-un lanț de fier. Se pregătea să Îl forțeze când, deodată, se opri neliniștit. Priveliștea de necrezut la care asistase Îi era Încă Întipărită În ochi. Simți că era pe cale de a se confrunta cu divinul, Însă de unul singur, acum fără sprijinul mulțimii, fără o cale piezișă. Dar acum nu mai putea renunța. Erau prea multe de aflat. Atacă verigile din fier, care rezistară eforturilor lui Într-un mod neașteptat, semn că lada nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și Gladstone și Bright, șefii partidului liberal, vor încerca să verse lacrimi platonice asupra cruzimelor comise în Bulgaria. Toți promit cu religiozitate publicului că vor face impresia nemuritoriului Sir John, admirabilul Sir John Falstaff, cum îl descrise Shak[e]speare divinul, Sir John care de o mulțime de ani nu și-a mai văzut genunchii de gros și gras ce este și care-a câștigat aceste invidiabile dimensiuni numai din cauza... sentimentalității sale. Ah! Enrichet dragă - strigă Sir John - când eram tânăr
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care curge, încă, în Grecia, la fel ca în Egipt, sub albia "timpului istoric". Pe cărările cutreierate numai de capre nu m-am simțit ridicol uitîndu-mă după zei. Și m-am gândit prima oară că modul meu de a vedea divinul în lucruri banale e, mai degrabă, păgân decât creștin. În Mexic, am repetat, cumva, experiența M-am lămurit că "timpul mitologic" nu curge neapărat la porțile incintelor arheologice. Zeii mai vin acolo doar sub formă de suveniruri care se vând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]